ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea formulată la 27 aprilie 2004, reclamanții P.C. și N.F. au chemat în

judecată pe pârâții SC B.T.T. SA București, comuna Costinești prin Primar,

comuna 23 August prin Primar, solicitând să se dispună anularea deciziilor nr. 452

din 1 martie 2004, nr. 509 din 4 martie 2004 și 521 din 8 martie 2004, emise de

B.T.T. SA București și obligarea pârâților la restituirea în natură a

următoarelor imobile: 7 grajduri în curtea fostului CAP (5 în partea stângă și

două în partea dreaptă) și terenul aferent în suprafață de 40 ha; casă de

piatră (vila P.), situată în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 842

mp; grajd de piatră (bar -patiserie) și terenul aferent în suprafață de 10.000

mp., (situat vis-a-vis de Poliție, între lacul Ghiol Costinești și str.

Principală); lăptărie și grajd de vaci și terenul aferent în suprafață de 2700

mp; terenul în suprafață de 1,680 mp situat în strada G.B.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanții sunt moștenitorii legali ai autorului P.M., acesta dobândind prin

contractul de vânare – cumpărare autentificat din 22 aprilie 1935 de la F.B. o

suprafață de 100 ha teren, aflată la acea dată pe raza comunei D.E. (astăzi 23

August).

Din această suprafață, ca urmare a

aplicării reformei agrare din 16 mai 1945 i-au fost confiscate 50 ha, așa cum

rezultă din procesul-verbal încheiat la 24 ianuarie 1946.

Pe suprafața rămasă de 50 ha a fost

edificată o fermă experimentală denumită „Genoteca Moșneni", imobil care

se află în prezent în patrimoniul SC A. SA, ulterior și această suprafață fiind

expropriată (în anul 1949).

Suprafața de 26,7 ha a fost

retrocedată reclamanților prin hotărâri judecătorești și nu face obiectul

dosarului.

Imobilele solicitate prin notificările

formulate se regăsesc pe restul din suprafața totală de 100 ha, ce au aparținut

autorului reclamanților.

Notificările din 9 august 2001 și 154

din 14 iunie 2001 au fost adresate inițial Primăriei Costinești, care prin

adresă i-a informat pe reclamanți că imobilele solicitate se fală în posesia

Biroului de Turism pentru Tineret SA și că au fost înaintate spre soluționare

acestei societăți, notificarea din 13 februarie 2002 fiind adresată direct

respectivei societăți.

Toate cele trei notificări au fost

respinse prin deciziile sus menționate.

Cu privire la deciziile nr. 452 din 1

martie 2004 și 521 din 8 martie 2004, reclamanții au arătat că sunt lovite de

nulitate, întrucât le lipsește dispoziția, iar motivul pentru care au fost

respinse este acela că imobilele respective se află în Costinești, iar terenul

autorului lor a fost expropriat din comuna D.E., astăzi comuna 23 August.

Motivul reținut nu este legal,

deoarece în timp au intervenit mai multe reorganizări teritoriale.

În ceea ce privește notificarea nr. 674

din 13 februarie 2002, pârâta SC B.T.T. SA București a motivat că imobilele

solicitate prin notificarea respectivă au trecut în proprietatea SC A.P. SA și SC

P.C. SA, împrejurare ce nu a fost dovedită.

Prin cererea precizatoare din 27

aprilie 2004, reclamanții au arătat că solicită restituirea clădirii menționate

drept „clădire modestă", situată în spatele Vilei P. și menționată la pct.

1.5. din Notificare.

Prin încheierea din 22 iunie 2004,

Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâtelor comuna Costinești prin primar și comuna

23 August prin primar, emitentul deciziilor a căror nulitate se solicită, fiind

SC B.T.T. SA București.

Pe fondul cauzei, Tribunalul

București, secția a IlI-a civilă, a pronunțat sentința nr. 582 din 24 mai 2005

prin care a respins contestația reclamanților ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență că în

ceea ce privește decizia nr. 452 din 1.03,.2004, intimata a comunicat

contestatorilor că imobilul ce face obiectul notificării din 9 august  2001 nu

este deținut de către SC B.T.T. SA București

Față de conținutul actului emis de

către intimată, care constituie practic un act de dispoziție prin care se

desesizează de soluționarea notificării menționate, pentru că nu deține

imobilul și, în consecință, nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii

pentru el, tribunalul a apreciat că respectivul act constituie o dispoziție în

sensul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, supusă căii de atac

reglementată prin art. 24 alin. (7) din aceiași lege.

Susținerea contestatorilor, în sensul

că actul de dispoziție menționat ar fi lovit de nulitate absolută, pentru că

i-ar lipsi „o parte esențială a structurii logico-juridice și anume dispoziția

”

, s-a reținut ca nefondată față de

împrejurarea că sancțiunea nulității operează numai în situația în care actul

juridic a fost emis cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.

