Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2004
casat

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2004

HOTĂRÂRE
28.01.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față , În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.768 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a I–a penală inculpatele F.P. și F.M. au fost condamnate la pedeapsa rezultantă de câte 15 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 ainl.1), 2), 3), 4) și 5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2) C. pen. , art. 293 C. pen. și art.13 din Legea nr.87/1994 și au fost obligate în solidar la despăgubiri, împreună și cu părțile responsabile civilmente către mai multe părți civile, constatându-se că sunt arestate în altă cauză.

S-a reținut în fapt că, în perioada anilor 1998-1999 , inculpatele, după o prealabilă înțelegere, prin acte și identități false, au prejudiciat prin inducerea în eroare mai multe societăți comerciale, achiziționând diferite mărfuri pe care ulterior le-au vândut fără documente , sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit, T.V.A. , datorate bugetului de stat. Prin decizia penală nr.246/A din 7 mai 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia nr.2331 din 23 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au admis apelurile declarate de inculpata F.M.

și partea civilă, s-a casat decizia și sentința cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestei inculpate, pe care l-a redus la 10 ani închisoare precum și cu privire la omisiunea examinării motivelor de apel formulate de partea civilă, trimițându-se cauza, sub acest ultim aspect,la Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, a respins recursul delarat de inculpata F.P. În motivarea soluției de casare cu trimitere spre rejudecare a apelului , s-a arătat că instanța de apel nu a examinat motivele de apel scrise depuse la dosar de către partea civilă și deci nu s-a pronunțat.

După rejudecare, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.148 din 12 martie 2003, a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă, reținând că acesta a fost declarat peste termenul legal de 10 zile și anume , i s-a comunicat copie de pe sentința penală la data de 18 decembrie 2001 și a declarat apel la 7 ianuarie 2002. Împotriva acestei decizii partea civilă menționată a declarat recurs susținând că a declarat apel în termenul legal de 10 zile și anume , l-a expediat prin poștă la 27 decembrie 2001, în care sens a depus recipisa de expediere de la oficiul poștal. Recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice este fondat. Este de observat că inițial, prin decizia penală nr.246 din 7 mai 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul părții civile, reținând că aceasta nu și-a motivat apelul.

Această decizie a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.2331 din 13 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pentru a se pronunța asupra motivelor de apel scrise depuse la dosar, reținând că instanța de apel nu a observat, dintr-o eroare, că la dosar au fost depuse motive scrise de apel. Prin urmare de vreme ce inițial instanța de apel a respins apelul părții civile ca nefondat ( și nu tardiv) , iar ulterior instanța de recurs i-a trimis cauza pentru rejudecare în vederea examinării motivelor scrise de apel, această dispoziție a instanței de recurs era obligatorie pentru instanța de apel. Pe de altă parte, apelul părții civile a fost declarat în termen și anume la data de 27 decembrie 2001, fiind expediat prin poștă cum rezultă din recipisa eliberată de oficiul poștal, atașată la motivele de recurs ale acesteia.

În consecință urmează a se admite recursul declarat de partea civilă, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului acesteia.

DECIDE: Admite recursul declarat de recurenta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei penale nr.148/A din 12 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatele F.P. și F.M. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru judecarea apelului declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Public. Onorariile de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpațiilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 521/2004
Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția II-a penală, prin sentința nr. 678 din 15 decembrie 1999, condamnă pe inculpata B.I. la: a) 12 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor
ÎCCJ 2004-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2169/2004
la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - de la un an și 6 luni la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 C. pen.; - de la un an și 6 luni la 2 luni
ÎCCJ 2003-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1986/2003
fi trebuit trimis la parchet, motivând că în cazul în care litigiul ar fi avut numai un aspect civil, cauza nu trebuia trimisă la parchet, ci ar fi trebuit pronunțată achitarea inculpaților. S-a considerat că faptele inculpaților întrunesc
ÎCCJ 2004-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5781/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 765 din 23 iunie 2000, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat inculpatul M.M. la două pedepse de câte 12 ani închisoare, pen
ÎCCJ 2004-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2004
în sarcina sa a infracțiunilor imputate, susținând că faptele sunt operațiuni comerciale care nu atrag răspundere penală, iar inculpatul T.C. a susținut că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de neglijență în servic
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă