ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2004

Asupra recursului de față;

Având în vedere lucrările din dosar

constată următoarele:

Tribunalul Harghita, prin sentința

penală nr. 113 din 22 aprilie 2003, a condamnat pe inculpata I.I. la pedeapsa

de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen. și două luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) și uz de fals,

prevăzută de art. 291, ambele cu aplicarea art. 74 și art. 75 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) din același cod, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c).

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de

la 5 septembrie 2002.

S-a dispus anularea cărții de

identitate false, seria R.I. nr. 102812 și a șapte file emise de C.E.C.

București.

Inculpata a fost obligată la

4.488.228.377 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC C. SA

Gălăuțași.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În baza unei înțelegeri prealabile,

intervenită între inculpatele I.I. și B.C.M., ultima a cumpărat, în luna

noiembrie 2001, de la B.O. din București, părțile sociale ale SC T.P.I. SRL,

vânzătoarea fiind asociat unic al societății comerciale menționate.

Pentru realizarea acestei cesiuni,

numita B.C.M. s-a prezentat cu o carte de identitate falsă, sub numele de P.E.,

iar această cesiune de părți sociale deși a operat în fapt, nu a fost

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București. În baza acestui

contract de cesiune, numita B.C.M. a deschis un cont bancar și a ridicat un

carnet de C.E.C. de la filiala C.E.C. Păcii, Militari București. Aceste acte au

intrat apoi în posesia inculpatei care, folosindu-se de un act de identitate

fals, pe numele B.O., s-a prezentat ca fiind administrator al SC T. SRL,

societate comercială prosperă.

La începutul lunii ianuarie 2002,

inculpata I.I. l-a cunoscut pe martorul M.F. care i-a intermediat relația cu

T.M., administrator al unei societăți comerciale care avea relații contractuale

cu partea vătămată SC C. Gălăuțași.

T.M. fiind convins de inculpată că

societatea sa prezintă credibilitate, a însoțit-o la Gălăuțași prezentând-o

conducerii SC C. SA.

La sediul părții vătămate, inculpata

s-a prezentat sub numele de B.O. și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

nr. 511 din 20 februarie 2002, în care s-a stipulat ca modalitate de plată a

mărfii emiterea de C.E.C. - uri la 60 de zile de la ridicarea mărfii, cu plata

săptămânală a sumei de 200 milioane lei astfel că, în acest mod, la scurgerea a

60 de zile de la ridicarea mărfii, plata să fie integral făcută.

Pentru achitarea mărfii de la partea

vătămată, inculpata a emis un număr de 7 file C.E.C. - în alb, pe care le-a

semnat și a aplicat ștampila firmei SC T. SRL. În cursul derulării

contractului, inculpata l-a împuternicit pe martorul T.M. să o reprezinte la

furnizor și să asigure mijloace de transport, urmând ca la destinație marfa să

fie preluată de inculpată, care asigura plata transportului, depozitarea și

valorificarea acesteia.

În intervalul de timp cuprins între

21 - 28 februarie 2002, partea vătămată SC C. SA a livrat SC T. SRL cantitatea

de 600 mc placaj fag în valoare de 6.754.646.860 lei, plata fiind garantată cu

filele C.E.C. emise de inculpată.

După primele livrări, inculpata a

achitat în numerar 200 milioane lei, iar după terminarea livrărilor, când plata

a ajuns la scadență, partea vătămată a introdus în bancă pentru denotare filele

C.E.C. emise de inculpată și care au fost ulterior completate. După efectuarea

acestui demers, s-a constatat că SC T.P.i. SRL era declarată în interdicție

bancară de a emite C.E.C. - uri pe perioada 8 - 12 aprilie 2002 și anterior în

perioada 3 februarie 1997 – aprilie 2002.

Din placajul de fag livrat, o

cantitate a rămas nevalorificată, fiind indisponibilizată și pusă la dispoziția

părții vătămate.

Partea vătămată a recuperat din

prejudiciul încercat suma de 250 milioane lei și, în natură, marfă în valoare

de 2.061.417.703 lei, pentru recuperarea întregului prejudiciu instituindu-se

un sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatei.