Cu privire la decizia nr. 521 din 8

martie 2004, s-a apreciat că nu poate fi reținută nulitatea absolută a ei din

punct de vedere al modului în care este structurată și a dispozițiilor legale

speciale din Legea nr. 10/2001 referitoare la procedura de soluționare a

cererilor pentru acordarea măsurilor reparatorii.

Respectiva decizie argumentează

punctul de vedere al intimatei, în sensul netemeiniciei notificării din 14

iunie 2001.

Referitor la amplasamentul imobilelor

pentru care contestatorii au solicitat măsuri reparatorii prin notificările

indicate mai sus, s-a reținut că a fost determinat prin expertiza încuviințată

de instanță.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit de expert O.V., imobilul teren în suprafață de 40 ha, situat în

localitatea Schitu Costinești, județul Constanța nu a putut fi identificat cu

exactitate, deoarece în documentele depuse nu sunt precizate amplasamentul,

vecinătățile și dimensiunile loturilor acestuia;

Suprafața terenului cercetat de expert

este de 462.510,25 mp (făcând parte din suprafața de 100 ha, ce a aparținut

numitului P.M. în baza contractului de vânzare cumpărare din 22 aprilie 1935),

care se află în administrarea Primăriei comunei Costinești.

Suprafețele de teren situate în

incinta fostului CAP, la data efectuării expertizei erau în posesia SC C.SA;

Imobilul - bar - patiserie și terenul

aferent în suprafață de 10.000 mp nu a putut fi identificat cu exactitate pe

amplasamentul indicat de contestatori, respectiv peste drum de Poliția

Costinești, deoarece în actul de proprietate și documentele depuse nu se

precizează dimensiunile loturilor și vecinătățile acestora;

Construcția patiseria Orizont nu a

putut fi asemănată la data expertizării cu un grajd;

Imobilul Viva P. s-a regăsit în lista

imobilelor (activelor), administrate de SC V.A. SA.

Față de concluziile raportului de

expertiză, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit de către contestatori

împrejurarea că imobile care au aparținut autorului P.M. ar fi avut amplasamentele

indicate în cele 3 notificări.

Astfel, susținerile contestatorilor cu

privire la respectivele amplasamente nu sunt bazate pe actele de proprietate

întocmite anterior preluării imobilelor de către stat, situație în care,

raportat la cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 221 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

tribunalul a apreciat ca nefondată critica potrivit căreia imobile pentru care

au solicitat măsuri reparatorii ar fi putut fi identificate „în mod

incontestabil" în raport de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie

1935 și de schitele anexe.

Cu privire la imobilele bar -

patiserie și vila Paloma cu terenurile aferente care au făcut obiectul

notificării nr. 674 din 13 februarie 20201 s-a dovedit că acesteia au ieșit din

patrimoniul societății intimate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

și că, potrivit art. 21 alin. (1) coroborat cu art. 23 alin. (1) din lege, nu

avea obligația de a acorda măsuri reparatorii pentru aceste imobile.

Tribunalul a mai reținut că expertul a

făcut o identificare aproximativă a terenurilor care au aparținut lui P.M.

(fără a avea elemente precise, vecinătăți și dimensiuni) și a concluzionat că,

terenurile astfel identificate se află în administrarea Primăriei Costinești și

nu în patrimoniul intimatei, motiv pentru care a respins notificările tocmai

pentru considerentul că nu există identitate între imobilele ce au aparținut

autorului P.M. și cele a căror restituire s-a solicitat.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că

au fost solicitate măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 40

ha, situat în curtea fostului CAP.

Or, potrivit disp. art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 18/1991, măsurile reparatorii pentru terenurile ce se aflau în

patrimoniul fostelor CAP se acordau sub forma stabilirii dreptului de

proprietate asupra lor, în condițiile Legii fondului funciar.

Ca atare, acest imobil intră în sfera

de aplicarea a legislației fondului funciar, nefiind incidente dispozițiile Legii

nr. 10/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași

lege.

De altfel, contestatorii au și obținut

măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 18/1991, confirmate prin adresa din

6 iulie 2007, emisă de Primăria comunei 23 August de pe urma autorului P.M. și

nu au dovedit că reconstituirea dreptului de proprietate nu a fost realizată în

considerarea acelorași terenuri preluate de la autorul menționat.

S-a reținut ca dovedită calitatea

contestatorilor de moștenitori ai lui P.M. din perspectiva disp. art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 coroborat cu disp. art. 672 C. civ., contestatorii fiind

nepoți de soră ai defunctului cu vocație succesorală la moștenirea acestuia,

acceptanți în condițiile legii speciale reglementate prin art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Cu toate acestea, dovedirea calității

contestatorilor de moștenitori nu este suficientă pentru a obține măsurile

reparatorii solicitate, în condițiile în care, potrivit considerentelor expuse,

nu s-a dovedit temeinicia dreptului pretins.

