ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 30 iunie 1996, reclamanta S.C. B.R. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C.T. S.A., solicitând rezoluțiunea contractului de antrepriză intervenit între părți și restituirea garanției și avansului acordat în valoare de 50.000.000 lei și respectiv 219.346.642 lei precum și cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 624 din 3 februarie 2000, a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul încheiat, în timp ce pârâta nu a executat în totalitate lucrările la care s-a obligat și pe care le-a sistat în luna aprilie 1997 când a refuzat să prezinte situația de lucrări și documente justificative a lucrărilor executate.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 36 din 15 ianuarie 2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta S.C. C.T. S.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii referitor la înțelegerea intervenită între părți la 20 decembrie 1999, considerată a fi o tranzacție și care se referea la un litigiu care la acea dată se afla pe rolul instanței. Printr-un alt motiv de recurs se invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., cu privire la interpretarea probelor, dar și a faptului că expertiza solicitată de pârâtă a fost respinsă ca probă.

Recursul este nefondat. Referitor la primul motiv de recurs ce vizează greșita aplicare a legii, se constată că instanța a avut în vedere în mod corect dispozițiile art. 271 și art. 272 C. proc. civ. referitoare la hotărârile care consfințesc învoiala părților. Astfel, potrivit art. 271 C. proc. civ. „părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor”, iar potrivit art. 272 C. proc. civ. învoiala va constitui dispozitivul hotărârii. Dispoziția cuprinsă în text este imperativă și nu poate fi altfel interpretată decât în sensul că instanța nu putea să pronunțe o hotărâre care să consfințească o învoială a părților, atâta vreme cât această solicitare nu s-a făcut de ambele părți.

Pretinsa tranzacție intitulată înțelegere și depusă cu motivele de apel nu cuprinde elementele unei tranzacții ce ar trebui să constituie dispozitivul hotărârii. Astfel, se vorbește în această înțelegere despre datorii reciproce, fără ca ele să fie cuantificate, în condițiile în care instanțele au fost investite numai cu acțiunea reclamantei fără vreo cerere reconvențională a pârâtei. În plus, probele dosarului nu fac dovada că între părți a avut loc efectiv o înțelegere care să conducă la pronunțarea unei hotărâri de expedient. Admițând chiar că această înțelegere ar fi fost efectivă, ea nu putea fi validată de instanță atâta vreme cât părțile nu și-au însușit-o în fața instanței, astfel încât să se demonstreze că ea reprezintă expresia voinței lor libere.

Prin urmare, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 271 și art. 272 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nu mai poate fi analizat întrucât acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 publicat în M. Of., nr. 479 din 2 octombrie 2000. Referitor la efectuarea expertizei, urmează să se constate că o asemenea probă a fost pentru prima dată solicitată în apel și abia cu ocazia soluționării acestuia, ceea ce demonstrează că și pârâta era conștientă că, în contextul probelor dosarului, o asemenea probă nu era utilă cauzei, cum corect a apreciat și instanța. Reținând că decizia pronunțată este temeinică și legală, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C.T. S.A. București împotriva deciziei nr. 36 din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția V comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.