ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 934 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava, dată în fond după casarea dispusă de instanța de apel, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. S.A.B. R. S.A. din Rădăuți iar pârâta S.C. I.I. SRL Solca a fost obligată la 679.999 lei preț, 7.309.188 lei penalități de întârziere, plus cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de apel a reținut că pârâta a fost corect obligată la diferența de preț rămasă neachitată și la penalități de întârziere, obligații asumate de aceasta prin angajamentul de plată din 4 septembrie 1998, nefiind primită apărarea acesteia că cel ce a semnat angajamentul, U.I., nu ar fi avut mandatul societății.

Nemulțumită de această decizie pârâta, prin asociatul unic și administratorul său U.Ș. și împuternicitul U.I., a declarat recurs solicitând casarea ei pentru lipsă de temei legal. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta contestă valabilitatea angajamentului de plată semnat de U.I., care nu a avut mandat să semneze în numele societății pârâte, iar clauza penală trecută în factură, fără să aibă o convenție prealabilă la bază, nu poate fi primită. În consecință, solicită menținerea obligării sale la diferența de preț și respingerea cererii privind penalitățile de întârziere.

Prin întâmpinare, intimata – recurentă a solicitat respingerea recursului susținând că la 4 septembrie 1998 s-au încheiat atât contractul de vânzare – cumpărare depus la fond, privind vânzarea de băuturi alcoolice, contract în care s-a stipulat clauza penală, cât și angajamentul de plată privind factura 209261 prin care cumpărătoarea și-a asumat obligația plății unor penalități de 0,25% pe zi de întârziere. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica recurentei privind inexistența unei clauze penale stabilită prin acordul părților este nefondată și în totală contradicție cu contractul de vânzare – cumpărare aflat în dosarul de fond, contract încheiat între părți și în care părțile au stipulat penalități de întârziere de 2% din valoarea mărfurilor vândute – cap. IX, art. 1 din contract.

La aceeași dată se încheie între părți și un alt înscris intitulat „Angajament de plată” în legătură cu factura 209261 din 4 septembrie 1998 în valoare de 24.768.023 lei, pe care și-a luat angajamentul s-o achite în 15 zile de la recepționarea mărfii, în caz contrar urmând a achita penalitățile de 0,25% pe zi întârziere. Acest înscris este semnat de ambele părți, iar factura la care se referă formează obiectul litigiului și a fost achitată parțial, după introducerea acțiunii de pârâtă. Așadar, susținerea recurentei nu există clauză penală este neîntemeiată. Nejustificat recurenta invocă nulitatea acestui înscris pe motiv că cel ce a semnat nu ar fi avut mandat, deoarece U.I., semnatarul, ar fi aplicat ștampila societății, societate care are ca asociat unic pe soția acestuia U.Ș., după cum rezultă din preambulul recursului, persoană care figurează în recurs ca împuternicit al societății și care nu-și poate invoca propria culpă.

În consecință, curtea apreciază că soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, motiv pentru care recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.I. SRL Solca, împotriva deciziei nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.