ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 934 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava, dată în

fond după casarea dispusă de instanța de apel, a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei S.C. S.A.B. R. S.A. din Rădăuți iar pârâta S.C. I.I. SRL Solca a

fost obligată la 679.999 lei preț, 7.309.188 lei penalități de întârziere, plus

cheltuieli de judecată.

Apelul

declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ.

Instanța

de apel a reținut că pârâta a fost corect obligată la diferența de preț rămasă

neachitată și la penalități de întârziere, obligații asumate de aceasta prin

angajamentul de plată din 4 septembrie 1998, nefiind primită apărarea acesteia

că cel ce a semnat angajamentul, U.I., nu ar fi avut mandatul societății.

Nemulțumită

de această decizie pârâta, prin asociatul unic și administratorul său U.Ș. și

împuternicitul U.I., a declarat recurs solicitând casarea ei pentru lipsă de

temei legal.

În

dezvoltarea motivelor de recurs recurenta contestă valabilitatea angajamentului

de plată semnat de U.I., care nu a avut mandat să semneze în numele societății

pârâte, iar clauza penală trecută în factură, fără să aibă o convenție

prealabilă la bază, nu poate fi primită.

În

consecință, solicită menținerea obligării sale la diferența de preț și

respingerea cererii privind penalitățile de întârziere.

Prin

întâmpinare, intimata – recurentă a solicitat respingerea recursului susținând

că la 4 septembrie 1998 s-au încheiat atât contractul de vânzare – cumpărare

depus la fond, privind vânzarea de băuturi alcoolice, contract în care s-a

stipulat clauza penală, cât și angajamentul de plată privind factura 209261

prin care cumpărătoarea și-a asumat obligația plății unor penalități de 0,25%

pe zi de întârziere.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica

recurentei privind inexistența unei clauze penale stabilită prin acordul

părților este nefondată și în totală contradicție cu contractul de vânzare –

cumpărare aflat în dosarul de fond, contract încheiat între părți și în care

părțile au stipulat penalități de întârziere de 2% din valoarea mărfurilor vândute

– cap. IX, art. 1 din contract.

La

aceeași dată se încheie între părți și un alt înscris intitulat „Angajament de

plată” în legătură cu factura 209261 din 4 septembrie 1998 în valoare de

24.768.023 lei, pe care și-a luat angajamentul s-o achite în 15 zile de la

recepționarea mărfii, în caz contrar urmând a achita penalitățile de 0,25% pe

zi întârziere.

Acest înscris este semnat de ambele părți, iar

factura la care se referă formează obiectul litigiului și a fost achitată

parțial, după introducerea acțiunii de pârâtă.

Așadar,

susținerea recurentei nu există clauză penală este neîntemeiată.

Nejustificat

recurenta invocă nulitatea acestui înscris pe motiv că cel ce a semnat nu ar fi

avut mandat, deoarece U.I., semnatarul, ar fi aplicat ștampila societății,

societate care are ca asociat unic pe soția acestuia U.Ș., după cum rezultă din

preambulul recursului, persoană care figurează în recurs ca împuternicit al

societății și care nu-și poate invoca propria culpă.

În

consecință, curtea apreciază că soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice,

motiv pentru care recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.I.

SRL Solca, împotriva deciziei nr. 298 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.