ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din data de 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., cu domiciliul procesual ales în Iași, la Cabinet avocat B., la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de 4 ani.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul dea ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., cu datele de stare civilă mai sus menționate, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. și ped de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare, pe lângă care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul dea ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe o perioadă de 4 ani, conform art. 45 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de supraveghere în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Iași sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iași, Direcția Exploatare Patrimoniu sau la Serviciul Resurse Umane, instituția din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probațiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpata nu poate presta această muncă.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție în cazul nerespectării, cu rea-credință, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de lege sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

S-a luat act că prin Sentința civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași a fost anulat procesul-verbal de licitație încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuțional nr. x/2012 cu privire la construcția edificată fără forme legale pe terenul în suprafață de 40,95 mp.

În baza art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. să plătească părții civile C., cu domiciliul în jud. Iași, cu domiciliul procesual ales în Iași, la Cabinet avocat D., str. x, cam 29, suma de 10.000 euro în echivalent RON, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile C. privind obligarea inculpatei la plata de daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 19.09.2012, s-a înregistrat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați E. și A. cererea de executare silită formulată de SC F. SRL, în calitate de mandatar al creditoarei G. SA, prin care s-a solicitat recuperarea de la debitorul C. a unei creanțe în valoare de 70.958,30 RON, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit pentru nevoi personale nr. x/27.05.2008 și nr. x/18.03.2011, în acest sens fiind deschis dosarul de executare nr. 1613/2012, în care au fost emise acte de executare preponderent de inculpata A..

Prin încheierea pronunțată la data de 27.09.2012 în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Iași s-a încuviințat începerea executării silite împotriva debitorului C..

La data de 26.11.2013 s-a înregistrat la dosarul de executare nr. 1613/2012 o cerere prin care creditoarea a solicitat emiterea somației imobiliare pentru mai mulți debitori, printre care este menționat și numitul C..

La data de 20.05.2014, inculpata A. împreună cu numitul E. (în prezent decedat) au efectuat identificarea imobilului situat în Iași, str. x, corp B, iar inculpata a încheiat în acest sens procesul-verbal de situație, în care a menționat că la adresa mai sus indicată nu 1-a găsit pe debitor. A descris imobilul ca fiind în suprafață de 55,75 m.p., teren + construcție cu aceeași suprafață, acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, branșată la rețelele de curent electric, apă, canalizare, gaze, imobilul neavând nr. cadastral și nici nr. de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași. S-a mai menționat în procesul-verbal de situație și faptul că debitorul are drept de folosință asupra suprafeței de teren de 40,095 m.p., conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007, așa cum rezultă din adresa Primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012 . La procesul-verbal de situație sunt anexate trei fotografii efectuate din exteriorul unui imobil, executate de suspectul E..

Tot la data de 20.05.2014, inculpata A. a emis somația imobiliară, a fost numit un expert tehnic evaluator pentru stabilirea prețului de circulație al imobilului, fiind desemnat pentru evaluare expertul tehnic H.. Obiectivul expertizei a fost fixat ca fiind stabilirea valorii de circulație a imobilului reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004". În procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator s-a menționat dreptul de folosință al debitorului asupra suprafeței de 40,95 mp, fără nicio referire la construcția edificată pe acest teren.

La data de 15.09.2014, inculpata A. a emis publicația de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosință al debitorului asupra suprafeței de 40,95 mp și la construcția edificată pe acest teren.

Pentru licitația din data de 16.10.2014 s-a depus o singură ofertă de cumpărare, respectiv cea a numitului I., cu prețul oferit de 96.165 RON . În procesul-verbal de licitație întocmit la data de 16.10.2014 inculpata A. a consemnat că imobilul supus vânzării este reprezentat de: "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, așa cum rezultă din adresa primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012". Fiind unic participant la licitație, numitul I. a fost declarat adjudecatar, la prețul de 96.165 RON.

Inculpata A. a inserat în acest act de adjudecare mențiuni identice cu cele din procesul-verbal de licitație în ceea ce privește descrierea imobilului, respectiv că imobilul care s-a vândut ar fi fost reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19 10 2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, așa cum rezultă din adresa primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012".

