ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 844 din 5 decembrie 2003, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpaților: 1. A.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143.A/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 2 C. pen. S-a desemnat S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Iași ca instituție abilitată cu supravegherea inculpatei.

În baza dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în fiecare lună la instituția desemnată cu supravegherea sa; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatei respectarea următoarelor obligații: a) să nu intre în legătură cu persoane care au săvârșit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalți doi coinculpați; b) să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare și al tratamentului medical adecvat.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre S.S.R.S. Iași. S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. A constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 4 octombrie 2002 – 24 iunie 2003. 2. J.M.O., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 90 și urm. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform cu art. 86 2 C. pen.

S-a desemnat S.S.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iași ca instituție abilitată cu supravegherea inculpatului. În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în fiecare lună la instituția desemnată cu supravegherea sa; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: a) să nu intre în legătură cu persoane care au săvârșit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalți doi coinculpați; b) să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare și al tratamentului medical adecvat. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. 3. F.S.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4029 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 163 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Iași, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință penală, perioada deja executată, astfel: de la 11 ianuarie 1994 până la 14 ianuarie 1994, de la 30 iulie 1997 până la 02 octombrie 1997 și de la 04 octombrie 2002 la 22 august 2003. S-a dispus retragerea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 4029 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Iași și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri. În baza dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de 6,352 kg substanță vegetală cannabis. În baza dispozițiilor art. 189, art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în sensul celor reținute, instanța de fond a reținut ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt: În cursul lunii septembrie 2002, inculpații F.S.F. și A.A. l-au cunoscut pe J.M., minor, care a locuit o perioadă de cca. două săptămâni în apartamentul închiriat de inculpați. După ce s-a mutat în apartamentul inculpaților J.M.O. le-a spus acestora că în comuna Popricani, pe raza satului Cuza-Vodă ar exista o plantație de cannabis. Inculpatul F.S.F. i-a propus lui J.M.O. să îi arate plantația respectivă, să o culeagă și să comercializeze cannabisul. Astfel, în jurul datei de 20 septembrie 2002, inculpatul F.S.F. împreună cu J.M.O. și cu numitul B.A., cercetat în prezent pentru această faptă de Parchetul Militar Iași s-au deplasat pe raza comunei Popricani, de unde, dintr-un lan de porumb au cules cca.100 plante cannabis pe care le-au dus la locuința inculpaților.

Inculpații F.S.F. și A.A., ajutați de J.M.O. au cules frunzele și mugurii și i-au pus la uscat, iar tulpinele le-au aruncat. Inculpații au pregătit cannabisul, urmând ca ulterior, să-l vândă. În seara de 3 octombrie 2002, cei doi inculpați împreună cu minorul J.M.S. au luat o punguliță cu cannabis și s-au deplasat în poligonul UM 01155 unde, împreună cu militarii în termen B.I.A. și I.M.I. au fumat țigări cu cannabis, apoi au plecat la domiciliu. Militarii în termen sunt cercetați pentru fapta expusă mai sus de către Parchetul Militar Iași. La data de 4 octombrie 2002, s-a efectuat o percheziție la locuința inculpaților, ocazie cu care a fost descoperită cantitatea de 6.352 kg substanță vegetală, de culoare verde olive.

Din raportul de constatare efectuat în cauză rezultă că probele înaintate, respectiv cantitatea de 6,352 kg substanță vegetală este cannabis, drog de risc înscris în tabelul III – anexă la Legea nr. 143/2000. În cursul urmăririi penale cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, poziție procesuală menținută în cursul judecății numai de inculpatul J.M.S. Inculpații F.S.F. și A.A., în declarațiile date în fața instanței au susținut că au luat cannabisul nu pentru comercializarea acestuia ci pentru consum propriu. Aceste afirmații sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă cu certitudine intenția de comercializare a drogului deținut, sens în care sunt și declarațiile martorului L.L.