Împotriva sentinței instanței de fond

au declarat apel reclamanții P.C. și N.F., considerând-o nelegală și

netemeinică sub următoarele aspecte:

În mod greșit s-a reținut titlul

indicat de reclamanți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat din

22 aprilie 1935 prin care s-a atestat că autorul lor a dobândit suprafața de

100 ha pe raza comunei D.E.

Din această suprafață i s-au confiscat

în anul 1945 - 50 ha de pe teritoriul comunei Costinești, iar potrivit

Tabloului nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia i s-au

confiscat 46 ha teren arabil, un ha pădure, un ha livezi și două ha curți.

Apelanții au susținut că prin

coroborarea cu memoriile legate de activitatea agricolă a autorului lor,

adresate diferitelor instituții la acea dată și cu celelalte probe administrate

au făcut pe deplin dovada dreptului lor de proprietate.

Se învederează că în ipoteza în care

anumite imobile nu s-ar mai putea restitui în natură, instanța de fond ar fi

trebuit să constate dreptul lor la despăgubire prin echivalent.

De asemenea, se susține că simpla

afirmație a expertului că un teren se află în administrarea unei anumite

persoane juridice nu constituie probă în procesul civil și că nu se poate

stabili regimul juridic al terenului numai pentru faptul că acesta se regăsește

pe amplasamentul fostului CAP.

Prin decizia nr. 37/ A din 2 februarie

2006, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut în esență că nu au fost dovedite pretențiile în fața instanței,

contestatorii având o poziție procesuală pasivă, în sensul că s-au rezumat la

invocarea titlului de proprietate al autorului lor, P.M. cu privire la

suprafața de 100 ha teren.

De asemenea, s-a avut în vedere că, nu

s-a făcut dovada că o parte din imobilele moștenite s-ar afla în deținerea

intimatei SC B.T.T. SA București.

Decizia a fost atacată cu recurs de

reclamanți și criticată pentru nelegalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 7886 din 6 octombrie 2006 a admis recursul, a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei s-a arătat

că ambele instanțe, lipsite de rol activ și de stăruință în aflarea adevărului,

au preluat cu o motivare neconvingătoare apărările pârâtelor pronunțând

hotărâri criticabile.

S-a arătat că, în primul rând, dacă

prin dispozițiile administrative notificările au fost respinse, cu motivarea că

nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanțele au reținut că s-au

administrat suficiente dovezi, dar că amplasamentul exact al imobilelor pe

teritoriul comunei Costinești nu a putut fi stabilit cu certitudine.

În această ipoteză, în care ar fi cu

neputință o astfel de identificare fizică, o asemenea împrejurare ar putea

conduce eventual la imposibilitatea restituirii bunurilor în natură și nu la

negarea dreptului pretins.

S-a reținut că instanțele nu au

examinat în mod suficient și nu au dat eficientă prevederilor art. 24 (fost art.

22) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care Jn absența unor probe contrare,

existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive sau aceasta s-apus în executare”.

Or, așa cum rezultă cu certitudine din

actele dosarului, imobilele proprietatea autorului reclamanților recurenți au

fost expropriate de pe raza comunei Costinești (a se vedea extrasul din

statistica agricolă Fondul Prefectura județului Constanța -fila 542, Dosar 81/1945

- cuprinzând „Tabelul locuitorilor din raza Plăieșii care au fost expropriați

conform reformei agrare”).

De asemenea, din procesul-verbal

întocmit la 24 ianuarie 1946 rezultă că de la autorul recurenților s-au preluat

46 ha teren arabil, 1 ha păduri, 1 ha livezi și 2 ha curți.

Toate aceste dovezi coroborate în

parte și față de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză s-a reținut

că trebuiau să conducă instanțele la concluzia că se impunea suplimentarea

probatoriilor și elucidarea problemelor legate atât de identificarea fizică a

bunurilor, cât și de eventuala incidență în cauză a prevederilor art. 8 din

Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel rejudecând apelul, a

avut în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei pronunțate de Înalta Curte

de Casație și Justiție, potrivit art. 315 C.pr.civ. și a dispus efectuarea unei

expertize în construcții pentru identificarea unor imobile construcții

solicitate și alta topografică pentru identificarea imobilului teren. S-au

solicitat și relații privind situația juridică a imobilului de la Primăria

comunei Costinești.

Prin decizia civilă nr. 274/ A din 26

aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC B.T.T. SA.

A fost admis apelul declarat de

contestatorii N.F. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 582 din 24 mai  2005,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă.