În consecință, așa cum s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat și prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași obiectul vânzării la licitație publică a fost atât imobilul teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, deși această din urmă construcție nu a fost cuprinsă în publicația de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 nu a fost supusă evaluării, executarea fiind nelegală.

În drept, s-a reținut că încălcarea de către inculpata A. a dispozițiilor legale care reglementează executarea silită, respectiv art. 495 - ce prevede la obligația îndeplinirii procedurii de vânzare prin licitație pentru fiecare bun în parte al debitorului; art. 496 - ce prevede obligația descrierii cât mai amănunțite a imobilului urmărit în procesul-verbal de situație; art. 497 alin. (1) - ce prevede obligația de menționare a datelor de identificare a imobilului și în somația comunicată debitorului; art. 500 alin. (2) - ce prevede obligația de evaluare a bunului urmărit; art. 504 - ce prevede obligația de menționare a datelor de identificare a imobilului în publicația de vânzare; art. 509 - ce prevede obligația de a oferi spre vânzare la licitație imobilul menționat în publicația de vânzare și pentru care s-au depus oferte de cumpărare, în cadrul procedurii de executare silită și a licitației din data de 16.10.2014, când aceasta a vândut, în mod nelegal, și construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără ca pentru această construcție să fi fost îndeplinite în prealabil formele de publicitate a vânzării, fără să fi fost identificată și evaluată și fără ca oferta de cumpărare a adjudecatarului să fi vizat și această construcție întrunește elementele constitutive, atât în latură obiectivă cât și în latură subiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 26 august 2018 sub nr. x/2019, în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea penală nr. 41/20.09.2019 pronunțată în dosarul x/2019 al Curții de Apel Iași au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către inculpata A., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a întocmirii rechizitoriului, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății de către judecătorul de cameră preliminară. Această încheiere a rămas definitivă prin necontestare.

În cursul judecății în primă instanță, inculpata A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar la termenul de judecată din data de 12.06.2020, a fost audiată partea civilă C..

Tot în cursul judecății s-a procedat la audierea J., H., K., I. și L..

De asemenea, în fața instanței de fond a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri de partea civilă C. la datele de 05.02.2020 și 26.06.2020.

La data de 21.01.2020, a fost depusă la dosar copia Sentinței civile nr. 293/2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Iași.

La data de 05.02.2020, partea civilă C. a depus precizări referitoare la cerere de constituire de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 26.06.2020, Curtea de Apel a respins, pentru argumentele expuse în încheierea de la termenul anterior menționat, cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpata A., respectiv din infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual prev. de art. 297 alin. (1) și art. 321 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune continuată de abuz în serviciu, prev. de art. 35 raportat la art. 297 C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective este de necontestat faptul că inculpata, în calitate de executor judecătoresc a încălcat multiple dispoziții legale care reglementează procedura executării silite, fără a exista vreo justificare în acest sens, îndeplinind în mod defectuos executarea silită imobiliară declanșată împotriva debitorului C. și cauzându-i acestuia o pagubă constând în vânzarea în mod nelegal a construcției edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără ca adjudecatarul să achite vreun preț, deși această din urmă construcție nu a fost cuprinsă în publicația de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 și nu a fost supusă evaluării.

Ca atare, în mod vădit, s-a apreciat că sunt nefondate susținerile apărării în sensul inexistenței unei pagube cauzate persoanei vătămate câtă vreme inculpata a vândut, în mod nelegal, și construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, fără a fi evaluată și fără ca adjudecatarul să achite vreun preț pentru această construcție, persoana vătămată fiind nevoită să recurgă la introducerea unei contestații la executare pentru restabilirea legalității.

De asemenea, s-a constatat că este lipsită de relevanță împrejurarea că există o diferență de bani care ar reveni persoanei vătămate, în urma executării silite câtă vreme executarea silită s-a desfășurat în mod nelegal, așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași, neexistând vreo justificare pentru inculpată, în calitatea sa de executor judecătoresc, să desfășoare executarea silită cu încălcarea gravă a mai multor dispoziții legale vizând executarea silită, la care Curtea a făcut referire mai sus, manifestându-se ca și când aplicarea textelor de lege specifice profesiei pe care o desfășoară ar fi fost lăsate la latitudinea și opțiunea sa.

