ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7886/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 401/2005 reclamanții P.C. și N.F. au solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul de Turism pentru Tineret SA, Comuna Costinești prin primar și Comuna 23 August prin primar să se dispună anularea deciziilor nr. 450 din 1 martie 2004, 509 din 4 martie 2004 și 521 din 8 martie 2004 emise de Biroul de Turism pentru Tineret SA și obligarea pârâtelor de a le restitui în natură mai multe bunuri situate în comuna Costinești județul Constanța: - 7 grajduri în curtea fostului CAP ; - casa de piatră (Vila „Paloma”) și terenul aferent în suprafață de 8428 mp; - un gard de piatră și terenul împrejmuit de 10.000 mp; - anexe gospodărești și grajduri cu terenul aferent în suprafață de 2.700 mp; - un alt teren în suprafață de 1680 mp.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că autorul lor, defunctul P.M. a fost proprietarul bunurilor menționate, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1935. Ca urmare a aplicării reformei agrare în anul 1946 și apoi ulterior, toate bunurile au fost trecute în proprietatea statului. S-a mai susținut că în mod greșit au fost respinse de către pârâta Biroul de Turism pentru Tineret SA cele trei notificări, neputând fi primită concluzia acestei entități, în sensul că imobilele revendicate, nu pot fi identificate. Examinând probatoriile administrate inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 582 din 24 mai 2005 a respins contestația ca neîntemeiată.

Instanța a reținut în esență că s-a dovedit calitatea contestatorilor de moștenitori ai lui P.M., însă cererea lor nu poate fi primită întrucât imobilele revendicate nu au putut fi identificate fizic. S-a mai reținut că pentru o parte din averea defunctului contestatorii au obținut reparații în temeiul prevederilor legilor fondului funciar iar pentru restul de bunuri situația lor juridică actuală nu poate fi stabilită. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, prin care au susținut că în mod greșit le-a fost respinsă contestația a fost respins ca nefondat cu o motivare similară celei a instanței de fond prin decizia civilă nr. 37 din 2 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

S-a arătat în esență că, nu s-a dovedit cu certitudine de către contestatori faptul că imobilele care au aparținut autorului lor ar fi avut amplasamentele indicate în notificările formulate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arătând în esență că instanțele au încălcat între altele dispozițiile art. 24 (fost 22) din Legea nr. 10/2001 referitoare la proba dreptului de proprietate. Intimata pârâtă SC BTT SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele instanțe, lipsite de rol activ și de stăruință în aflarea adevărului, au preluat cu o motivare neconvingătoare apărările pârâtelor, pronunțând hotărâri criticabile. Este de relavat în primul rând că dacă prin dispozițiile administrative notificările au fost respinse cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanțele rețin că s-au administrat aceste dovezi însă amplasamentul exact al imobilelor pe teritoriul comunei Costinești nu poate fi stabilit cu certitudine. Or, chiar în ipoteza în care ar fi cu neputință o astfel de identificare fizică, o atare împrejurare ar putea conduce eventual la imposibilitatea restituirii bunurilor în natură și nu la negarea a însuși dreptului pretins.

Instanțele nu au examinat în mod suficient și nu au dat eficiență prevederilor art. 24 (fost 22) din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care „în absența unor probe contrare existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau aceasta s-a pus în executare”. Or, așa cum rezultă cu certitudine din actele dosarului imobilele proprietatea autorului reclamanților recurenți au fost expropriate de pe raza comunei Costinești )a se vedea extrasul din statistica agricolă Fondul Prefectura județului Constanța dosar nr. 81/1945 fila nr. 52 cuprinzând „tabelul locuitorilor din raza plăieșii care au fost expropriați conform reformei agrare”).

De asemenea, din procesul verbal întocmit la 24 ianuarie 1946 rezultă că de la autorul recurenților s-au preluat 46 ha teren arabil, 1 ha păduri, 1 ha livezi și 2 ha curți. Aceste dovezi se coroborează în parte și cu concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză și trebuiau să conducă instanțele la concluzia că se impune suplimentarea probatoriilor și elucidarea problemelor legate atât de identificarea fizică a bunurilor cât și de eventuala incidență în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, care a fost de asemenea insuficient probată. În consecință, prin încălcarea dispozițiilor art.129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 24 (fost 22) din Legea nr. 10/2001, decizia recurată este nelegală și urmează a fi casată în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. Urmează ca în condițiile textului menționat coroborat cu art. 315 C. proc. civ. să se trimită cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței de fond. Instanța de trimitere va stărui prin toate mijloacele legale pentru suplimentarea probatoriilor inclusiv, dacă este cazul, prin ordonarea din oficiu a unei noi expertize tehnice având ca obiect identificarea fizică a imobilelor revendicate. Vor fi administrate de asemenea dovezile necesare cu privire la regimul juridic al acestor bunuri în raport de succesiunea acelor normative de reparație în materie imobiliară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții N.F. și P.C. împotriva deciziei nr. 37/A din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia. Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de aceleași părți împotriva sentinței nr. 582 din 24 mai 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2006.