ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.968 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava, dată în

fond după casare, a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. R.A.I. S.A. iar

pârâții S.C. T.C. S.R.L., B.M. și B.R. au fost obligați în solidar la plata

sumei de 65.504.802 lei contravaloare a 6 rate restante din contractul de

asigurare, plus 18.668.695 lei dobânzi penalizatoare de 0,3% pe zi întârziere,

calculate până la 1 august 1999, penalități ce se vor calcula și în continuare

până la lichidarea debitului.

Apelul

declarat împotriva acestei sentințe de către pârâți a fost respins ca nefondat

prin decizia nr.285 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția

comercială și de contencios administrativ.

Nemulțumită

de această decizie pârâta S.C. T.C. S.R.L. a declarat recurs solicitând casarea

ei pentru nelegala compunere a instanței de judecată și păentru că hotărârea

pronunțată este lipsită de  temei legal.

În

dezvoltarea motivelor de recurs se arată că apelul a fost judecat de un complet

format din doi judecători dintre care unul fusese și judecătorul fondului

pricinii,  respectiv U.E., fiind astfel încălcate dispozițiile art. 24 C. proc.

civ.

De

asemenea, motivele sale de apel n-au fost comunicate intimatei, aceasta fiind

astfel pusă în imposibilitate de a formula întâmpinare, iar cauza judecându-se

în lipsa apelantei, deși ea a fost prezentă în instanță, nu a avut

posibilitatea susținerii apelului, fiindu-i astfel încălcat dreptul său la

apărare.

Recursul

este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit

dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. judecătorul care a pronunțat o hotărâre

într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în

recurs, actele procedurale îndeplinite cu încălcarea acestor dispoziții fiind

sancționate cu nulitate, conform dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ.

Din

actele dosarului rezultă că judecătorul U.E. a făcut parte atât din completul

de judecată ce a soluționat fondul cât și din completul ce a judecat apelul

motiv pentru care curtea apreciază critica drept întemeiată pe acest aspect.

Cea de-a doua critică este

nefondată, deoarece din preambulul deciziei recurate rezultă că apelanta nu a

fost prezentă la data judecății apelului, iar anterior cauza suferise amânare

la cererea reprezentanților săi, așa încât nu poate pretinde că nu i-a fost

respectat dreptul său la apărare.

De

asemenea, recurenta apelantă nu poate invoca necomunicarea motivelor sale de

apel intimatei, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule

numai dacă prin aceasta s-ar fi produs părții o vătămare, vătămare ce nu a fost

probată în cauză de către apelanta-recurentă și nici nu poate fi invocată de ea

în numele intimatei.

În

consecință, curtea apreciază ca întemeiată prima critică invocată de recurentă,

motiv pentru care va admite recursul și va casa decizia din apel în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cauza urmând a fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, completul de judecată urmând a fi legal

constituit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de  pârâta S.C. T.C. S.R.L. împotriva deciziei nr.285 din  21 iunie 2001 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.