În plus, dincolo de multitudinea dispozițiilor legale încălcate, Curtea a subliniat faptul că aceste dispoziții legale erau clare, previzibile, de uz curent în activitatea inculpatei astfel încât nu se poate reține o simplă eroare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ci o atitudine pe deplin conștientă, acceptând cu indiferență posibilitatea prejudicierii și vătămării intereselor debitorului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu există probe că l-ar fi urmărit, a acceptat posibilitatea producerii sale.

Această concluzie s-a impus cu atât mai mult cu cât inculpata a fost pe deplin conștientă de faptul că a vândut, în mod nelegal și construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune câtă vreme a mers la fața locului pentru identificarea imobilului supus executării silite și a menționat în procesul-verbal de situație dreptul de concesiune al persoanei vătămate, obiectivul expertizei a fost fixat fără nicio referire la construcția edificată pe terenul concesionat, așa cu rezultă din procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator dar și din declarația acestuia din urmă, martorul H., a emis publicația de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosință al debitorului asupra suprafeței de 40,95 mp și la construcția edificată pe acest teren pentru ca în procesul-verbal de licitație întocmit la data de 16.10.2014 și în actul de adjudecare obiectul vânzării la licitație publică să fie și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007.

De asemenea, instanța de fond nu a primit susținerile apărării în sensul că nu orice greșeală are semnificația unei fapte penale câtă vreme modul defectuos în care inculpata a înțeles să își îndeplinească atribuțiile, multitudine dispozițiilor legale încălcate, uzuale în activitatea inculpatei, persoană având o anumită experiență profesională, lipsa de reacție promptă a acesteia pentru a îndrepta așa zisa "greșeala", care a determinat prejudicierea drepturilor și intereselor persoanei vătămate nevoită să acționeze și să recurgă la declanșarea unor acțiuni civile pentru remedierea consecințelor îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către inculpată depășește limitele admise ale unei simple erori, prin raportarea la standardele firești ale profesiei de executor judecătoresc. A accepta versiunea apărării ar echivala cu lipsirea de eficiență a incriminării faptei prevăzute de art. 297 C. pen.

Totodată inserarea, cu știință, de către inculpată, în procesul-verbal de licitație încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuțional nr. x/2012, a unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că imobilul supus vânzării la licitație include și construcția edificată de debitor pe terenul de 40,95 mp, deși acesta construcție nu a fost identificată, nu a fost menționată în somație, nici evaluată și nici menționată în publicația de vânzare, realizează conținutul constitutiv atât în latură obiectivă cât și în latură subiectivă al infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, având în vedere, dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanța are obligația de a soluționa acțiunea civilă, ținând seama de constituirea de parte civilă de către persoana vătămată C., Curtea a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv comiterea de către inculpată a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu, săvârșită cu vinovăție.

Având în vedere principiul acoperii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită dar și imperativul ca despăgubirile să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, Curtea a apreciat că prejudiciul moral suferit de către partea civilă este evident, în condițiile în care conduita inculpatei, în calitatea sa de executor judecătoresc, de a nesocoti multiple dispoziții legale ce guvernează executarea silită, conduită având ca urmare vânzarea în mod nelegal a construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp, pe care îl avea în concesiune, a generat o stare accentuată de disconfort psihic, de temere, de neliniște părții civile, nevoită să declanșeze mai multe acțiuni în fața instanțelor civile pentru a remedia tocmai conduita abuzivă a inculpatei care și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu.

Totodată Curtea a avut în vedere, la evaluarea prejudiciului moral cauzat părții civile, intervalul mare de timp, de peste 6 ani de zile în care partea civilă a fost supusă stării de disconfort psihic, nesiguranței în ceea ce privește drepturile sale, imposibilității de a-și folosi sau valorifica construcția, vândută în mod nelegal de către inculpată, în cadrul procedurii de executare silită.

