ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3731/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3731/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 544 din 16

octombrie 2001, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

următoarelor infracțiuni:

- fals intelectual, prevăzută de

art. 289, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa

de 4 (patru) luni închisoare;

- uz de fals, prevăzută de art. 291,

cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2

(două) luni, închisoare;

- tentativă la înșelăciune,

prevăzută de articolele 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu

aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei)

ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor articolelor 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, pe o perioadă de 6 (șase) ani, care constituie termen de executare.

A fost obligată inculpata să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în fiecare zi de

vineri din ultima săptămână a fiecărei luni calendaristice, din perioada

termenului de încercare la Poliția municipiului Iași, organ desemnat de

instanță pentru supravegherea inculpatei;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință.

S-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 86

3

C. pen., privind revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni pe

parcursul termenului de încercare.

S-a constatat că inculpata a fost

reținută și arestată în perioada 14 septembrie – 14 octombrie 1999.

următoarelor infracțiuni:

- fals intelectual, prevăzută de

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 și art. 76 C. pen.,

la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;

- tentativă la înșelăciune,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea

art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86 C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, pe o perioadă de 6 (șase) ani, care constituie termen de încercare.

A fost obligat inculpatul să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în fiecare zi de

vineri din ultima săptămână a fiecărei luni calendaristice, din perioada

termenului de încercare la Poliția municipiului Iași, organ competent de

instanță, pentru supravegherea inculpatului;

- să anunțe în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință;

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni pe

parcursul termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat de la data de 14 septembrie 1999, la 24 septembrie 1999.

S-a dispus anularea actelor false.

În baza dispozițiilor art. 38 C.

pen., s-a disjuns judecarea cauzei pentru inculpatul I.A.P., și s-a fixat

termen la 13 noiembrie 2001, cu citarea părților.

La data de 4 august 1999, inculpata

R.A.M. a depus la serviciul T.V.A din cadrul Administrației Financiare Iași, o

cerere de rambursare T.V.A, pentru S.C. P.A. S.R.L, solicitând suma de

2.796.071.137 lei. La această cerere de rambursare a T.V.A, R.A.M. a anexat

acte contabile din care rezultă că Societatea P.A. S.R.L Iași, a cumpărat

următoarele mărfuri:

a) – la data de 15 iulie 1999,

conform facturii B ACE 8252811 emise de S.C. A. S.R.L București, două

locomotive în valoare de 4.800.700.000 lei;

b) – la 16 iulie 1999, conform

facturii emisă de S.C. A. S.R.L București, produse electronice în valoare de

3.762.958.972 lei;

c) – la data de 19 iulie 1999,

conform facturii B ACE 8252822 emisă de S.C. A. S.R.L București, motoare

electrice în valoare de 2.449.882.000 lei.

d) – la 19 iulie 1999, conform

facturii B ACE 8252823 emisă de S.C. A. S.R.L București, motoare electrice în

valoare de 580.476.000 lei;

e) – la 23 iulie 1999, conform

facturii B ACE 1907505 emisă de S.C. G. S.R.L București, o moară de cereale în

valoare de 4.169.960.000 lei.

La cererea de rambursare a T.V.A

s-au anexat documente contabile din care rezultă că S.C. P.A. S.R.L Iași a

achiziționat mărfuri în valoare totală de 15.790.016.972 lei.

Administrația Financiară Iași a

procedat la verificarea documentelor contabile stabilind că societatea S.C. A.

S.R.L și S.C. G. S.R.L București au ca administratori cetățeni din Republica

Moldova și că au declarat sediul fictiv, nefuncționând în realitate.

Inculpata R.A.M., a depus și două

procese verbale din care rezultă că mărfurile cumpărate au fost predate în

custodie la S.C. T. S.R.L Petroșani și S.C. D.T.C. S.R.L București. Au fost

verificate și aceste două societăți, constatându-se că nu funcționează în

realitate.

S.C. P.A. S.R.L Iași, nu a

achiziționat în realitate mărfuri în valoare de 15.790.016.972 lei încercând,

în mod fraudulos, să obțină de la Administrația Financiară Iași suma de

2.790.071.137 lei, reprezentând T.V.A.

