ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 521/2004

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția II-a penală, prin sentința nr. 678 din 15 decembrie 1999, condamnă pe inculpata B.I. la: a) 12 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; b) 2 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994; c) un an de închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele trei pedepse au fost contopite în cea mai grea. Instanța a reținut, în esență, că, în iulie-august 1998, inculpata, asociat unic la S.C.

B.A.P. SRL, a ridicat, de la mai multe societăți comerciale, mărfuri de 469.769.170 lei, pe care le-a „plătit” cu acte false, apoi le-a vândut în interes propriu, folosind alte mijloace frauduloase. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 198 din 3 aprilie 2000, a respins apelul inculpatei. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 5000 din 12 decembrie 2000, a admis recursul inculpatei și a casat sus-menționatele hotărâri, în sensul că a înlăturat aplicarea alin. (5) al art. 215 C. pen. și a redus, de la 12 ani, la 8 ani de închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, urmând ca această pedeapsă să fie executată. Inculpata a formulat contestație la executare, cerând o reducere mai substanțială a pedepsei.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 41 din 20 ianuarie 2003, a respins, ca nefondată, contestația. Contestatoarea a declarat apel, reiterând cererea. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 133/ A din 7 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul. Prin recursul de față, contestatoarea critică decizia, reiterând cererea din apel. Critica nu este întemeiată. Instanța supremă a redus pedeapsa aplicată contestatoarei, având în vedere efectele O.G. nr. 207/2000, act normativ care nu poate fi, din nou, aplicat. Pe de altă parte, în cauză nu este aplicabil art. 15 C. pen., cum susține contestatoarea. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea B.I. împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 7 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.