ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1649/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 120

pronunțată la data de 22 februarie 2000 în dosarul penal nr. 2483/1998,

Tribunalul Constanța a dispus, în ceea ce o privește pe inculpata M.C.

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunile prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., și din art. 289

și art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., texte în

baza cărora a fost condamnată:

- 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru art.

215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

a) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și

art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

a) C. pen., inculpata a primit de executat pedeapsa de 6 ani închisoare și

pedeapsa complementară de 2 ani.

S-a dedus, conform art. 88 C. pen.,

prevenția de la data de 6 noiembrie 1998.

Inculpata a fost obligată la

despăgubiri civile:

- 780.271.165 lei către SC T.C. SRL

Constanța;

- 249.291.196 lei către SC C.M.I. SRL

București.

Conform art. 348 C. proc. pen., au

fost anulate filele C.E.C.

Inculpata a fost obligată la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că inculpata, asociat unic la SC A.C.I. SRL București,

folosindu-se de acreditive bancare expirate, a înșelat SC T.C. SRL Constanța și

SC C.M.I. SRL București, cu ocazia încheierii unor contracte prin care i se

livrau diverse cantități de fier vechi, exportate ulterior. În relațiile

contractuale existente, inculpata a falsificat file C.E.C. pentru decontarea

contravalorii fierului vechi primit, știind că pentru valorificarea acestuia nu

există provizia necesară, cauzând astfel un prejudiciu de 1.029.562.341 lei

(780.271.145 lei părții civile SC T.C. SRL Constanța și 249.291.196 lei părții

civile SC C.M.I. SRL).

Această situație s-a reținut din

probele administrate, inculpata recunoscându-și faptele, și anume: plângerile

părților vătămate, copiile filelor C.E.C., raportul de expertiză contabilă

efectuat în cauză, copiile contractelor comerciale încheiate între părți,

acreditivele de la B.S.G. și G.B. SA, Cruzzeles Belgia, declarațiile

martorilor.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2000, pronunțată în dosarul

penal nr. 2077/2000, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța, a desființat în parte sentința apelată și a majorat

pedeapsa de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor conform art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A aplicat regulile concursului

prevăzute de art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., dispunând executarea pedepsei

cele mai grele de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții.

S-a respins apelul inculpatei ca

nefondat.

S-a dedus prevenția la zi.

Ulterior, inculpata a declarat

recurs, admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 5625 din 17

decembrie 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 3101/2000, care a trimis cauza

spre rejudecare Curții de Apel Constanța, întrucât nu se pronunțase asupra

tuturor motivelor de apel invocate de parchet.

După casarea cu trimitere spre

rejudecare, Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 171/P din 27

iunie 2002, a admis apelul inculpatului și a dispus în baza art. 334 C. proc.

pen., și O.U.G. 207/2000, schimbarea încadrărilor juridice ale infracțiunilor

de înșelăciune, prin înlăturarea alin. (5) (noțiunea de deosebit de grav

existând de la 2 miliarde în sus), și a condamnat pe inculpată, reținând

circumstanțe atenuante câștigate, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare

pentru fiecare faptă. S-a constatat pedeapsa executată în intervalul 6

noiembrie 1998 – 17 decembrie 2001.

Inculpata a fost obligată la

despăgubiri. S-au anulat filele C.E.C. S-a respins ca nefondat apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât inculpata, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.

Inculpata a invocat dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis o gravă

eroare de fapt, deoarece nu este vinovată. Acreditivele erau valabile la data

înțelegerii, iar filele C.E.C. le-a dat ca garanție. A solicitat rejudecarea și

achitarea pentru toate infracțiunile.

Parchetul a arătat că în mod greșit

instanța a manifestat clemență și a reținut circumstanțe atenuante, deși

remarcase modul de săvârșirea al faptelor și urmările, aplicând o pedeapsă prea

redusă

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen.)]. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și

majorarea pedepsei aplicate.

