ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3087/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Mureș la data de 13 martie 2003, înregistrată la nr. 2221/2003, ulterior

precizată, reclamanta, F. Mureș a solicitat în numele C.

c.

Gornești și în contradictoriu cu pârâtele, SC G. SRL și C.R.

Târgu-Mureș să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 765/1999, intervenit între C.

c.

Gornești și C.R. Târgu-Mureș, în calitate de vânzătoare și

SC G. SRL, în calitate de cumpărătoare și repunerea părților în situația

anterioară.

Pârâta SC G. a formulat cerere

reconvențională îndreptată împotriva C.C. Gornești, reprezentată de F. Mureș și

a numitelor V.V., C.R. și F.N., prin care a solicitat ca reclamanta-pârâtă

reconvențională să fie obligată să-i plătească suma de 61.295.400 lei,

reprezentând despăgubiri, suma de 6.321.599 lei, reprezentând contravaloarea

chiriei încasată fără temei și cheltuieli de judecată.

Pârâta C.C. Târgu-Mureș a invocat

prin întâmpinarea formulată, excepția lipsei interesului și excepția lipsei capacității

procesuale a reclamantei.

C.C. Gornești, reprezentată prin V.V.

în calitate de președinte, a formulat cerere de intervenție accesorie în

interes propriu, solicitând constatarea nulității absolute a contractului nr. 765

din 13 aprilie 1999, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2846,

pronunțată la data de 17 noiembrie 2003, în dosarul nr. 2221/2003, a respins

excepțiile lipsei interesului și lipsei capacității procesuale a reclamantei

invocate de pârâta C.R. Târgu-Mureș; a respins acțiunea formulată de reclamantă,

astfel cum a fost precizată; a respins, ca inadmisibilă, cererea

reconvențională; a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție în interes

propriu și după compensarea cheltuielilor de judecată a obligat reclamanta să

plătească pârâtei suma de 13.000.000 lei, cu acest titlu.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în principal, că interesul C.C. Gornești în promovarea acțiunii

îl constituie clarificarea situației juridice a imobilului ce s-a aflat în

proprietatea sa, interes preluat și de către F. prin efectul legii ca și

reprezentarea sa în justiție, conform art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 109/1996;

că actul juridic în litigiu, a fost încheiat în condițiile legii cu

îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate prevăzute de art. 948-969 C.

civ. și de formă; că acțiunea reconvențională a încălcat prevederile art. 119 alin.

(1) C. proc. civ., prin introducerea altor persoane în cauză iar, față de

obiectul său patrimonial și inexistența unei „alte” concilieri, în speță, a

încălcat, de asemenea, și procedura prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ. și că intervenienta nu a îndeplinit obligația de a timbra cererea sa,

conform cerințelor art. 10 din Legea nr. 146/1997.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului, vizând, exclusiv, soluționarea dată acțiunii

principale, a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 70, pronunțată la

data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 32/2004.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de control judiciar a avut în vedere probele administrate în cauză,

referitoare la acordul C.C. Gornești și F. de a vinde imobilul identificat în

contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 765 din 13 aprilie 1999

și a apreciat că nu era necesară o procură specială autentică pentru ca N.C. să

semneze acest contract, întrucât la data autentificării aceasta era contabila

șefă a cooperativei.

Împotriva deciziei pronunțată în apel

a formulat recurs apelanta reclamantă invocând în susținerea acestei cereri

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că, în lipsa consimțământului C.C. Gornești de a vinde imobilul ce

constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 13

aprilie 1999, hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale

referitoare la necesitatea existenței unui consimțământ valabil la încheierea

unei convenții și a prevederilor art. 58 din Legea nr. 36/1995, în lipsa unei

procuri speciale autentice dată de menționata cooperativă numitei N.C., care a

participat la încheierea contractului în forma autentică.

Prin întâmpinările formulate în

cauză, intimatele, SC G. SRL și F.N. au solicitat respingerea recursului și

menținerea, ca fiind legală și temeinică, a hotărârii atacate, iar intimatele V.V.

și K.R. au solicitat admiterea acestei cereri, iar ulterior, intimata F.N. a

arătat, prin petiția depusă la dosar la data de 23 mai 2005, că solicită

admiterea recursului, contrar concluziilor, greșit formulate, prin întâmpinare.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că

înscrisurile administrate în probațiune, respectiv procesul verbal din 12

decembrie 1999; adresa din 20 decembrie 1998 și contractul de vânzare-cumpărare

sub semnătură privată din 22 decembrie 1998 relevă că, respectând cerințele art.

48 lit. g) din Legea nr. 109/1996, modificată, potrivit cărora C.A. al C.C. are

atribuția de a hotărî asupra dobândirii sau înstrăinării bunurilor, membrii C.A.

al C.C. Gornești, în unanimitate și F., și-au exprimat acordul pentru vânzarea

imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la

13 aprilie 1999, bine determinat, asemeni prețului, în evocatele înscrisuri,

așa încât, în mod corect, instanțele fondului au reținut ca fiind îndeplinite,

în speță, condiția existenței consimțământului valabil al sus numitei

vânzătoare, astfel cum este prevăzută de art. 948 C. civ.

Având în vedere că participarea

contabilei șefe N.C. la întocmirea, în formă autentică, a contractului în

litigiu și semnarea de către aceasta a sus arătatului act juridic, conform

hotărârii C.A. al C.C. Gornești, evidențiată prin procesul verbal nr. 40 din 12

decembrie 1998, alături de V.V., președintele menționatei cooperative, în

calitate de reprezentanți ai acestei entități, cu aplicarea sigiliului său,

rezultă că prevederile art. 58 din Legea nr. 36/1995, nu sunt incidente în speță

iar critica, invocată în susținerea pretinsei lor încălcări, este irelevantă pentru

condițiile de formă ce se cer îndeplinite de către convenția dedusă judecății.

Așa fiind, constatând că nu sunt

întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Reținând culpa procesuală a

recurentei și văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va

obliga recurenta să plătească intimatei SC G. SRL, la cererea acesteia, suma de

20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de

avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta F. Mureș, împotriva deciziei nr. 70/ A din 21 aprilie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă recurenta să plătească

intimatei pârâte SC G. SRL Reghin suma de 20.000.000 lei, cu titlu de onorariu

de avocat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

25 mai 2005.