În acest context, Curtea a apreciat că suma de 10.000 euro în echivalent RON, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale reprezintă despăgubiri rezonabile, juste și echitabile, corespunzătoare prejudiciului moral real și efectiv suferit de partea civilă, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Referitor la daunele materiale, Curtea a subliniat că sarcina probei revine persoanei vătămate care trebuie să demonstreze caracterul cert al prejudiciului material suferit.

Or, analizând probele administrate în fața instanței de fond, Curtea a constatat că persoana vătămată nu a probat cauzarea unui prejudiciu material cert ca urmare directă a faptelor ilicite săvârșite de către inculpată și care fac obiectul prezentei cauze.

Astfel, în ceea ce privește suma de 25.855 RON reprezentând diferența dintre suma la care s-a adjudecat imobilul executat silit și cuantumul debitului rămas neachitat plus dobânzi legale, Curtea apreciază că nu reprezintă un prejudiciu material cert și nici consecința directă a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauza, constituind, eventual, o dispută de natură civilă ce excede prezentului cadru procesual.

În plus, Curtea a constat că prin Sentință civilă nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași a fost anulat procesul-verbal de licitație încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuțional nr. x/2012 cu privire la construcția edificată fără forme legale pe terenul în suprafață de 40,95 mp, construcția reintrând astfel în patrimoniul părții civile.

Referitor la suma de 32.000 euro reprezentând lipsa de folosință a imobilului, Curtea a apreciat că nu reflectă un prejudiciu material cert ci doar unul eventual, nefiind întrunite astfel condițiile răspunderii civile delictuale.

În plus, așa cum a arătat partea civilă însăși, imobilul nu era finalizat, fiind construit la roșu astfel încât lipsa de folosință nu poate fi evaluată în maniera în care a procedat partea civilă, această lipsă de folosință fiind avută în vedere de Curte la evaluarea cuantumului prejudiciului moral suferit.

***

Împotriva acestei sentinței au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpata A. și partea civilă C., care au criticat soluția dispusă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, expuse în sinteză în cele ce urmează și detaliate în încheierea de dezbateri și în motivele scrise depuse la dosar:

Prezentarea sintetică a motivelor de apel

I. În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost prezentate în scris și susținute oral, Ministerul Public a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea în parte a soluției primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri.

Astfel, a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul omisiunii de a se menționa modul în care se execută pedeapsa accesorie.

În acest sens, a solicitat să se constate că, în Noul C. pen. spre deosebire de vechiul C. pen., legea nu prevede modalitatea de executare a pedepselor accesorii în cazul suspendării executării pedepsei principale, iar situația pedepselor accesorii a fost stabilită doar de doctrină și pe cale jurisprudențială, simpla trimitere în cuprinsul hotărârii la dispozițiile art. 65 C. pen. nu e suficientă pentru claritatea soluției, fiind necesar ca în fiecare hotărâre să se precizeze această modalitate statuată de jurisprudență, în sensul că pedepsele accesorii vor deveni executabile doar în măsura în care pedeapsa principală va fi executată efectiv, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Totodată, a mai susținut că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul desemnării Direcției Exploatare Patrimoniu sau Serviciul Resurse Umane din cadrul Consiliului Local Iași, ca unități în care inculpata va putea efectua munca în folosul comunității.

Astfel, s-a arătat că specificul unităților subordonate Consiliului Local Iași la care s-a dispus de către instanță de fond a se efectua munca neremunerată în folosul comunității de către inculpata A., respectiv Direcția Exploatarea Patrimoniului sau Serviciul Resurse Umane, face inadecvată desemnarea acestora pentru desfășurarea activității neremunerate, față de natura infracțiunilor pentru care a fost condamnată inculpata și circumstanțele faptice ale acuzațiilor.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 18 mai 2021, Ministerul Public a extins motivele de apel în favoarea inculpatei, susținând că în sarcina acesteia s-a reținut în mod greșit infracțiunea de fals. Astfel, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., neexistând în concret faptul întocmirii în fals a înscrisului, ci numai a întocmirii acestuia în mod nelegal.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care acțiunea penală s-a exercitat sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, s-a susținut că probele administrate în cauză vădesc caracterul nelegal al întocmirii actului, caracterul neîndreptățit al înscrierii imobilului în actele de licitație, dar nu dovedesc că aceasta a fost consecința unei intenții frauduloase speciale a inculpatei, ci mai degrabă a unei vădite neglijențe profesionale și, ca atare, s-ar impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu în aceea de neglijență în serviciu.