A schimbat în parte sentința în sensul

că:

A fost admisă în parte cererea

formulată de contestatori și, în consecință, a fost anulată în parte decizia nr.

509 din 4 martie 2004 emisă de pârâta SC B.T.T. SA.

A fost obligată pârâta la măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul grajd de piatră pentru armăsari și

terenul aferent acestuia de 686 mp în condițiile titlului VII - art. 16 din

Legea nr. 247/2005.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Instanța de apel în rejudecare a avut

în vedere că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/201, în absența unor probe

contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1) și

în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura

preluării abuzive este presupusă că dețin imobilul sub nume de proprietar.

În cauză, autorul reclamanților P.M. a

dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 dreptul

de proprietate asupra a 100 ha teren arabil, denumit de părțile contractante

„lotul nr. 78”, făcând parte din moșia „B. – T.M.”, la acea vreme făcând parte

din unitatea administrativ-teritorială comuna D.E., județul Constanța.

Din actele eliberate de Arhivele

Statului, respectiv copia din statistica agricolă - fondul „Prefectura

județului Constanța, Dosar nr. 8171945 fila 52 Tabelul locuitorilor din raza

plășii care au fost expropriați conform reformei agrare din anul 1945 și

Tabloul nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia, județul

Constanța"; Dosar nr. 1433/1945, Situații nominale a expropriaților din

cuprinsul plășii Mangalia, terenurile expropriate, inventar, clădiri, valori

diferite, fond Inspectoratul cadastral Constanța rezultă că M.P. i-a fost

expropriată inițial o suprafață de 50 ha și apoi tot în 1945 i-au mai fost

expropriate 46 ha de teren arabil, un ha păduri, un ha livezi și două ha curți,

la care s-au adăugat o casă, două magazii, două grajduri și una remiză.

Actul de proprietate din 22 aprilie 1935

privește numai terenul în suprafață de 100 ha, fiind delimitat conform planului

de reambulare al moșiei T.M., valabil la momentul încheierii actului de vânzare

- cumpărare.

În privința construcțiilor solicitate

prin notificări, reclamanții nu au depus acte de proprietate, iar din actul de

preluare, care creează o prezumție simplă de proprietate conform art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 nu rezultă decât numărul acestora și destinația lor.

Din actul de preluare nu rezultă

componența, adresa poștală, amplasamentul ori localizarea lor în spațiul

administrativ teritorial.

Aceeași situație se regăsește și în

privința celor 50 ha teren din care 46 ha teren arabil.

Referitor la terenul ce reprezintă

curți, se menționează două ha, însă nu și întinderea aferentă fiecărei curți și

nici poziționarea geografică.

În lipsa unor asemenea elemente de

identificare a imobilelor teren și construcții, instanța a dispus efectuarea

unor expertize topo și în construcții pentru lămurirea situației de fapt și

pentru a se putea aprecia cu privire la unitatea deținătoare și la

posibilitatea restituirii în natură a imobilelor.

Concluziile expertizelor dispuse după

casare au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv

memoriile autorului defunctului adresate unor autorități, declarațiile unor

persoane contemporane cu autorul reclamanților și alte înscrisuri depuse la

dosar, precum și cu susținerile reclamanților.

Prin notificările formulate de

reclamanți, s-a solicitat restituirea în natură a 7 grajduri, situate în curtea

fostului CAP și terenul aferent în suprafață de 40 ha; casă de piatră (vila

Paloma) situată în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 8428 mp; grajd

de piatră (în prezent bar - patiserie) și terenul aferent în suprafață de 10.000

mp situat vis-a-vis de Poliție între lacul Ghiol Costinești și strada

principală); lăptărie și grajd de vaci cu terenul aferent în suprafață de 2700

mp; terenul în suprafață de 1.680 mp situat în str. G.B.

Analizându-se situația fiecărui bun

solicitat sub aspectului dovedirii titlului de proprietate și al identității

imobilelor deținute de autorul reclamanților cu cele solicitate prin

notificări, cât și sub aspectul calității de unitate deținătoare a pârâtei și a

posibilității obligării sale la restituirea prin echivalent, s-au reținut

următoarele:

1) Cu privire la cele 7 grajduri

situate în curtea fostului CAP și la terenul aferent în suprafață de 40 ha,

conform actului de preluare, autorului reclamanților i s-au preluat 46 ha teren

arabil, două magazii, două grajduri și o remiză; în memoriul autorului

reclamanților din 14 aprilie 1945, se arată că la 23 august 1944 avea construit

un grajd încăpător pentru armăsari și o construcție de piatră de 10/20 m care

servea ca locuință și un grajd pentru iepe cu pod pentru cereale, o fântână de

piatră, un grajd de chirpici pentru caii de muncă, iepe sterpe și tineret, un

grajd de chirpici pentru vaci și tineret bovin, una cocină de chirpici.

