ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj, au fost condamnați inculpații: - B.M. la: 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen., cu referire la art. 146 și art. 222, cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și s-a constatat că a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 - 26 septembrie 2000. Conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de 3 ani, în total 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen., inculpata a fost obligată, ca pe durata termenului de încercare, să se supună la următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la consilierul delegat cu supravegherea din cadrul S.R.S.S. Dolj, ori de câte ori este chemată, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate, despre mijloacele sale de existență.

A fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării. În baza art. 215 alin. (5), raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. - T.C. la: un an închisoare, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, iar conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 21 - 26 septembrie 2000. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000.000 lei. S-a dispus anularea actelor false. S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata B.M., reprezentant al SC I. Brașov, s-a deplasat la București, la sfârșitul lunii august 2000 și s-a prezentat la cetățeanul italian P.P., administrator al SC I.T.I., oferindu-i spre vânzare deșeuri feroase și neferoase și i-a prezentat un contract de vânzare fals, potrivit căruia firma inculpatei a achiziționat de la SC B. SA un număr de 6 linii de producție, cu titlu de deșeuri feroase și neferoase.

În realitate, aceste linii de producție fuseseră achiziționate anterior de către SC T. Potcoava, jud. Olt. S-a întocmit și un contract de garanție, autentificat la biroul notarului public S.C., inculpata declarând fals că a dobândit de la SC B., bunuri în valoare totală de 12 miliarde lei, cu mult mai mare decât situația reală. Prezentând ca adevărate, actele false, inculpata B.M. a indus în eroare cetățeanul italian, care a fost de acord să achiziționeze materialul din demolarea celor 6 linii de producție, contra sumei de 100.000 dolari S.U.A. și a virat în contul firmei inculpatei un avans de 50.000 dolari S.U.A. Contactat telefonic de către martorul R.D., care l-a informat asupra situației reale, cetățeanul italian, a luat măsura stopării transferului efectiv a sumei de 50.000 dolari S.U.A.

Referitor la inculpatul T.C., șef al C.F.P. Calafat, s-a reținut că, după ce a aplicat pe 2 file de hârtie albă, format A 4, ștampila C.F. Calafat și a semnat, pentru a servi inculpatei în scopuri ilicite, a primit de la aceasta suma de 10.000.000 lei, drept „răsplată pentru taxe de deplasare și urgență”. La data de 10 martie 2000, C.F. Calafat, prin inculpatul T.C. a executat silit SC B. SA Calafat, asupra mai multor bunuri mobile. Deși în perioada mai – octombrie 2000, această societate comercială și-a achitat integral obligațiile fiscale, totuși inculpatul T.C., în calitate de șef al organului fiscal și președinte al comisiei de licitație, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, a cauzat acestei societăți comerciale o pagubă de 20.820.543 lei.

S-a mai reținut că inculpatul a comunicat cu o întârziere de 2 luni, vânzarea unor mijloace fixe și a contabilizat, de asemenea, cu întârziere, compensări de TVA și majorările aferente, ceea ce a dat naștere unor raporturi juridice litigioase. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și ambii inculpați, au declarat apel împotriva sentinței. Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei B.M., ilegala aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., la aceeași inculpată, precum și pentru neaplicarea grațierii în baza Legii nr. 543/2002, la ambii inculpați pentru unele din pedepsele aplicate. Inculpata B.M. a criticat sentința pentru greșita reținere în sarcina sa a infracțiunilor imputate, susținând că faptele sunt operațiuni comerciale care nu atrag răspundere penală, iar inculpatul T.C.

a susținut că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de neglijență în serviciu și primirea de foloase necuvenite. Prin decizia penală nr. 16 din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet și cei doi inculpați și desființând, în parte, sentința atacată, a descontopit pedepsele aplicate ambilor inculpați și în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată, pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Apoi, a recontopit pedepsele rămase negrațiate, aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, păstrând aplicarea art. 86 1 și următorii C. pen.