Curtea examinând hotărârea atacată

în raport de criticile aduse și de probele existente, văzând dispozițiile

legale aplicabile în speță, constată că hotărârea este greșită numai sub

aspectul încadrării juridice, care urmează a fi îndreptată.

Grava eroare de fapt invocată de

inculpat nu are suport probator. Dimpotrivă, instanța, în mod corect a analizat

probele administrate și a putut stabili corect situația de fapt și vinovăția.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, instanța s-a orientat corect atât sub aspectul temeiniciei, cât și al

legalității. Este de observat că rejudecarea și aplicarea legii mai favorabile

s-au produs în cadrul și ca urmare a admiterii căii de atac a recursului,

promovat de inculpată și potrivit principiului, „non reformatio in pejus”

circumstanțele atenuante au rămas dobândite, nemaiputând fi analizată

oportunitatea lor. Cum prin aplicarea legii mai favorabile, limita minimă

specială prevăzută era de 3 ani închisoare, reținând circumstanțe atenuante,

pedeapsa s-a coborât doar cu 2 luni sub minimul arătat.

În plus, în prezent, inculpata și-a

executat pedeapsa efectiv privată de libertate 2 ani și 10 luni, și este

liberă.

Din modul de prezentare la judecarea

cauzei este evident că în prezent, inculpata are altă comportare, deci scopul

pedepsei a fost atins. În ce ar consta plusul de reeducare dacă prin majorarea

pedepsei ar fi iar încarcerată, este greu de definit.

Hotărârea, în schimb, trebuie

corectată sub aspectul încadrării juridice.

Prin rechizitoriu, inculpata a fost

trimisă în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, fals (art. 289 C. pen.)

și uz de fals (art. 290 C. pen.), constând în aceea că a denaturat și folosit 4

file C.E.C. obținând bani deși acestea în realitate aveau un conținut fictiv,

lipsind disponibilul.

De la bun început, instanța de apel

a considerat că infracțiunile de fals prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de

fals, art. 291 C. pen., nu subzistă, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art.

290 C. pen., falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Dar completarea filelor C.E.C. fără

acoperire și folosirea lor au fost procedeul fraudulos prin care au putut fi

comise înșelăciunile, reprezintă latura obiectivă a acesteia.

Dispozițiile art. 215 alin. (4) C.

pen., arată că „emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei

persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea

necesară, dacă s-a produs o pagubă posesorului C.E.C. - ului se sancționează”.

Se poate observa, că în situația de

față, dacă nu s-ar fi folosit filele de C.E.C., completate dar fără

corespondent în numerar, păgubitului nu-i putea fi indusă starea de amăgire.

Așa fiind infracțiunea prevăzută de art.

290 C. pen., este absolvită de latura obiectivă a înșelăciunii, nerămânând ca o

infracțiune de sine stătătoare.

Pentru acest considerent, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

ambele recursuri urmează a fi admise sub aspectul înfățișat.

După operațiunile de rigoare, de descontopire,

urmează să se înlăture greșita aplicare a dispozițiilor art. 290 C. pen.,

inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate.

Astfel fiind, urmează a se face

aplicarea dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) cu referire la

admiterea recursului și rejudecarea corectă a cauzei.

În temeiul art. 191 și art. 192 C.

proc. pen. și alin. final cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța și inculpata

M.C.

împotriva

deciziei penale nr. 171 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța cu privire

la reținerea greșită în sarcina inculpatei a infracțiunii prevăzută de art. 290

C. pen. și cu privire la soluționarea acțiunii civile față de partea civilă

S.C.T.C. SRL Constanța.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani și 10 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani și 10 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și de 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 290 C. pen.,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., texte de lege în

baza cărora condamnă inculpata la 2 ani și 10 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea

mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

Constată că pedeapsa a fost

executată.

Menține dispozițiile sentinței

penale nr. 120 din 22 februarie 2000 a Tribunalului Constanța cu privire la

cuantumul despăgubirilor datorate părților civile S.C.T.C. SRL Constanța.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.