S-a mai reținut că deși

identificarea inculpatei a fost îngreunată de faptul că ea se folosea de acte

de identitate false, în fața instanței, cu ocazia audierii, a recunoscut sincer

comiterea infracțiunilor, relatând modul în care a conceput și realizat

activitatea infracțională.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia penală nr. 176/ A din 29 octombrie 2003, a admis apelul declarat de

partea civilă SC C. SA Gălăuțași și a majorat despăgubirile civile la care a

fost obligată inculpata de la 4.488.228.377 lei la 5.708.855.320 lei, în

această sumă fiind incluse și penalitățile de întârziere în plata prețului așa

cum au fost stabilite prin contract.

Totodată, a respins ca nefondat

apelul inculpatei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1), pct. 6, 17

1

, 12, 14, și 18 C. proc. pen.

S-a susținut astfel că inculpata nu

a fost asistată de un avocat când a dat primele declarații și a fost dispusă

arestarea sa preventivă, că o mare parte din prejudiciu a fost recuperat, iar o

parte din placaj a fost folosit de alte societăți, așa încât ceea ce constituie

prejudiciu efectiv se situează sub 2 miliarde lei și că pedepsele aplicate sunt

mult prea severe.

A solicitat inculpata să-i fie admis

recursul, să se caseze hotărârile pronunțate și să se restituie cauza la

procuror pentru refacerea urmăririi penale în condițiile legii, să fie

schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune prevăzută la art.

215 alin. (1) și (2) C. pen. și să se reducă substanțial pedeapsa aplicată

pentru această faptă.

Recursul inculpatei nu este

întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că

inculpata a fost audiată pentru prima oară la data de 5 septembrie 2002 când de

altfel a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa, dispunându-se și

reținerea și arestarea preventivă.

Începând cu aceiași dată ea a fost

asistată de avocatul M.D., desemnat din oficiu, conform împuternicirii

avocațiale.

Același avocat a asigurat apărarea

inculpatei și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, numele său

fiind menționat de altfel pe toate declarațiile date de inculpată. Mai mult,

aceste declarații au fost semnate de avocat cu excepția celei în care este

numai menționat numele său.

Această omisiune nu constituie însă

o nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen., de natură a

atrage refacerea urmăririi penale, în sensul invocat de inculpată abia în căile

de atac (apel și recurs).

Referitor la infracțiunea de

înșelăciune se constată că inculpata, folosind un nume fals și o carte de

identitate care nu-i aparținea, a indus în eroare pe reprezentanții părții

civile, încheind cu aceștia un contract de vânzare cumpărare pentru mărfuri în

valoare de 6.754.646.680 lei. Pentru a întări convingerea cu privire la

seriozitatea afacerii încheiate, inculpata a emis și 7 file C.E.C. pe care le-a

semnat și parafat deși știa că societatea sa se afla în interdicție bancară de

a emite astfel de instrumente de plată, datorită lipsei totale de disponibil

bănesc în contul bancar.

În alte cuvinte, folosind nume

mincinoase și mijloace frauduloase, inculpata a indus în eroare pe

reprezentanții SC C. SA Gălăuțași, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă,

în scopul obținerii unui folos material injust și pricinuind o pagubă la

nivelul sumei menționate în contractul încheiat în împrejurările menționate.

Cum infracțiunea de înșelăciune s-a

consumat în momentul în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare și

s-a livrat marfa conform acestui contract, încadrarea juridică stabilită de

instanțe este corectă, deoarece prejudiciul cauzat prin infracțiune se situează

cu mult peste valoarea de 2 miliarde lei, ceea ce reprezintă consecințe

deosebit de grave, în sensul alin. (5) al art. 215 C. pen.

Pedeapsa aplicată pentru această

faptă, situată sub minimul special prevăzut de lege (6 ani închisoare, minimul

special fiind de 10 ani închisoare), prin recunoașterea unor circumstanțe atenuante

personale, reprezintă o justă individualizare a sancțiunii penale, făcută în

concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cum alte motive de casare,

susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatei

va fi respins ca nefondat, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce la zi

timpul reținerii și al arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpata I.I. împotriva deciziei nr. 176 din 29 octombrie 2003 a Curții de

Apel Tg. Mureș, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2002,

la zi.

Obligă pe inculpată să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 februarie 2004.