Art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede

că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului

de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive.

Ca atare, potrivit actului de preluare

și în absența oricăror altor probe, nu se poate considera că s-a preluat de la

autorul reclamanților mai mult de două grajduri dintre care unul, cel pentru

armăsari a fost identificat pe raza comunei Costinești.

Sub aspectul unității deținătoare,

întrucât deciziile au fost emise de pârâtă, din raportul de expertiză efectuat

de expertul B.G. rezultă că, grajdurile solicitate prin notificare sunt

poziționate în punctul CAP - Schitu - Costinești, cu acces din drumul comunal

6; sistemul constructiv al grajdurilor este alcătuit din fundații, zidărie din

piatră, pereți de zidărie în două soluții, una din zidărie din piatră brută,

iar alta din zidărie chirpici, brodată în jurul golurilor cu cărămidă.

Expertul în concluziile lucrării nu a

putut stabili identitatea cu cele menționate în actele dosarului și a menționat

că la fundația unui grajd, care s-a putut examina, par să apară elemente de la

o construcție veche”.

Referitor la aceste imobile, expertul

topograf S.V. a arătat că, „amplasamentul fostului CAP a fost identificat cu

precizie, deoarece este în mare parte împrejmuit cu gard, iar pe această

suprafață de teren împrejmuită sunt situate fostele grajduri, unele dintre

acestea solicitate de apelanți, 5 grajduri pe partea stângă, inclusiv lăptăria

și două grajduri pe partea dreaptă”.

În fosta incintă a fostului CAP se

arată că există și alte grajduri și construcții ce apar a fi construite în

aceeași perioadă cu cele solicitate (anul construcției 1945).

Expertul a mai arătat „că actualele

construcții din partea stângă de la intrarea în fostul CAP sunt administrate de

către Primăria Costinești, iar în partea dreaptă, la intrare în fostul CAP își

desfășoară activitatea Asociația Agricolă de pe raza comunei Costinești, iar pe

partea nordică unde a fost depozitul de piatră sunt construcții vile”.

Aceste constatări din teren se

coroborează cu adresa din 18 mai 2007 a Primăriei comunei Costinești, din care

rezultă că cele 7 grajduri situate în curtea fostului CAP sunt în patrimoniul SC

C.C. SA, fiind preluate din patrimoniul fostului CAP Costinești.

Pe lângă faptul că aceste imobile nu

pot fi identificate și nici nu se dovedește numărul lor, pârâta nu poate fi

considerată unitate deținătoare, astfel că decizia referitoare la notificarea nr.

424 fin 9 august  2001 prin care s-au solicitat 7 grajduri este corectă, urmând

să fie menținută.

Prin aceeași notificare a fost

solicitată suprafața de 40 ha teren care se pretinde că este liberă, situată

până la șoseaua Constanța - Mangalia. S-a reținut în urma efectuării celor două

expertize topografice pentru identificare că acest teren nu poate fi identificat

cu exactitate, nefiind precizat amplasamentul, vecinătățile și dimensiunile

laturilor.

Cert este faptul că autorul

reclamanților a deținut prin act autentic de proprietate 100 ha teren.

La momentul dobândirii proprietății

(anul 1935), terenul a fost delimitat prin vecinătăți și identificat ca fiind

lotul nr. 78, făcând parte din moșia denumită „B. – T.M.", pe teritoriul

fostei comune D.E.

În anul 1945, lui M.P. i s-au

expropriat 50 ha teren și în cursul aceluiași an i-a fost expropriată și

cealaltă suprafață de 50 ha.

În actul de vânzare-cumpărare din 22

aprilie 1935 se menționează că lotul vândut este prevăzut și măsurat în planul

de reambulare al moșiei T.M., plan avut în vedere de către ei doi experți, pus

la dispoziție de către Primăria comunei Costinești.

Expertul Săftoiu a arătat că „dacă

pentru terenul situat pe raza fostei comune D.E., astăzi comuna 23 August,

există planuri prin care se poate determina amplasamentul celor 100 de ha teren

(lotul nr. 78), cele 50 ha teren rezultate prin schimb, ce fac obiectul acestui

dosar sunt imposibil de localizat prin acte, deoarece nu există nici un

document scriptic și grafic, ce să ateste amplasamentul, dimensiunile și

vecinătățile imobilelor solicitate de apelanți”.

Reclamanții apelanți nu au făcut probe

din care să rezulte amplasamentul terenului care s-ar găsi pe terenul comunei

Costinești.

Sub acest aspect s-a apreciat că este

imposibil să se stabilească dacă terenul de 50 ha solicitat cade sau nu sub

incidența Legii nr. 18/1991, atâta timp cât nu s-a putut identifica unde este

localizat.

