ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7886/2006

HOTĂRÂRE
06.10.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7886/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 401/2005

reclamanții P.C. și N.F. au solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul de

Turism pentru Tineret SA, Comuna Costinești prin primar și Comuna 23 August

prin primar să se dispună anularea deciziilor nr. 450 din 1 martie 2004, 509

din 4 martie 2004 și 521 din 8 martie 2004 emise de Biroul de Turism pentru

Tineret SA și obligarea pârâtelor de a le restitui în natură mai multe bunuri situate

în comuna Costinești județul Constanța:

- 7 grajduri în curtea fostului CAP

;

- casa de piatră (Vila „Paloma”) și

terenul aferent în suprafață de 8428 mp;

- un gard de piatră și terenul

împrejmuit de 10.000 mp;

- anexe gospodărești și grajduri cu

terenul aferent în suprafață de 2.700 mp;

- un alt teren în suprafață de 1680

mp.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat în esență că autorul lor, defunctul P.M. a fost proprietarul

bunurilor menționate, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare din anul

1935.

Ca urmare a aplicării reformei

agrare în anul 1946 și apoi ulterior, toate bunurile au fost trecute în

proprietatea statului.

S-a mai susținut că în mod greșit au

fost respinse de către pârâta Biroul de Turism pentru Tineret SA cele trei

notificări, neputând fi primită concluzia acestei entități, în sensul că

imobilele revendicate, nu pot fi identificate.

Examinând probatoriile administrate

inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința nr. 582 din 24 mai 2005 a respins

contestația ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență că s-a

dovedit calitatea contestatorilor de moștenitori ai lui P.M., însă cererea lor

nu poate fi primită întrucât imobilele revendicate nu au putut fi identificate

fizic. S-a mai reținut că pentru o parte din averea defunctului contestatorii

au obținut reparații în temeiul prevederilor legilor fondului funciar iar

pentru restul de bunuri situația lor juridică actuală nu poate fi stabilită.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, prin care au susținut că în

mod greșit le-a fost respinsă contestația a fost respins ca nefondat cu o

motivare similară celei a instanței de fond prin decizia civilă nr. 37 din 2

februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

S-a arătat în esență că, nu s-a

dovedit cu certitudine de către contestatori faptul că imobilele care au

aparținut autorului lor ar fi avut amplasamentele indicate în notificările

formulate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și arătând în esență că instanțele au încălcat între altele dispozițiile

art. 24 (fost 22) din Legea nr. 10/2001 referitoare la proba dreptului de

proprietate.

Intimata pârâtă SC BTT SA a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat în sensul considerațiilor

ce succed.

Ambele instanțe, lipsite de rol

activ și de stăruință în aflarea adevărului, au preluat cu o motivare

neconvingătoare apărările pârâtelor, pronunțând hotărâri criticabile.

Este de relavat în primul rând că

dacă prin dispozițiile administrative notificările au fost respinse cu

motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanțele rețin că

s-au administrat aceste dovezi însă amplasamentul exact al imobilelor pe

teritoriul comunei Costinești nu poate fi stabilit cu certitudine. Or, chiar în

ipoteza în care ar fi cu neputință o astfel de identificare fizică, o atare

împrejurare ar putea conduce eventual la imposibilitatea restituirii bunurilor

în natură și nu la negarea a însuși dreptului pretins.

Instanțele nu au examinat în mod suficient

și nu au dat eficiență prevederilor art. 24 (fost 22) din Legea nr. 10/2001

potrivit cu care „în absența unor probe contrare existența și după caz

întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

aceasta s-a pus în executare”.

Or, așa cum rezultă cu certitudine

din actele dosarului imobilele proprietatea autorului reclamanților recurenți

au fost expropriate de pe raza comunei Costinești )a se vedea extrasul din

statistica agricolă Fondul Prefectura județului Constanța dosar nr. 81/1945

fila nr. 52 cuprinzând „tabelul locuitorilor din raza plăieșii care au fost

expropriați conform reformei agrare”). De asemenea, din procesul verbal

întocmit la 24 ianuarie 1946 rezultă că de la autorul recurenților s-au preluat

46 ha teren arabil, 1 ha păduri, 1 ha livezi și 2 ha curți.

Aceste dovezi se coroborează în

parte și cu concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză și trebuiau să

conducă instanțele la concluzia că se impune suplimentarea probatoriilor și

elucidarea problemelor legate atât de identificarea fizică a bunurilor cât și

de eventuala incidență în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001,

care a fost de asemenea insuficient probată.

În consecință, prin încălcarea

dispozițiilor art.129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 24 (fost 22) din Legea

nr. 10/2001, decizia recurată este nelegală și urmează a fi casată în

condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Urmează ca în condițiile textului menționat

coroborat cu art. 315 C. proc. civ. să se trimită cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței de fond. Instanța de

trimitere va stărui prin toate mijloacele legale pentru suplimentarea

probatoriilor inclusiv, dacă este cazul, prin ordonarea din oficiu a unei noi

expertize tehnice având ca obiect identificarea fizică a imobilelor

revendicate. Vor fi administrate de asemenea dovezile necesare cu privire la

regimul juridic al acestor bunuri în raport de succesiunea acelor normative de

reparație în materie imobiliară.

Admite recursul declarat de reclamanții

N.F. și P.C. împotriva deciziei nr. 37/A din 2 februarie 2006 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează decizia.

Trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de aceleași

părți împotriva sentinței nr. 582 din 24 mai 2005 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2011
50 ha, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 24 ianuarie 1946. Pe suprafața rămasă de 50 ha a fost edificată o fermă experimentală denumită „Genoteca Moșneni", imobil care se află în prezent în patrimoniul SC A. SA, ulterior și ac
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81986)
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4357 din 30 mai 2007 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.102 din 6 ianuarie 2006, reclamanta M.N.M.L. a solicitat în contradictoriu cu Comuna Cost
ÎCCJ 2007-05-30
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4357/2007
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 102 din 6 ianuarie 2006, reclamanta M.N.M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții comuna Costinești, Consiliul local Costinești și Primarului comunei Costineș
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2859/2014
Asupra recursului civil de față: Prin acțiunea înregistrată, inițial, sub nr. 4890 din 17 iunie 1999, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții L.A., L.O., L.V. și T.A. (fostă L.) au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC H.
ÎCCJ 2010-06-01
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3388/2010
vândut de SC M.R., fiind de notorietate că autoritățile locale, în cazuri similare, au atribuit alte terenuri din zonă unor persoane. Pârâta Primăria comunei Balotești a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pa
Sursă