ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3335/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 29

ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj, au fost condamnați inculpații:

- B.M. la: 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen., 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de

fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., 2 luni

închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen., cu referire la art. 146 și art. 222,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3

ani închisoare și s-a constatat că a fost reținută și arestată preventiv în

perioada 21 - 26 septembrie 2000.

Conform art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului

de încercare, compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de 3

ani, în total 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

inculpata a fost obligată, ca pe durata termenului de încercare, să se supună

la următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la consilierul delegat cu

supravegherea din cadrul S.R.S.S. Dolj, ori de câte ori este chemată, să anunțe

în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate,

despre mijloacele sale de existență.

A fost atrasă atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea

suspendării.

În baza art. 215 alin. (5), raportat

la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

- T.C. la: un an închisoare, pentru

infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite,

prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, iar

conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe

durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 21 - 26 septembrie 2000.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 10.000.000 lei.

S-a dispus anularea actelor false.

S-a constatat că prejudiciul a fost

recuperat.

Fiecare inculpat a fost obligat să

plătească statului câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpata B.M., reprezentant al SC

I. Brașov, s-a deplasat la București, la sfârșitul lunii august 2000 și s-a

prezentat la cetățeanul italian P.P., administrator al SC I.T.I., oferindu-i

spre vânzare deșeuri feroase și neferoase și i-a prezentat un contract de

vânzare fals, potrivit căruia firma inculpatei a achiziționat de la SC B. SA un

număr de 6 linii de producție, cu titlu de deșeuri feroase și neferoase.

În realitate, aceste linii de

producție fuseseră achiziționate anterior de către SC T. Potcoava, jud. Olt.

S-a întocmit și un contract de

garanție, autentificat la biroul notarului public S.C., inculpata declarând

fals că a dobândit de la SC B., bunuri în valoare totală de 12 miliarde lei, cu

mult mai mare decât situația reală.

Prezentând ca adevărate, actele

false, inculpata B.M. a indus în eroare cetățeanul italian, care a fost de

acord să achiziționeze materialul din demolarea celor 6 linii de producție,

contra sumei de 100.000 dolari S.U.A. și a virat în contul firmei inculpatei un

avans de 50.000 dolari S.U.A.

Contactat telefonic de către

martorul R.D., care l-a informat asupra situației reale, cetățeanul italian, a

luat măsura stopării transferului efectiv a sumei de 50.000 dolari S.U.A.

Referitor la inculpatul T.C., șef al

C.F.P. Calafat, s-a reținut că, după ce a aplicat pe 2 file de hârtie albă,

format A 4, ștampila C.F. Calafat și a semnat, pentru a servi inculpatei în

scopuri ilicite, a primit de la aceasta suma de 10.000.000 lei, drept „răsplată

pentru taxe de deplasare și urgență”.

La data de 10 martie 2000, C.F.

Calafat, prin inculpatul T.C. a executat silit SC B. SA Calafat, asupra mai

multor bunuri mobile.

Deși în perioada mai – octombrie

2000, această societate comercială și-a achitat integral obligațiile fiscale,

totuși inculpatul T.C., în calitate de șef al organului fiscal și președinte al

comisiei de licitație, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, a

cauzat acestei societăți comerciale o pagubă de 20.820.543 lei.

S-a mai reținut că inculpatul a

comunicat cu o întârziere de 2 luni, vânzarea unor mijloace fixe și a

contabilizat, de asemenea, cu întârziere, compensări de TVA și majorările

aferente, ceea ce a dat naștere unor raporturi juridice litigioase.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj și ambii inculpați, au declarat apel împotriva sentinței.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei B.M., ilegala aplicare

a dispozițiilor art. 86

1

C. pen., la aceeași inculpată, precum și

pentru neaplicarea grațierii în baza Legii nr. 543/2002, la ambii inculpați

pentru unele din pedepsele aplicate.

Inculpata B.M. a criticat sentința

pentru greșita reținere în sarcina sa a infracțiunilor imputate, susținând că

faptele sunt operațiuni comerciale care nu atrag răspundere penală, iar

inculpatul T.C. a susținut că nu sunt realizate elementele constitutive ale

infracțiunilor de neglijență în serviciu și primirea de foloase necuvenite.

Prin decizia penală nr. 16 din 15

ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet și

cei doi inculpați și desființând, în parte, sentința atacată, a descontopit

pedepsele aplicate ambilor inculpați și în baza art. 1 și 7 din Legea nr.

543/2002, a constatat grațiată, pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată

inculpatei B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen.

Apoi, a recontopit pedepsele rămase

negrațiate, aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, păstrând aplicarea art. 86

1

și

următorii C. pen.