S-a stabilit cu certitudine că pârâta

SC B.T.T. SA nu este deținătoarea celor 40 ha teren, astfel că, nu poate fi

obligată nici să restituie în natură și nici să ofere măsuri reparatorii în

echivalent pentru această suprafață de teren.

2). Pentru imobilul casă de piatră

(Vila P.), situat în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 8.428 mp, s-a

reținut că reclamanții nu au indicat nici un titlu de proprietate și că în

actul de expropriere din anul 1945, se arată că a fost preluat de la P.M. o

casă, fără nici un alt element de identificare.

Susținerile autorului reclamanților în

memoriu și declarația martorului N.M. referitor la acest imobil nu se

coroborează cu celelalte probe.

Reclamanții au indicat ca imobil

preluat în anul 1945, care a aparținut autorului lor, actuala Vilă P. și

terenul aferent, menționând în cuprinsul notificării că identificarea s-a

realizat de către P.C. și N.M., crescută și educată de unchiul lor,

referindu-se la acest imobil ca fiind același cu casa de piatră solicitată.

Prin notificare se solicită și terenul

aferent în suprafață de 8.428 mp.

Precizările din notificare cu privire

la dimensiunile casei nu se coroborează cu niciuna dintre probe și în plus

expertul nu a putut stabili identitatea între imobilul preluat în anul 1945 și

cel numit în prezent vila P.

Primăria comunei Costinești a arătat

prin adresa din 18 mai 2007 că în ceea ce privește casa de piatră (vila P.)

trebuie avut în vedere că pe teritoriul comunei Costinești există două vile care

au aparținut familiilor Berindei; una dintre acestea împreună cu terenul

aferent în suprafață de 4.000 mp i-a revenit prin hotărâre judecătorească

numitului D.B., iar cealaltă vilă face parte din patrimoniul SC A.P. SA

București, iar diferența de teren până la 8000 mp s-a aflat în proprietatea

privată a comunei Costinești, fiind lotizat și vândut pentru construirea de

locuințe.

În lipsa unor dovezi certe privind

identitatea dintre cele două imobile și față de neconcordanțele dintre

susținerile autorului reclamanților privind dimensiunile casei și cele din

notificare, vila Paloma care se află în activul SC A.P. SA și casa de piatră

deținută de autorul reclamanților, instanța a reținut că nu se poate dispune

restituirea în natură și nici că pârâta este unitatea deținătoare a imobilului

pentru a putea fi obligată la restituirea prin echivalent.

Nu s-au făcut dovezi nici cu privire

la suprafața terenului aferent casei de piatră.

3). Pentru imobilul lăptărie, grajd de

vaci și terenul aferent în suprafață de 2.700 mp și terenul în suprafață de 1.680

mp, situat în str. G.B., reclamanții nu au dovedit că sunt în posesia titlului

de proprietate și nu au făcut probe din care să rezulte că cele două imobile

sunt deținute de pârâtă.

Nu s-au adus probe nici pentru a dovedi

terenul pretins a fi aferent clădirilor în suprafață de 2700 mp.

Prin raportul de expertiză în

construcții, s-a precizat de către expert, că nu a putut identifica lăptăria și

grajdul de vaci, pentru că sunt desființate, dar a identificat în ruină locuința

personalului de serviciu de la Vila P. - casa de piatră cu suprafața de 50 mp.

S-a reținut că o asemenea construcție

nu este evidențiată în actul de preluare din anul 1945, situație care se

coroborează cu memoriul reclamanților, din care rezultă că, avea în plan să

edifice o casă de locuit pentru proprietar și dormitor pentru lucrători.

Nici terenul în suprafață de 1.680 mp,

situat la adresa indicată mai sus nu a fost identificat, nefiind aduse probe cu

privire la amplasamentul lui, destinație, acte de proprietate.

Pârâta SC B.T.T. SA București nu

deține o asemenea suprafață de teren, expertul topograf reținând că în

perimetrul analizat există diverse suprafețe de teren libere, care sunt în

patrimoniul SC A.P. SA și al comunei Costinești, fiind lotizat și vândut pentru

construcții de locuințe.

Având în vedere că

reclamanții-apelanți nu au dovedit existența, întinderea și amplasamentul

imobilelor teren și construcții și că acestea nu au putut fi identificate

conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, pârâta nu poate fi obligată la plata

unor despăgubiri.

4). La identificarea construcției

grajd de piatră (în prezent bar - patiserie), instanța a pornit de la adresa

din 9 noiembrie 2009, emisă de Primăria comunei Costinești, din care rezultă că

pe teritoriul acestei localități se află grajdul pentru armăsari, situat

vis-a-vis de Poliția Costinești, menționându-se că această clădire, căreia

ulterior i s-a schimbat destinația în Bar - Patiserie, în prezent se află în

patrimoniul pârâtei.