II. Apelanta intimată inculpată A., prin motivele scrise de apel, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru faptele pentru care s-a dispus condamnarea.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar într-un al doilea subsidiar, achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, inculpata, prin apărător ales, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice:

- într-o singură infracțiune de neglijență în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 298 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 83 și următoarele C. pen.

- într-o singură infracțiune de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 91 și urm. C. pen.

În susținerea apelului, inculpata a susținut că, prin Sentința penală nr. 21/10.07.2020, Curtea de Apel Iași a calificat eronat situația de fapt din prezenta cauză, încadrând greșit din punct de vedere juridic faptele reținute în sarcina inculpatei, cel puțin în raport de faptul că:

- partea civilă C. nu și-a probat niciodată dreptul de proprietate cu privire la construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul avea drept de folosință conform contractului de închiriere concesionare nr. 67/4.06.2007, conform adresei Primăriei Iași nr. 4043/7.11.2012 (în continuare "construcția în curs de edificare"/"construcția nou edificată/construită") nici în cadrul procesului civil, nici în cadrul procesului penal;

- în considerarea faptului că partea civilă nu a fost niciodată împiedicată de adjudecatar în ceea ce privește posesia bunului imobil, deoarece adjudecatarul nu a avut reprezentarea că acest bun i-ar fi revenit;

- în raport de autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 454/23.01.2019 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin Decizia nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași, pronunțate în cadrul Dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulat în parte procesul-verbal de rezultat din vânzarea la licitație urmat de adjudecarea bunului întocmit la data de 16.10.2014 de BEJ E. și A., în dosarul de executare silită nr. x/2012, precum și a actului de adjudecare nr. 184/19.11.2014, din același dosar de executare silită;

Ca atare, a susținut că nu există o pagubă sau o vătămare a intereselor legitime ale părții civile, respectiv nu este îndeplinită o condiție esențială a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Mai mult, apărarea a susținut că întreaga conduită a executorului A. poate atrage cel mult o răspundere disciplinară sau civilă, ceea ce atrage din nou incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, având în vedere faptul că procesul-verbal de adjudecare din 16.10.2014 și actul de adjudecare nr. x/19.11.2014 au fost întocmite de o persoană angajată la biroul BEJA A. și semnate de executorul A., în baza identificării efectuate de evaluatorul H. și a executorului asociat - E., fără a exista nicio probă în sensul că inculpata ar fi identificat personal cu rea-credință sau neglijență imobilul, apărarea a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. (1) C. pen. sub forma participația improprie, intenție indirectă - lipsă vinovăție, și implicit, art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.

Într-un al doilea subsidiar, în măsura în care instanța de control judiciar apreciază că faptele reținute în sarcina executorului judecătoresc intră în sfera ilicitului penal, forma de vinovăție cu care acestea au fost săvârșite este cel mult culpa, fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, în actuala configurație a acuzării.

Cel mult, într-o atare ipoteză, s-ar impune schimbarea încadrării juridice, într-o infracțiune unică de neglijență în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 298 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. (inculpata a redactat o încheiere de îndreptare a erorii materiale) și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (conduita profesionala exemplară anterioară acestui incident).

Într-un ultim subsidiar, inculpata, prin apărător a apreciat că instanța de fond a respins, în mod greșit, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în dezbateri, semnarea procesului-verbal de adjudecare din 16.10.2014 și a actului de adjudecare nr. x/19.11.2014, nefiind altceva decât un act de executare a infracțiunii de abuz în serviciu (în caz contrar, infracțiunea fiind imposibil de reținut), sens în care faptele reținute ar fi trebuit cel mult calificate drept o singură infracțiune de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen.