și inculpatului J.M.S. Cantitatea de cannabis ce a fost luată și dusă în domiciliul celor doi inculpați, de 6.352 kg, pledează prin volumul său mare, în susținerea tezei comercializării acesteia și nu pentru consumul propriu al inculpaților. Martorul L.L. a arătat modul în care a fost abordat de către inculpatul F.S.F. pentru a-i procura cannabis în schimbul unor sume de bani, în cantități care în mod cert exclud posibilitatea ca acest drog să fi fost deținut pentru consum propriu, iar inculpatul J.M.S. a relatat discuțiile purtate cu F.S.F. și A.A. care demonstrează intenția acestora de a obține sume de bani în schimbul vânzării cannabisului.

Susținerile inculpaților referitoare la faptul că au crezut că planta culeasă este cânepă și nu drog, sunt cel puțin puerile, atâta timp cât inculpații majori, în special inculpatul F.S.F., erau consumatori de cannabis, așa încât cunoștințele lor în acest domeniu includeau cel puțin recunoașterea plantei pe care o fumau în mod curent. În situația în care ar fi crezut că acea plantă este cânepă textilă, justifică interesul pe care l-au dovedit pentru găsirea, culegerea, alegerea și uscarea acestei cantități mari, ultimele trei operațiuni fiind specifice ciclului preliminar în care se pregătește drogul cannabil, pentru a putea fi consumat (fumat) ulterior. În drept, faptele inculpaților, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200.

Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, au declarat apel, în termen legal, numai doi inculpați, respectiv F.S.F. și A.A. Ulterior, la termenul din 6 aprilie 2004, inculpata A.A. și-a retras apelul. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 214 din 15 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.S.F. și a luat act de retragerea apelului declarat de A.A., obligându-i pe fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei și, respectiv, 800.000 lei. La 24 iunie 2004, inculpatul F.S.F., prin apărătorul său ales B.T., a declarat recurs împotriva sus-menționatei decizii. Cauza a suferit numeroase amânări, fie pentru imposibilitatea prezentării apărătorilor aleși ai recurentului inculpat, fie pentru lipsa de apărare a acestuia, asistența juridică fiind obligatorie.

Având asigurată asistența juridică din oficiu, prin prezența apărătorului C.D., instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri. Apărătorul desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând drept motive dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 17 și 14 și a susținut în principal, că se impune achitarea acestuia, întrucât inculpatul nu a avut intenția să facă trafic de droguri, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod. De aceea, a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de consum de droguri, precum și înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a cunoscut starea de minoritate a numitului J.M.S.

În subsidiar, a pus concluzii pe reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia spre minimul special prevăzut de legea penală. Recursul inculpatului F.S.F. este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut în mod corect fapta și vinovăția inculpatului, stabilind o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc intenția inculpatului de a comercializa substanța recoltată având în vedere operațiunile de recoltare, prelucrare, uscare a plantelor „textile”, cu atât mai mult cu cât la domiciliul acestuia s-a găsit o cantitate impresionantă de substanță vegetală cannabis, 6,352 kg.

Câtă vreme a afirmat constant că este doar consumator de cannabis, în mod evident că inculpatul a cunoscut exact natura substanței, drog, pe care o obținuse din cânepă, iar apărările sale în sensul că a vrut să-și confecționeze câteva țigări pentru consum propriu nu pot fi primit. Nici susținerea potrivit căreia inculpatul nu a cunoscut că J.M.S. era minor la momentul săvârșirii faptei, nu este susținută cu nici un act probator, mai ales că este greu de crezut că atât timp cât au locuit împreună, fiind buni prieteni, nu-și cunoșteau vârsta.

Cât privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond și apoi cea de control judiciar au valorificat în suficientă măsură datele ce țin de persoana inculpatului referitor la starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la momentul săvârșirii faptei, conduita acestuia, de nerecunoaștere a faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, astfel că, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare este deja corect stabilită la limita inferioară a textului incriminator. De aceea, în mod just, instanțele au apreciat că sporul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului. Pentru aceste considerente, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.S.F. împotriva deciziei penale nr. 214 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2005.