Conform expertizei în construcții, s-a

concluzionat că „în zona Poștei Costinești, peste drum de sediul Poliției

Costinești, având spre sud lacul Ghiol Costinești, se află în prezent pe o

suprafață de circa 40/ 50 mp Barul - Patiserie.

Expertul a arătat că nu a avut acces

în interiorul clădirii pentru a verifica modul în care grajdul din piatră a

fost transformat în bar - patiserie, dar, conform adresei Primăriei Costinești

și a susținerilor contestatorilor, fostul grajd de piatră ar fi înglobat în

interiorul acestei construcții.

Expertul topograf menționează că Barul

- Patiserie este amplasat la intersecția dintre strada Principală și Aleea

Litoral din Costinești, cu o suprafață de 686 mp și are lateral o terasă în

suprafață de 660,37 mp, dar că nu poate identifica imobilul construcție solicitat.

Referitor la terenul de 10.000 mp, se

menționează că acesta se află în zona centrală a localității și că suferă

modificări periodice privind gradul de ocupare cu construcții.

În ceea ce pnvește situația juridică a

construcției Bar - Patiserie, instanța de apel a constatat că, în patrimoniul

pârâtei s-a aflat această construcție până în anul 1993, când a fost aportată

la capitalul social al societății comerciale B.T.T. Perla Costineștiului, în

baza Protocolului din 16 decembrie 1993.

În plus, s-a dovedit că pe parcursul

anilor la această construcție s-au adus modificări și experții desemnați în

cauză nu au putut identifica vechea construcție denumită de autorul

reclamanților "grajd pentru armăsari".

Având în vedere că structura inițială

a acestui grajd nu mai există fizic în integralitatea sa și că experții

desemnați în cauză nu au putut să identifice în ce proporție fosta construcție

ce a aparținut autorului reclamanților, a fost înglobată în construcția

denumită în prezent Bar - Patiserie, Curtea a stabilit că sunt întrunite

cerințele art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/21001, reclamanții - apelanți având

dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri ce cad în sarcina pârâtei,

numai pentru acest imobil construcție și pentru ternul în suprafață de 686 mp,

conform dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât

construcția a fost aportată la constituirea capitalului social al SC BTT perla

Costineștiului.

Pentru aceleași considerente, instanța

de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cât și

pentru faptul că, în prezenta cauză contestația la Legea nr. 10/2001, deciziile

contestate au fost emise de pârâta SC B.T.T. SA.

Cu privire la restul terenului până la

10.000 mp, s-a reținut că reclamanții nu au dovedit că era aferentă grajdului

de piatră, nefiind depuse la dosar elemente de identificare cu privire la

dimensiuni, amplasament, vecinătăți.

În fine, sub acest aspect, pentru că

din actul de preluare rezultă că exproprierea a 46 ha teren arabil, un ha păduri,

un ha livezi, două ha curți, total 50 ha, precum și o casă, două magazii, două

grajduri și o remiză, iar aceste terenuri și construcții nu au putut fi

identificate, nefiind stabilită nici persoana deținătoare a acestora s-a

concluzionat că reclamanții își pot valorifica dreptul în condițiile art. 28 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Decizia curții de apel a fost atacată

cu recurs de către reclamanții P.C. și N.F. și depărată SC B.T.T. SA.

criticat hotărârea instanței de apel prin prisma motivului prev. de art. 304 pct.

9 C.p.civ., susținând că este parțial nelegală, fiind dată cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Susțin că, potrivit art. 24 din Legea nr.

10/2001 cu modificările ulterioare „în absența unor probe contrare, existența

și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive

”

.

De fapt, recurenții nu critică

aplicarea greșită a textului enunțat mai sus, ci se referă la modul greșit în

care instanța, prin hotărârea recurată, a interpretat probele administrate, din

care reieșea cu pregnanță că autorului lor, P.M., i s-au expropriat 50 ha în

localitatea Costinești și construcțiile aflate pe această suprafață.

Critica se referă și la faptul că în

mod greșit s-a negat dreptul de proprietate privind cele 50 ha de teren și a

clădirilor de pe acesta, sub pretextul că datorită neindicării amplasamentului

nu s-a putut face o identificare exactă, ajungându-se în mod greșit la

respingerea contestației.

Se mai susține că, printr-o apreciere

corectă a probelor instanța avea cel puțin posibilitatea să acorde despăgubiri

în echivalent pentru acest teren și construcțiile aflate pe el.

Pentru imobilul Bar-Patiserie, pentru

care s-au dispus măsuri reparatorii, se menționează că soluția de limitare a

restituirii prin echivalent este nelegală.

În acest sens se precizează că, deși

instanța a reținut că Barul-Patiserie este în fapt fostul grajd, proprietatea

autorului reclamanților, nu s-au acordat măsuri reparatorii și pentru terenul

aferent de 10.000 mp., în condițiile în care cele două imobile formau un tot

unitar.