Totodată, în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului T.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. și a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. și dispozițiile art. 81 și următorii C. pen. A menținut și celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații B.M. și T.C. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova; Parchetul critică sentința cu privire la inculpata B.M.

pentru greșita individualizare a pedepselor prin aplicarea nejustificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., prin neaplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni și prin ilegala aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., cu privire la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. S-au invocat cazurile de recurs prevăzute de art. 385 1 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Critica cu privire la individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și prin neaplicarea unui spor de pedeapsă, este nefondat.

Față de circumstanțele de natură a ușura răspunderea penală a inculpatei, care rezultă din dosar, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația personală a inculpatei, economistă, cu studii superioare și poziția acesteia pe parcursul procesului, dar și de faptul că, în final, partea civilă nu a rămas păgubită, infracțiunea de înșelăciune rămânând în stadiul de tentativă, corect s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și pedepsele apar ca just individualizate și nu se impune, a se majora. De asemenea, nu se impune nici aplicarea unui spor de pedeapsă potrivit art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ-preventiv. Critica privind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este fondată.

Potrivit dispozițiilor alin. (3) al acestui articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Cum infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei în baza art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și (5), art. 146 și art. 222 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod. Dispunând totuși suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, instanțele au pronunțat hotărâri contrare legii, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Cu privire la recursul declarat de inculpata B.M.; Ca și în apel, inculpata a susținut în recursul său că faptele sale nu realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni și că au exclusiv un caracter comercial și nu penal. Recursul nu este fondat. Faptele în materialitatea lor, reținute în sarcina inculpatei au fost corect stabilite pe baza probelor administrate și nu sunt contestate. Faptele de a întocmi un act fals, de a-l folosi și de a declara fals la notariat, precum și de a prezenta ca adevărate fapte mincinoase, în sensul că a cumpărat cele 6 linii de producție pentru desmembrare, în scopul vădit de a păgubi firma străină și a obține un folos material injust, sunt prevăzute de legea penală în art. 289 alin. (1), art. 291, art. 292 și art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen.

și prezintă evident pericolul social al infracțiunilor respective. Aceste fapte sunt străine operațiilor comerciale, care se bazează pe corectitudine și încredere între parteneri de afaceri, încât corect a fost condamnată inculpata pentru infracțiunile imputate, ale căror elemente constitutive sunt deplin realizate și au ca scop, între altele, apărarea operațiilor economice dintre agenți. Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.C. Reiterând motivul formulat în apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de neglijență în serviciu și primirea de foloase necuvenite, recurentul T.C. a solicitat să fie achitat.

Susținerile acestuia în legătură cu primirea de foloase necuvenite au fost analizate judicios de către instanța de apel și s-au reținut corect faptele pe baza declarațiilor constante ale coinculpatei B.M., care a confirmat faptul că a dat inculpatului suma de 10.000.000 lei, coroborată cu declarațiile de la urmărirea penală ale martorilor B.V., R.V. și M.M. Cât privește infracțiunea de neglijență în serviciu, de asemenea, a fost corect reținută în sarcina inculpatului, pe baza datelor comunicate de D.G.F.P. Dolj, conform constatărilor din nota întocmită de organele fiscale de control, din 23 noiembrie 2000, necombătute cu probe concludente de inculpat. Faptul că paguba cauzată prin această infracțiune a fost ulterior recuperată, nu poate avea vreo relevanță asupra laturii penale, ci doar asupra laturii civile, luându-se act de neconstituirea de parte civilă.

Pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a se casa decizia atacată, precum și sentința tribunalului, numai cu privire la inculpata B.M., referitor la aplicarea art. 86 1 C. pen., dispoziție care va fi înlăturată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin privare de libertate, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale hotărârilor menționate, se vor menține. Criticile formulate de inculpații B.M. și T.C. fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se pot examina din oficiu, recursurile acestora urmează să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Totodată, recurenții inculpați vor fi obligați să plătească statului, câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 16 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații B.M. și T.C. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj numai cu privire la aplicarea art. 86 1 C. pen., dispoziție pe care o înlătură, urmând ca inculpata B.M. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin privare de libertate în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor menționate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și T.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.