ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3087/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Mureș la data de 13 martie 2003, înregistrată la nr. 2221/2003, ulterior precizată, reclamanta, F. Mureș a solicitat în numele C. c. Gornești și în contradictoriu cu pârâtele, SC G. SRL și C.R. Târgu-Mureș să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 765/1999, intervenit între C. c. Gornești și C.R. Târgu-Mureș, în calitate de vânzătoare și SC G. SRL, în calitate de cumpărătoare și repunerea părților în situația anterioară. Pârâta SC G. a formulat cerere reconvențională îndreptată împotriva C.C. Gornești, reprezentată de F. Mureș și a numitelor V.V., C.R.

și F.N., prin care a solicitat ca reclamanta-pârâtă reconvențională să fie obligată să-i plătească suma de 61.295.400 lei, reprezentând despăgubiri, suma de 6.321.599 lei, reprezentând contravaloarea chiriei încasată fără temei și cheltuieli de judecată. Pârâta C.C. Târgu-Mureș a invocat prin întâmpinarea formulată, excepția lipsei interesului și excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei. C.C. Gornești, reprezentată prin V.V. în calitate de președinte, a formulat cerere de intervenție accesorie în interes propriu, solicitând constatarea nulității absolute a contractului nr. 765 din 13 aprilie 1999, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2846, pronunțată la data de 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 2221/2003, a respins excepțiile lipsei interesului și lipsei capacității procesuale a reclamantei invocate de pârâta C.R.

Târgu-Mureș; a respins acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională; a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție în interes propriu și după compensarea cheltuielilor de judecată a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.000.000 lei, cu acest titlu. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că interesul C.C. Gornești în promovarea acțiunii îl constituie clarificarea situației juridice a imobilului ce s-a aflat în proprietatea sa, interes preluat și de către F. prin efectul legii ca și reprezentarea sa în justiție, conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 109/1996; că actul juridic în litigiu, a fost încheiat în condițiile legii cu îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate prevăzute de art. 948-969 C. civ.

și de formă; că acțiunea reconvențională a încălcat prevederile art. 119 alin. (1) C. proc. civ., prin introducerea altor persoane în cauză iar, față de obiectul său patrimonial și inexistența unei „alte” concilieri, în speță, a încălcat, de asemenea, și procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. și că intervenienta nu a îndeplinit obligația de a timbra cererea sa, conform cerințelor art. 10 din Legea nr. 146/1997. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, vizând, exclusiv, soluționarea dată acțiunii principale, a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 70, pronunțată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 32/2004.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a avut în vedere probele administrate în cauză, referitoare la acordul C.C. Gornești și F. de a vinde imobilul identificat în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 765 din 13 aprilie 1999 și a apreciat că nu era necesară o procură specială autentică pentru ca N.C. să semneze acest contract, întrucât la data autentificării aceasta era contabila șefă a cooperativei. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă invocând în susținerea acestei cereri motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, în lipsa consimțământului C.C.

Gornești de a vinde imobilul ce constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 13 aprilie 1999, hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la necesitatea existenței unui consimțământ valabil la încheierea unei convenții și a prevederilor art. 58 din Legea nr. 36/1995, în lipsa unei procuri speciale autentice dată de menționata cooperativă numitei N.C., care a participat la încheierea contractului în forma autentică. Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele, SC G. SRL și F.N. au solicitat respingerea recursului și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a hotărârii atacate, iar intimatele V.V. și K.R. au solicitat admiterea acestei cereri, iar ulterior, intimata F.N.

a arătat, prin petiția depusă la dosar la data de 23 mai 2005, că solicită admiterea recursului, contrar concluziilor, greșit formulate, prin întâmpinare. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că înscrisurile administrate în probațiune, respectiv procesul verbal din 12 decembrie 1999; adresa din 20 decembrie 1998 și contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 22 decembrie 1998 relevă că, respectând cerințele art. 48 lit. g) din Legea nr. 109/1996, modificată, potrivit cărora C.A. al C.C. are atribuția de a hotărî asupra dobândirii sau înstrăinării bunurilor, membrii C.A. al C.C.

Gornești, în unanimitate și F., și-au exprimat acordul pentru vânzarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la 13 aprilie 1999, bine determinat, asemeni prețului, în evocatele înscrisuri, așa încât, în mod corect, instanțele fondului au reținut ca fiind îndeplinite, în speță, condiția existenței consimțământului valabil al sus numitei vânzătoare, astfel cum este prevăzută de art. 948 C. civ. Având în vedere că participarea contabilei șefe N.C. la întocmirea, în formă autentică, a contractului în litigiu și semnarea de către aceasta a sus arătatului act juridic, conform hotărârii C.A. al C.C.

Gornești, evidențiată prin procesul verbal nr. 40 din 12 decembrie 1998, alături de V.V., președintele menționatei cooperative, în calitate de reprezentanți ai acestei entități, cu aplicarea sigiliului său, rezultă că prevederile art. 58 din Legea nr. 36/1995, nu sunt incidente în speță iar critica, invocată în susținerea pretinsei lor încălcări, este irelevantă pentru condițiile de formă ce se cer îndeplinite de către convenția dedusă judecății. Așa fiind, constatând că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Reținând culpa procesuală a recurentei și văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei SC G. SRL, la cererea acesteia, suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. Mureș, împotriva deciziei nr. 70/ A din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC G. SRL Reghin suma de 20.000.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.