III. Apelantul parte civilă C. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, să se soluționeze în mod corect acțiunea civilă în sensul acordării daunelor materiale în cuantum de 25.855 RON, reprezentând diferența dintre suma la care s-a adjudecat bunul imobiliar scos la licitație și cuantumul debitului pentru care s-a pornit executarea silită împotriva sa, incluzând și dobânzi legale ce nu au fost acordate de către instanța de fond.

De asemenea, a solicitat să i se acorde suma de 32.000 euro, reprezentând lipsa de folosință a părții de imobil executată nelegal/abuziv de către inculpată, precum și suma de 3170 RON, reprezentând cheltuieli de judecată făcute în procesele civile și penale generate de abuzul inculpatei ce nu au fost acordate pe motiv că pot fi recuperate în cadrul proceselor respective.

Nu în ultimul rând, partea civilă a solicitat acordarea, cu titlu de daune morale, a unei sume într-un cuantum mai mare care să fie în concordanță cu consecințele grave produse, atât pe plan juridic al nesiguranței dreptului de proprietate și al raporturilor juridice ce sunt garantate de lege, cât și pe plan psihic, precum și în concordanță cu atitudinea de rea-credință a inculpatei.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicție, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri constând în extrasul de CF nr. x privind terenurile și construcțiile aflate la adresa din Iași, str. x, precum și a probei testimoniale constând în audierea martorilor M., H. și I., măsuri ce au fost dispuse prin încheierea din data de 09 martie 2021.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2021, Înalta Curte a procedat la audierea martorilor M., H. și I., precum și a inculpatei A..

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatei A. săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc, i-a vândut numitului I. la licitația din data de 16.10.2014, organizată în cadrul procedurii de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 1613/2012, pe lângă parcela de teren intravilan, situată în Iași, str. x, corp B. cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren, cu suprafața construită de 55,75 mp, evaluate la suma de 96.165 RON (imobile ce au fost identificate, evaluate și menționate în somația imobiliară comunicată debitorului și B.C.P.I. Iași) și construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp pe un teren concesionat de la primăria Iași, deși pentru această construcție nu au fost îndeplinite formele de publicitate a vânzării, nu a fost identificată și nici evaluată, oferta de cumpărare nu a vizat și această din urmă construcție și nu a plătit un preț și pentru această construcție, cu consecința producerii unui prejudiciu în valoare de 33.782 RON persoanei vătămate C..

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen., conform rechizitoriului, acuzația constă în faptul că inculpata A. a menționat în procesul-verbal de licitație încheiat la data de 16.10.2014, în dosarul execuțional nr. x/2012, că imobilul supus vânzării ar fi fost parcela de teren intravilan, situată în Iași, str. x, corp B. cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren, cu suprafața construită de 55,75 mp "precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are drept de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007", deși formele de executare îndeplinite anterior nu vizau și construcția edificată de debitor pe terenul de 40,95 mp.

Înalta Curte reține, din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată în fond și în apel următoarea situație de fapt:

La data de 26.11.2013 s-a înregistrat la dosarul de executare nr. 1613/2012 o cerere prin care creditoarea a solicitat emiterea somației imobiliare pentru mai mulți debitori, printre care este menționat și numitul C..

La data de 20.05.2014, inculpata A. împreună cu numitul E. (în prezent decedat) au efectuat identificarea imobilului situat în Iași, str. x, corp B, iar inculpata a încheiat în acest sens procesul-verbal de situație, în care a menționat că la adresa mai sus indicată nu 1-a găsit pe debitor. A descris imobilul ca fiind în suprafață de 55,75 m.p., teren + construcție cu aceeași suprafață, acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, branșată la rețelele de curent electric, apă, canalizare, gaze, imobilul neavând nr. cadastral și nici nr. de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași.

S-a mai menționat în procesul-verbal de situație și faptul că debitorul are drept de folosință asupra suprafeței de teren de 40,095 m.p., conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/04.06.2007, așa cum rezultă din adresa Primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012. La procesul-verbal de situație sunt anexate trei fotografii efectuate din exteriorul unui imobil, executate de suspectul E..