În iulie 1999, inculpatul I.A.P. l-a

convins pe inculpatul C.A. să înființeze societatea comercială P.A. S.R.L Iași,

pe numele căreia se vor derula unele afaceri fictive.

Inculpatul I.A.P. i-a promis inculpatului

C.A., suma de 5000 dolari S.U.A. și a convins-o pe sora sa R.A.M. să-l ajute pe

inculpatul C.A., să înființeze societatea comercială și să asigure derularea

documentelor contabile fictive până la obținerea T.V.A – ului rambursabil.

La data de 9 iulie 1999, prin actele

efectuate de către C.A. și R.A.M., s-a înființat S.C. P.A. S.R.L Iași.

Odată creată firma, R.A.M., a

achiziționat de la S.C. S.L. Iași, documentele contabile primare necesare

derulării activității, după care, C.A. a semnat mai multe facturi, chitanțe și

alte foi albe.

La domiciliul inculpatei R.A.M.,

efectuându-se o percheziție, s-au găsit documentele constitutive ale S.C. A.

S.R.L București, S.C. G. S.R.L București, facturile semnate și ștampilate în

alb, a celor două societăți furnizoare, exemplarele 2 și 3.

Cercetările n-au putut stabili care

persoană a completat în fals facturile emise pe numele S.C. P.A. S.R.L Iași

existând date că acestea au fost scrise de către o altă persoană.

Pentru a se putea cere rambursarea

T.V.A – ului, inculpații I.A.P., R.A.M. și C.A. trebuia să facă dovada plății

bunurilor achiziționate, motiv pentru care s-au hotărât ca tranzacția

financiară să se deruleze prin B.T.R. București, iar la sucursala Iași a

acestei bănci, să se deschidă cont doar pentru încasarea T.V.A.

Inculpatul C.A. s-a deplasat de mai

multe ori la București, unde inculpatul I.A.P. l-a condus la B.T.R., iar

inculpatul a semnat ordine de plată către S.C. A. S.R.L București și S.C. G.

S.R.L. București, în valoare de 15.790.016.972 lei.

Inculpatul I.A.P. s-a sustras de la

urmărirea penală.

Cu toate diligențele făcute,

inculpatul I.A.P. care a fost cercetat penal la I.P.J. Argeș nu a putut fi

ascultat de instanță, astfel încât în conformitate cu art. 38 C. proc. pen.,

s-a disjuns judecarea cauzei, cu privire la acest inculpat.

Inculpata R.A.M. a susținut că a

depus cererea respectivă la Administrația Financiară Iași, la solicitarea

inculpatului C.A., anexând și documentele cerute de lege, printre, care, și

procesele verbale din care rezultă cu certitudine că mărfurile cumpărate au

fost predate în custodie la S.C. T. S.R.L Petroșani și S.C. D.T.C. S.R.L

București, dar nu a cunoscut de înțelegerea dintre inculpați.

Inculpatul C.A. a susținut că a

înființat societatea P.A. S.R.L, la solicitarea inculpatului I.A.P. și urma să

primească 5.000 dolari S.U.A. ca bonus pentru acest lucru. În calitate de

administrator al firmei, semna acte contabile, dispoziții de plată, dar nu

verifica realitatea înscrisurilor, iar actele nu rămâneau niciodată în posesia sa,

fiind la dispoziția inculpatei R.A.M.

Din sesizarea Administrației

Financiare Iași, actele de verificare, cererea de rambursare a T.V.A,

dispozițiile de plată întocmite în fals la B.T.R. București, facturile și

actele contabile întocmite în fals, pentru obținerea T.V.A, declarațiile

martorilor K.R.H., N.M., C.A., H.T., P.E., coroborate cu declarațiile

inculpaților de pe tot parcursul procesului penal formează un material probator

complex ce a dovedit săvârșirea cu vinovăție a faptelor de către cei doi inculpați.

În drept, fapta inculpatei R.A.M.,

care a completat și depus la data de 4 august 1999 la Administrația Financiară

Iași, cererea de rambursare a T.V.A fără drept, constituie infracțiunea de fals

intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și

de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen.

