ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 7 mai 2003, sub nr. dosar 1683/2003, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul S.V., solicitând instanței să se constate perfectată vânzarea-cumpărarea suprafeței de 2.500 mp teren, situat în intravilanul comunei Dulcești, județul Neamț, conform convenției de vânzare-cumpărare perfectată în scris cu act sub semnătură privată în data de 4 septembrie 1992, la prețul convenit de 60.000 lei, achitat integral la acea dată, terenul fiind înscris în titlul de proprietate al pârâtului nr. 27/683 din 12 februarie 2003, și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul sub semnătură privată intitulat „proces-verbal” a încheiat cu pârâtul convenția de vânzare-cumpărare a terenului sus-menționat, că a plătit prețul integral, că pe acest teren se află construcții dobândite de ea în anul 1962 prin cumpărare tot de la pârât, dar că acesta refuză nejustificat să se prezinte la notar pentru autentificarea actului. În timpul judecății pârâtul S.V. a decedat, poziția sa procesuală fiind luată de moștenitorii acestuia S.A., S.A.M. și K.(S)E. În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială. Judecătoria Roman, prin sentința civilă nr. 2265 din 30 septembrie 2003, a respins acțiunea în constatare formulată de reclamanta M.E.

reținând, în esență, că aceasta nu a prezentat instanței actul sub semnătură privată de care a făcut vorbire în acțiunea introductivă, existând astfel premisa că înscrisul nu există și nu s-a încheiat între părți. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M.E., arătând că, din eroare nu s-a depus la prima instanță actul sub semnătură privată prevăzut în cuprinsul cererii de chemare în judecată și solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În cauză, în faza apelului, s-au depus noi înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, care a avut drept obiectiv identificarea și delimitarea terenului în discuție, cu schiță și vecinătăți.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 454 din 5 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă atacată și, prin urmare, a admis acțiunea și a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între pârât, prin moștenitorii săi, în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărător, cu privire la suprafața de 2500 mp teren situat în intravilanul comunei Dulcești, județul Neamț. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul S.A.M. susținând că, din analiza convenției încheiată între părți la data de 4 septembrie 1992 se observă cu ușurință faptul că cele două semnături pe care tatăl său, S.V., le-ar fi aplicat pe act și pe chitanță nu sunt identice și că, dacă ar exista acest înscris, despre care reclamanta afirmă că este autentic, el ar fi trebuit administrat în cauză încă de la început, la prima instanță.

De asemenea, a mai arătat pârâtul S.A.M. , prin motivele de recurs, că, deși a solicitat instanței de apel, nu a fost citat pentru termenul de judecată de la 5 aprilie 2004, când a fost judecat apelul promovat de reclamantă. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește criticile invocate prin primul motiv de recurs, este de reținut că pârâții nu au solicitat pe parcursul soluționării cauzei la fond și în apel, în combaterea acțiunii reclamantei, referitor la actul sub semnătură privată încheiat între părți, nici verificarea de scripte și nici înscrierea în fals, conform dispozițiilor art. 177 și urm. C. proc. civ. De altfel, pârâtul S.V.

a trimis la judecătorie un memoriu, aflat la fila 10 din dosarul nr. 1683/2003, prin care recunoaște dreptul reclamantei asupra terenului, precizând că aceasta așa cum a stăpânit terenul până în prezent, îl poate stăpâni și de-acum înainte. Mai mult decât atât, martorii audiați în cauză au confirmat, în declarațiile lor, că au fost de față la încheierea înscrisului sub semnătură privată între părți și că pârâtul S.V. și soția sa, S.A., au primit prețul integral pentru teren la data perfectării actului de vânzare-cumpărare. Nici cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs nu este întemeiată, întrucât pârâtul S.A.M. s-a prezentat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 16 februarie 2004 și a luat termenul în cunoștință, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa, așa cum reiese din consemnările din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 47 din dosarul nr. 4336/2003 al Curții de Apel Bacău.

Față de cele ce preced se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.A.M. împotriva deciziei nr. 454 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.