ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 844

din 5 decembrie 2003, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpaților:

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea

nr. 143.A/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de 3

ani închisoare.

În baza dispozițiilor art.

86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

2

C. pen.

S-a desemnat S.S.R.S. de pe

lângă Tribunalul Iași ca instituție abilitată cu supravegherea inculpatei.

În baza dispozițiilor art.

86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în fiecare

lună la instituția desemnată cu supravegherea sa;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza dispozițiilor art.

86

3

alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatei respectarea

următoarelor obligații:

a) să nu intre în legătură

cu persoane care au săvârșit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalți doi

coinculpați;

b) să se supună măsurilor de

control, tratament și îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare și

al tratamentului medical adecvat.

S-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a dispus comunicarea unei

copii de pe hotărâre S.S.R.S. Iași.

S-a aplicat inculpatei

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A constatat că inculpata a

fost arestată preventiv în perioada 4 octombrie 2002 – 24 iunie 2003.

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 99 și urm. și art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 90 și urm. și art. 75 lit.

a) și c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art.

86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat

conform cu art. 86

2

C. pen.

S-a desemnat S.S.R.S.I. de

pe lângă Tribunalul Iași ca instituție abilitată cu supravegherea inculpatului.

În baza dispozițiilor art.

86

3

alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul

urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în fiecare

lună la instituția desemnată cu supravegherea sa;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza dispozițiilor art.

86

3

alin. (3) C. pen., s-au impus inculpatului respectarea

următoarelor obligații:

a) să nu intre în legătură

cu persoane care au săvârșit fapte antisociale, inclusiv cu ceilalți doi

coinculpați;

b) să se supună măsurilor de

control, tratament și îngrijire în scopul stabilirii gradului de intoxicare și

al tratamentului medical adecvat.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4

ani închisoare.

În baza dispozițiilor art.

39 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4029 din 12

noiembrie 1998 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 163 din

26 februarie 2002 a Curții de Apel Iași, cu pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință penală, perioada deja

executată, astfel: de la 11 ianuarie 1994 până la 14 ianuarie 1994, de la 30

iulie 1997 până la 02 octombrie 1997 și de la 04 octombrie 2002 la 22 august

2003.

S-a dispus retragerea

formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 4029 din 12 noiembrie

1998 a Judecătoriei Iași și emiterea unui nou mandat de executare în baza

prezentei hotărâri.

În baza dispozițiilor art.

17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de 6,352 kg substanță vegetală

cannabis.

În baza dispozițiilor art.

189, art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în

sensul celor reținute, instanța de fond a reținut ca temeinic dovedită

următoarea situație de fapt:

În cursul lunii septembrie

2002, inculpații F.S.F. și A.A. l-au cunoscut pe J.M., minor, care a locuit o

perioadă de cca. două săptămâni în apartamentul închiriat de inculpați.

După ce s-a mutat în

apartamentul inculpaților J.M.O. le-a spus acestora că în comuna Popricani, pe

raza satului Cuza-Vodă ar exista o plantație de cannabis.

Inculpatul F.S.F. i-a propus

lui J.M.O. să îi arate plantația respectivă, să o culeagă și să comercializeze

cannabisul.

Astfel, în jurul datei de 20

septembrie 2002, inculpatul F.S.F. împreună cu J.M.O. și cu numitul B.A.,

cercetat în prezent pentru această faptă de Parchetul Militar Iași s-au

deplasat pe raza comunei Popricani, de unde, dintr-un lan de porumb au cules

cca.100 plante cannabis pe care le-au dus la locuința inculpaților.

Inculpații F.S.F. și A.A.,

ajutați de J.M.O. au cules frunzele și mugurii și i-au pus la uscat, iar

tulpinele le-au aruncat.

Inculpații au pregătit

cannabisul, urmând ca ulterior, să-l vândă.

În seara de 3 octombrie

2002, cei doi inculpați împreună cu minorul J.M.S. au luat o punguliță cu

cannabis și s-au deplasat în poligonul UM 01155 unde, împreună cu militarii în

termen B.I.A. și I.M.I. au fumat țigări cu cannabis, apoi au plecat la

domiciliu.

Militarii în termen sunt

cercetați pentru fapta expusă mai sus de către Parchetul Militar Iași.

La data de 4 octombrie 2002,

s-a efectuat o percheziție la locuința inculpaților, ocazie cu care a fost

descoperită cantitatea de 6.352 kg substanță vegetală, de culoare verde olive.

Din raportul de constatare

efectuat în cauză rezultă că probele înaintate, respectiv cantitatea de 6,352

kg substanță vegetală este cannabis, drog de risc înscris în tabelul III –

anexă la Legea nr. 143/2000.

În cursul urmăririi penale

cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

lor, poziție procesuală menținută în cursul judecății numai de inculpatul

J.M.S.