Fapta inculpatului C.A., de a semna

în alb dispozițiile de plată la B.T.R. și alte acte prin care se atestau

operațiuni financiare nereale și care aveau ca drept scop obținerea unui T.V.A

necuvenit, constituie infracțiunea de fals intelectual și tentativă la

înșelăciune, prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 20, raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (5), cu art. 75 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen.

La individualizarea pedepselor și la

stabilirea modului de executare a acestora, s-au avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., cauzele ce agravează răspunderea penală,

precum și cele care o atenuează.

Lipsa antecedentelor penale ale

celor doi inculpați caracterizările privind conduita acestora anterior

comiterii faptelor, împrejurarea că inculpata R.A.M. are un copil minor în

întreținere, regretul manifestat ulterior săvârșirii faptelor pot fi reținute

ca circumstanțe atenuante și sunt de natură a conduce la dozarea sub limita

minimului special prevăzut de textele incriminatoarea a pedepselor ce au fost

aplicate inculpaților.

Având în vedere că inculpații sunt

la primul impact cu legea penală, s-a apreciat că pedepsele își vor realiza

scopul și fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a

executării acestora.

S-au fixat termene de încercare

conform art. 86

2

C. pen. și s-au luat măsuri de supraveghere,

conform art. 86

3

C. pen.

Inculpaților li s-a atras atenția

asupra art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub

supraveghere.

S-a constatat că inculpații au fost

reținuți și arestați preventiv, anumite perioade.

În baza dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

Conform art. 38 C. proc. pen., s-a

dispus disjungerea cauzei în ce privește pe inculpatul I.A.P.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpata

R.A.M. au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 331 din 14 noiembrie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpata R.A.M.

În motivarea recursului, inculpata a

criticat, în principal, hotărârea, pentru că a condamnat-o, reținându-i

vinovăția, pentru infracțiuni intenționate, comise de inculpatul C.A. și nu de

ea, care, în calitate de contabil doar evidența contabilă fără a verifica legalitatea

și autenticitatea actelor contabile. În consecință, a solicitat achitarea în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A mai arătat că, cel mult, dacă

se consideră de instanță că a contribuit și ea la nedescoperirea la timp a

faptelor, i s-ar fi putut reține o neglijență în serviciu.

În subsidiar, inculpata a solicitat

reducerea pedepsei, greșit individualizate, și aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din actele și probatoriile dosarului

rezultă indubitabil că inculpata nu s-a limitat, în activitatea sa numai la

operațiuni stricte de evidență contabilă, implicându-se personal în comiterea

unor operațiuni fără suport material în realitate, cum sunt actele de

verificare, dispozițiile de plată întocmite în fals și altele. De exemplu, la 4

august 1999 a completat și depus personal, la Administrația Financiară Iași,

cererea de rambursare a T.V.A, fără drept, fapta ce, și singură, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnată.

Or, în această situație, este

evident că, pe de o parte, inculpata nu avea cum să fie achitată, iar, pe de

altă parte, cum să i se rețină, infracțiunea de neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen., deși a lucrat cu intenție, încât motivele

invocate, în principal, nu sunt fondate. De altfel, în apel, inculpata nici nu

le invocase, achiesând, astfel, într-un anume fel, la soluție.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs, invocat, în subsidiar, de inculpată, nu este întemeiat.

Contrar susținerilor recurentei,

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, este

bine individualizată, corespunzătoare criteriilor de individualizare, prevăzute

de art. 72 C. pen. Pentru a se aplica această pedeapsă, instanța a ținut seama de

vârsta inculpatei, de faptul că nu are antecedente penale, fiind pentru prima

dată, în conflict cu legea penală și de contribuția personală concretă adusă la

comiterea faptelor, inclusiv la influența exercitată asupra sa și a celuilalt

inculpat C.A., de către coinculpatul I.A.P., cu privire la care, s-a disjuns

cauza.

În raport cu cele arătate, Curtea

constată că recursul declarat de inculpata R.A.M. apare ca nefondat și se

impune a fi respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 331 din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.