Totodată, în baza art. 1 și 7 din

Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată

inculpatului T.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

și a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. și dispozițiile art. 81 și următorii C.

pen.

A menținut și celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de

apel, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpații B.M. și T.C.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova;

Parchetul critică sentința cu

privire la inculpata B.M. pentru greșita individualizare a pedepselor prin

aplicarea nejustificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen., prin neaplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de

infracțiuni și prin ilegala aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., cu privire la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

S-au invocat cazurile de recurs

prevăzute de art. 385

1

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

Critica cu privire la

individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, prin reținerea

circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și prin

neaplicarea unui spor de pedeapsă, este nefondat.

Față de circumstanțele de natură a

ușura răspunderea penală a inculpatei, care rezultă din dosar, respectiv lipsa

antecedentelor penale, situația personală a inculpatei, economistă, cu studii

superioare și poziția acesteia pe parcursul procesului, dar și de faptul că, în

final, partea civilă nu a rămas păgubită, infracțiunea de înșelăciune rămânând

în stadiul de tentativă, corect s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și pedepsele apar ca just individualizate și nu se impune, a se majora.

De asemenea, nu se impune nici

aplicarea unui spor de pedeapsă potrivit art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea

mai grea fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ-preventiv.

Critica privind nelegala aplicare a

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., cu privire la suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, este fondată.

Potrivit dispozițiilor alin. (3) al

acestui articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi

dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 15 ani.

Cum infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20

ani și interzicerea unor drepturi, nu se putea dispune suspendarea executării

sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei în baza

art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și (5), art. 146 și art. 222 C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

Dispunând totuși suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei, instanțele au pronunțat hotărâri

contrare legii, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Cu privire la recursul declarat de

inculpata B.M.;

Ca și în apel, inculpata a susținut

în recursul său că faptele sale nu realizează elementele constitutive ale unei

infracțiuni și că au exclusiv un caracter comercial și nu penal.

Recursul nu este fondat.

Faptele în materialitatea lor,

reținute în sarcina inculpatei au fost corect stabilite pe baza probelor

administrate și nu sunt contestate.

Faptele de a întocmi un act fals, de

a-l folosi și de a declara fals la notariat, precum și de a prezenta ca

adevărate fapte mincinoase, în sensul că a cumpărat cele 6 linii de producție

pentru desmembrare, în scopul vădit de a păgubi firma străină și a obține un

folos material injust, sunt prevăzute de legea penală în art. 289 alin. (1),

art. 291, art. 292 și art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C.

pen. și prezintă evident pericolul social al infracțiunilor respective.

Aceste fapte sunt străine

operațiilor comerciale, care se bazează pe corectitudine și încredere între

parteneri de afaceri, încât corect a fost condamnată inculpata pentru

infracțiunile imputate, ale căror elemente constitutive sunt deplin realizate

și au ca scop, între altele, apărarea operațiilor economice dintre agenți.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul T.C.

Reiterând motivul formulat în apel,

în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de

neglijență în serviciu și primirea de foloase necuvenite, recurentul T.C. a

solicitat să fie achitat.

Susținerile acestuia în legătură cu

primirea de foloase necuvenite au fost analizate judicios de către instanța de

apel și s-au reținut corect faptele pe baza declarațiilor constante ale

coinculpatei B.M., care a confirmat faptul că a dat inculpatului suma de

10.000.000 lei, coroborată cu declarațiile de la urmărirea penală ale

martorilor B.V., R.V. și M.M.

Cât privește infracțiunea de

neglijență în serviciu, de asemenea, a fost corect reținută în sarcina

inculpatului, pe baza datelor comunicate de D.G.F.P. Dolj, conform

constatărilor din nota întocmită de organele fiscale de control, din 23

noiembrie 2000, necombătute cu probe concludente de inculpat.

Faptul că paguba cauzată prin

această infracțiune a fost ulterior recuperată, nu poate avea vreo relevanță

asupra laturii penale, ci doar asupra laturii civile, luându-se act de

neconstituirea de parte civilă.

Pentru considerentele expuse,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se

admite recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a

se casa decizia atacată, precum și sentința tribunalului, numai cu privire la

inculpata B.M., referitor la aplicarea art. 86

1

C. pen., dispoziție

care va fi înlăturată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare prin privare de libertate, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

menționate, se vor menține.

Criticile formulate de inculpații

B.M. și T.C. fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se pot

examina din oficiu, recursurile acestora urmează să fie respinse, ca nefondate,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, recurenții inculpați vor

fi obligați să plătească statului, câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 16

din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații B.M. și

T.C.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 30 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj numai cu

privire la aplicarea art. 86

1

C. pen., dispoziție pe care o

înlătură, urmând ca inculpata B.M. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare prin

privare de libertate în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor menționate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.M. și T.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 15

ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.