Inculpații F.S.F. și A.A.,

în declarațiile date în fața instanței au susținut că au luat cannabisul nu

pentru comercializarea acestuia ci pentru consum propriu.

Aceste afirmații sunt

contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă

cu certitudine intenția de comercializare a drogului deținut, sens în care sunt

și declarațiile martorului L.L. și inculpatului J.M.S. Cantitatea de cannabis

ce a fost luată și dusă în domiciliul celor doi inculpați, de 6.352 kg,

pledează prin volumul său mare, în susținerea tezei comercializării acesteia și

nu pentru consumul propriu al inculpaților.

Martorul L.L. a arătat modul

în care a fost abordat de către inculpatul F.S.F. pentru a-i procura cannabis

în schimbul unor sume de bani, în cantități care în mod cert exclud

posibilitatea ca acest drog să fi fost deținut pentru consum propriu, iar

inculpatul J.M.S. a relatat discuțiile purtate cu F.S.F. și A.A. care

demonstrează intenția acestora de a obține sume de bani în schimbul vânzării

cannabisului.

Susținerile inculpaților

referitoare la faptul că au crezut că planta culeasă este cânepă și nu drog,

sunt cel puțin puerile, atâta timp cât inculpații majori, în special inculpatul

F.S.F., erau consumatori de cannabis, așa încât cunoștințele lor în acest

domeniu includeau cel puțin recunoașterea plantei pe care o fumau în mod

curent. În situația în care ar fi crezut că acea plantă este cânepă textilă,

justifică interesul pe care l-au dovedit pentru găsirea, culegerea, alegerea și

uscarea acestei cantități mari, ultimele trei operațiuni fiind specifice

ciclului preliminar în care se pregătește drogul cannabil, pentru a putea fi

consumat (fumat) ulterior.

În drept, faptele

inculpaților, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/200.

Fiind nemulțumiți de soluția

pronunțată, au declarat apel, în termen legal, numai doi inculpați, respectiv

F.S.F. și A.A.

Ulterior, la termenul din 6

aprilie 2004, inculpata A.A. și-a retras apelul.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 214 din 15 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul F.S.F. și a luat act de retragerea apelului declarat de A.A.,

obligându-i pe fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

500.000 lei și, respectiv, 800.000 lei.

La 24 iunie 2004, inculpatul

F.S.F., prin apărătorul său ales B.T., a declarat recurs împotriva

sus-menționatei decizii.

Cauza a suferit numeroase

amânări, fie pentru imposibilitatea prezentării apărătorilor aleși ai

recurentului inculpat, fie pentru lipsa de apărare a acestuia, asistența

juridică fiind obligatorie.

Având asigurată asistența

juridică din oficiu, prin prezența apărătorului C.D., instanța a constatat

cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din

oficiu, pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând

drept motive dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 17 și 14 și a susținut

în principal, că se impune achitarea acestuia, întrucât inculpatul nu a avut

intenția să facă trafic de droguri, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod. De aceea, a

solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată

faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de

consum de droguri, precum și înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen.,

întrucât inculpatul nu a cunoscut starea de minoritate a numitului J.M.S. În

subsidiar, a pus concluzii pe reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii

acesteia spre minimul special prevăzut de legea penală.

Recursul inculpatului F.S.F.

este nefondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut în mod corect fapta și vinovăția

inculpatului, stabilind o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale.

Astfel, din coroborarea

probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc intenția inculpatului de a

comercializa substanța recoltată având în vedere operațiunile de recoltare,

prelucrare, uscare a plantelor „textile”, cu atât mai mult cu cât la domiciliul

acestuia s-a găsit o cantitate impresionantă de substanță vegetală cannabis,

6,352 kg. Câtă vreme a afirmat constant că este doar consumator de cannabis, în

mod evident că inculpatul a cunoscut exact natura substanței, drog, pe care o

obținuse din cânepă, iar apărările sale în sensul că a vrut să-și confecționeze

câteva țigări pentru consum propriu nu pot fi primit.

Nici susținerea potrivit

căreia inculpatul nu a cunoscut că J.M.S. era minor la momentul săvârșirii

faptei, nu este susținută cu nici un act probator, mai ales că este greu de crezut

că atât timp cât au locuit împreună, fiind buni prieteni, nu-și cunoșteau

vârsta.

Cât privește

individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond și apoi cea de control

judiciar au valorificat în suficientă măsură datele ce țin de persoana inculpatului

referitor la starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la

momentul săvârșirii faptei, conduita acestuia, de nerecunoaștere a faptei,

gradul de pericol social concret al acesteia, astfel că, pedeapsa aplicată de 4

ani închisoare este deja corect stabilită la limita inferioară a textului

incriminator. De aceea, în mod just, instanțele au apreciat că sporul prevăzut

de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea de

libertate a inculpatului.

Pentru aceste considerente,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel

încât va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.S.F. împotriva deciziei penale nr. 214 din 15

iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.