Se susține că soluția recurată este

nelegală și pentru că pârâta s-a pronunțat pe fond, deși trebuia să facă

trimitere doar la aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în ipoteza în care

amplasamentul imobilelor nu s-a stabilit cu exactitate.

De altfel, se pretinde că dreptul

reclamanților nu poate fi afectat printr-o decizie emisă de către o persoană

care nu deține bunul respectiv.

pârâta SC B.T.T. SA, se rețin următoarele critici:

Instanța de apel a încălcat

prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 9 pct. 1 din Normele

Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Conform art. 9 din Legea nr. 10/2001,

incidența dispozițiilor acestei legi și calificarea persoanei juridice

deținătoare este legată de calitatea de deținător al bunului ce face obiect al

restituirii, existent la data intrării în vigoare a legii.

Textul prevede că, imobilele preluate

în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află la data solicitării, se

restituie în natură, în starea în care se află la momentul restituirii și

libere de orice sarcini.

Prin Protocolul încheiat între pârâtă

și SC B.T.T. Perla Costineștiului SA imobilul Bar-Patiserie, la momentul

solicitării de către reclamanți, nu se mai afla în posesia pârâtei, ci a altei

unități, situație în care nu erau aplicabile dispozițiile art. 9 din lege.

În situația în care SC B.T.T. SA nu

mai este deținătorul imobilului, nu poate fi obligat să emită decizie prin care

să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent în favoarea persoanei

îndreptățite.

Examinând recursurile părților în

raport de criticile formulate, înalta Curte le reține ca nefondate și urmează

să fie respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:

a) Critica formulată de reclamanții P.C.

și N.F. este nelegală, deoarece corect s-a reținut prin hotărârea instanței de

apel că la identificarea construcției grajd de piatră, care în prezent este

Bar-Patiserie, instanța a avut în vedere, în primul rând, adresa Primăriei

comunei Costinești, din conținutul căreia s-a reținut că pe teritoriul acestei

localități este grajdul pentru armăsari, situat vis-a-vis de Poliția

Costinești, clădire căreia i s-a schimbat destinația, aflându-se în prezent în

patrimoniul pârâtei.

Prin expertiza în construcții

efectuată în cauză s-a identificat bunul cu o suprafață de circa 40/50 mp.,

imobilul fiind înglobat în interiorul unei construcții mai mari.

S-a avut în vedere că, din punct de

vedere juridic imobilul Bar-Patiserie a fost până în anul 1993 în patrimoniul

pârâtei și apoi transmis în capitalul social al SC B.T.T. – P.C. SA, prin

Protocolul din 16 decembrie 1993.

De asemenea, s-a constatat că acestei

construcții i s-au adus modificări, neputând fi identificată vechia

construcție, care nu mai există fizic în integralitatea sa, neputându-se

stabili nici proporția fostei construcții ce s-a înglobat în prezenta, denumită

Bar-Patiserie.

În raport de toate aceste aspecte,

corect s-a stabilit incidența dispozițiilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001,

reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri pe

care trebuie să le suporte pârâta.

În contextul arătat, critica fiind

limitată la cele expuse, se ajunge la concluzia că recursul este nefondat.

b) Recursul pârâtei SC B.T.T. SA

vizează în general aspecte de netemeinicie, în condițiile în care, în drept, se

invocă încălcarea unor dispoziții legale, dar critica este raportată la aspecte

de fapt care trebuiau stabilite în raport de probele administrate.

Recurenta susține că au fost încălcate

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în

care se află la data cererii de restituire.

În sensul acestui text, se stabilește

în funcție de posesia bunului, unitatea deținătoare la data intrării în vigoare

a legii.

Este adevărat că, imobilul devenit în

prezent Bar-Patiserie, a cărui restituire s-a solicitat, aflat pe teritoriul

comunei Costinești, a fost aportat la capitalul social al SC B.T.T. - P.C. SA.

Cu toate acestea, s-a dovedit că este încorporat ca suprafață de circa 40/ 50

mp. în cadrul noii construcții, ceea ce înseamnă că respectiva parte poate duce

la obligarea pârâtei să facă propunere de acordare a despăgubirilor prin

echivalent, astfel cum s-a și procedat în cauză.

Această critică fiind nefondată,

impune respingerea recursului declarat de pârâtă.

Pentru considerentele de mai sus, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursurile declarate de

reclamanții P.C., N.F. și de pârâta SC B.T.T. SA să fie respinse, menținându-se

ca legală decizia instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții P.C. și N.F. și de pârâta SC B.T.T. SA București

împotriva deciziei nr. 274/ A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel București,secția

a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 februarie 2011.