ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman,
la data de 7 mai 2003, sub nr. dosar 1683/2003, reclamanta M.E. a chemat în
judecată pe pârâtul S.V., solicitând instanței să se constate perfectată
vânzarea-cumpărarea suprafeței de 2.500 mp teren, situat în intravilanul
comunei Dulcești, județul Neamț, conform convenției de vânzare-cumpărare
perfectată în scris cu act sub semnătură privată în data de 4 septembrie 1992,
la prețul convenit de 60.000 lei, achitat integral la acea dată, terenul fiind
înscris în titlul de proprietate al pârâtului nr. 27/683 din 12 februarie 2003,
și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin
actul sub semnătură privată intitulat „proces-verbal” a încheiat cu pârâtul
convenția de vânzare-cumpărare a terenului sus-menționat, că a plătit prețul
integral, că pe acest teren se află construcții dobândite de ea în anul 1962
prin cumpărare tot de la pârât, dar că acesta refuză nejustificat să se
prezinte la notar pentru autentificarea actului.
În timpul judecății pârâtul S.V. a decedat, poziția
sa procesuală fiind luată de moștenitorii acestuia S.A., S.A.M. și K.(S)E.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și
proba testimonială.
Judecătoria Roman, prin sentința civilă nr. 2265 din 30
septembrie 2003, a respins acțiunea în constatare formulată de reclamanta M.E. reținând,
în esență, că aceasta nu a prezentat instanței actul sub semnătură privată de
care a făcut vorbire în acțiunea introductivă, existând astfel premisa că
înscrisul nu există și nu s-a încheiat între părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta
M.E., arătând că, din eroare nu s-a depus la prima instanță actul sub semnătură
privată prevăzut în cuprinsul cererii de chemare în judecată și solicitând
admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În cauză, în faza apelului, s-au depus noi înscrisuri
și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, care
a avut drept obiectiv identificarea și delimitarea terenului în discuție, cu
schiță și vecinătăți.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 454 din
5 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă atacată și,
prin urmare, a admis acțiunea și a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea
intervenită între pârât, prin moștenitorii săi, în calitate de vânzător și
reclamantă, în calitate de cumpărător, cu privire la suprafața de 2500 mp teren
situat în intravilanul comunei Dulcești, județul Neamț.
Împotriva acestei decizii a exercitat
calea de atac a recursului pârâtul S.A.M. susținând că, din analiza convenției
încheiată între părți la data de 4 septembrie 1992 se observă cu ușurință
faptul că cele două semnături pe care tatăl său, S.V., le-ar fi aplicat pe act
și pe chitanță nu sunt identice și că, dacă ar exista acest înscris, despre
care reclamanta afirmă că este autentic, el ar fi trebuit administrat în cauză
încă de la început, la prima instanță.
De asemenea, a mai arătat pârâtul
S.A.M.
,
prin motivele de recurs, că, deși a solicitat instanței de apel, nu a fost
citat pentru termenul de judecată de la 5 aprilie 2004, când a fost judecat
apelul promovat de reclamantă.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru
considerentele ce succed:
În ceea ce privește criticile invocate prin primul
motiv de recurs, este de reținut că pârâții nu au solicitat pe parcursul
soluționării cauzei la fond și în apel, în combaterea acțiunii reclamantei,
referitor la actul sub semnătură privată încheiat între părți, nici verificarea
de scripte și nici înscrierea în fals, conform dispozițiilor art. 177 și urm. C.
proc. civ.
De altfel, pârâtul S.V. a trimis la judecătorie un
memoriu, aflat la fila 10 din dosarul nr. 1683/2003, prin care recunoaște
dreptul reclamantei asupra terenului, precizând că aceasta așa cum a stăpânit
terenul până în prezent, îl poate stăpâni și de-acum înainte.
Mai mult decât atât, martorii audiați în cauză au
confirmat, în declarațiile lor, că au fost de față la încheierea înscrisului
sub semnătură privată între părți și că pârâtul S.V. și soția sa, S.A., au
primit prețul integral pentru teren la data perfectării actului de
vânzare-cumpărare.
Nici cea de-a doua critică formulată prin motivele de
recurs nu este întemeiată, întrucât pârâtul S.A.M. s-a prezentat în fața instanței
de apel la termenul de judecată din data de 16 februarie 2004 și a luat
termenul în cunoștință, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa, așa
cum reiese din consemnările din încheierea de ședință de la acea dată, aflată
la fila 47 din dosarul nr. 4336/2003 al Curții de Apel Bacău.
Față de cele ce preced se constată că recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.A.M.
împotriva deciziei nr. 454 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.