ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.968 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava, dată în fond după casare, a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. R.A.I. S.A. iar pârâții S.C. T.C. S.R.L., B.M. și B.R. au fost obligați în solidar la plata sumei de 65.504.802 lei contravaloare a 6 rate restante din contractul de asigurare, plus 18.668.695 lei dobânzi penalizatoare de 0,3% pe zi întârziere, calculate până la 1 august 1999, penalități ce se vor calcula și în continuare până la lichidarea debitului. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâți a fost respins ca nefondat prin decizia nr.285 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ.

Nemulțumită de această decizie pârâta S.C. T.C. S.R.L. a declarat recurs solicitând casarea ei pentru nelegala compunere a instanței de judecată și păentru că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că apelul a fost judecat de un complet format din doi judecători dintre care unul fusese și judecătorul fondului pricinii, respectiv U.E., fiind astfel încălcate dispozițiile art. 24 C. proc. civ. De asemenea, motivele sale de apel n-au fost comunicate intimatei, aceasta fiind astfel pusă în imposibilitate de a formula întâmpinare, iar cauza judecându-se în lipsa apelantei, deși ea a fost prezentă în instanță, nu a avut posibilitatea susținerii apelului, fiindu-i astfel încălcat dreptul său la apărare.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs, actele procedurale îndeplinite cu încălcarea acestor dispoziții fiind sancționate cu nulitate, conform dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ. Din actele dosarului rezultă că judecătorul U.E. a făcut parte atât din completul de judecată ce a soluționat fondul cât și din completul ce a judecat apelul motiv pentru care curtea apreciază critica drept întemeiată pe acest aspect. Cea de-a doua critică este nefondată, deoarece din preambulul deciziei recurate rezultă că apelanta nu a fost prezentă la data judecății apelului, iar anterior cauza suferise amânare la cererea reprezentanților săi, așa încât nu poate pretinde că nu i-a fost respectat dreptul său la apărare.

De asemenea, recurenta apelantă nu poate invoca necomunicarea motivelor sale de apel intimatei, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-ar fi produs părții o vătămare, vătămare ce nu a fost probată în cauză de către apelanta-recurentă și nici nu poate fi invocată de ea în numele intimatei. În consecință, curtea apreciază ca întemeiată prima critică invocată de recurentă, motiv pentru care va admite recursul și va casa decizia din apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, completul de judecată urmând a fi legal constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. T.C. S.R.L. împotriva deciziei nr.285 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.