ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2004

Asupra

recursului de față ,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.768 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a

I–a penală inculpatele

F.P. și  F.M. au fost condamnate la pedeapsa rezultantă

de  câte 15 ani închisoare și câte 5 ani  interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 ainl.1),

2), 3), 4) și 5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) C. pen. , art. 293 C.

pen. și art.13 din Legea nr.87/1994 și au fost obligate în solidar  la

despăgubiri, împreună  și cu părțile  responsabile  civilmente către mai multe

părți civile, constatându-se că sunt arestate în altă cauză.

S-a

reținut în fapt că, în perioada anilor 1998-1999 , inculpatele, după o

prealabilă înțelegere, prin acte și identități false, au prejudiciat prin

inducerea în eroare mai multe societăți comerciale, achiziționând diferite

mărfuri pe care ulterior le-au vândut fără documente , sustrăgându-se astfel de

la plata impozitului pe profit, T.V.A. , datorate bugetului de stat.

Prin

decizia penală nr.246/A din 7 mai 2002, Curtea de Apel București, secția  a

II-a penală, a respins, ca nefondate,  apelurile declarate de inculpate și de

partea civilă Ministerul Finanțelor Publice.

Prin

decizia nr.2331 din 23 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală,

s-au admis apelurile declarate de inculpata F.M. și partea civilă, s-a casat

decizia și sentința cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestei

inculpate, pe care l-a redus la 10 ani închisoare precum și cu privire la

omisiunea examinării motivelor de apel formulate de partea civilă,

trimițându-se cauza, sub acest ultim aspect,la Curtea de Apel București, pentru

rejudecarea apelului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată,

a respins recursul delarat de inculpata F.P.

În

motivarea soluției de casare cu trimitere spre rejudecare a apelului , s-a

arătat că instanța de apel nu a examinat motivele de apel scrise depuse la

dosar de către partea civilă și deci nu s-a pronunțat. După rejudecare, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.148 din 12

martie 2003, a respins ca  tardiv apelul declarat de partea civilă, reținând

că  acesta a fost declarat peste termenul legal de 10 zile și anume , i s-a

comunicat copie de pe sentința penală la data de  18 decembrie 2001 și a

declarat apel la 7 ianuarie 2002.

Împotriva

acestei decizii partea civilă  menționată a declarat recurs susținând că a

declarat apel în termenul legal de 10 zile și anume , l-a expediat prin poștă

la 27 decembrie 2001, în care sens a depus recipisa de expediere de la oficiul

poștal.

Recursul

declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice este fondat.

Este

de observat că inițial, prin decizia penală nr.246 din 7 mai 2002, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală,  a respins ca nefondat apelul părții

civile,  reținând că aceasta nu și-a motivat apelul.

Această

decizie a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.2331 din 13

decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pentru a se

pronunța asupra motivelor de apel scrise depuse la dosar, reținând că instanța

de apel nu a observat, dintr-o eroare, că la dosar au fost depuse motive scrise

de apel.

Prin

urmare de vreme ce inițial instanța de apel a respins apelul părții civile ca

nefondat ( și nu tardiv) ,  iar ulterior instanța  de  recurs  i-a trimis cauza

pentru rejudecare în vederea examinării motivelor scrise de apel, această

dispoziție a instanței de recurs era obligatorie pentru instanța  de apel.

Pe

de altă parte, apelul părții civile a fost declarat în termen și anume la data

de  27 decembrie 2001, fiind  expediat prin poștă cum rezultă din recipisa

eliberată de oficiul poștal, atașată la motivele de recurs ale acesteia.

În consecință urmează a se admite

recursul declarat de partea civilă, a se casa decizia atacată și a se trimite

cauza pentru rejudecarea apelului  acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de recurenta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice  împotriva

deciziei penale nr.148/A din 12 martie 2003 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, privind pe inculpatele F.P. și F.M.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru judecarea

apelului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Public.

Onorariile

de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpațiilor, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 28 ianuarie  2004.