Tot la data de 20.05.2014, inculpata A. a emis somația imobiliară, a fost numit un expert tehnic evaluator pentru stabilirea prețului de circulație al imobilului, fiind desemnat pentru evaluare expertul tehnic H.. Obiectivul expertizei a fost fixat ca fiind stabilirea valorii de circulație a imobilului reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004".

Și în procesul-verbal prin care a fost desemnat expertul evaluator s-a menționat dreptul de folosință al debitorului asupra suprafeței de 40,95 mp, fără nicio referire la construcția edificată pe acest teren.

La data de 15.09.2014, inculpata A. a emis publicația de vânzare nr. 1 în dosarul de executare nr. 1613/2012 în care nu s-a mai făcut referire la dreptul de folosință al debitorului asupra suprafeței de 40,95 mp și la construcția edificată pe acest teren.

Pentru licitația din data de 16.10.2014 s-a depus o singură ofertă de cumpărare, respectiv cea a numitului I., cu prețul oferit de 96.165 RON.

În procesul-verbal de licitație întocmit la data de 16.10.2014, inculpata A. a consemnat că imobilul supus vânzării este reprezentat de: "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, așa cum rezultă din adresa primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012". Fiind unic participant la licitație, numitul I. a fost declarat adjudecatar, la prețul de 96.165 RON.

Inculpata A. a inserat în acest act de adjudecare mențiuni identice cu cele din procesul-verbal de licitație în ceea ce privește descrierea imobilului, respectiv că imobilul care s-a vândut ar fi fost reprezentat de "parcela de teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune 32/19 10 2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, așa cum rezultă din adresa primăriei Iași nr. 4043/07.11.2012".

Totodată, se constată că, prin Decizia civilă nr. 293/28.11.2019 a Tribunalului Iași, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, că obiectul vânzării la licitație publică a fost atât imobilul teren intravilan situată în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren cu SC de 55,75 mp, construcție acoperită cu tablă zincată, tâmplărie TMP, finisaje exterioare noi, împrejmuită cu gard din fier forjat, imobil dobândit prin succesiune, conform actului de succesiune x/19.10.2004, imobil neavând număr cadastral și număr de carte funciară, fiind înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare Iași, precum și construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul are dreptul de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007, deși această din urmă construcție nu a fost cuprinsă în publicația de vânzare emisă de executor la data de 15.09.2014 și nu a fost supusă evaluării, executarea fiind nelegală.

Această situație de fapt a rezultat din probele administrate, în special din înscrisurile din dosarul de executare, înscrisuri ce au fost depuse la dosar. De altfel, situația de fapt nu a fost contestată în esență nici de către inculpată, aceasta încercând însă să dovedească și prin alte mijloace de probă nevinovăția sa cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Înalta Curte, în raport de situația de fapt reținută mai sus, va analiza infracțiunile imputate inculpatei urmând a face referiri și la alte mijloace de probă administrate, în special declarațiile persoanelor audiate în fața instanțelor de fond și de apel.

În acest demers, Înalta Curte va face în prealabil un examen cu privire la existența infracțiunii de fals intelectual, exclusiv prin raportare la cele prezentate în situația de fapt reținută.

Astfel, infracțiunea de fals intelectual, potrivit art. 321 C. pen., constă în falsificarea unui înscris cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În cauză, așa cum s-a reținut, ceea ce i se impută inculpatei A. este faptul să a inserat în procesul-verbal de licitație și în actul de adjudecarea un imobil care nu făcea obiectul executării silite începută de biroul de executori judecătorești la care aceasta își desfășura activitate și pe care îl avea în lucru.

Inculpata avea calitatea de funcționar public, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen., aceasta fiind la momentul săvârșirii faptelor executor judecătoresc, respectiv o persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice.

Totodată, se constată că actul a fost întocmit în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv în procedura executării silite pe care o instrumenta.

Pe de altă parte, elementul material al infracțiunii de fals intelectual se prezintă sub două modalități alternative, una dintre acestea, cu relevanță în cauză de față, fiind atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. În această modalitate funcționarul public atestă, confirmă, înregistrează în mod nereal fapte/împrejurări care nu au avut loc sau care, deși au avut loc, s-au petrecut în alt mod decât cel consemnat.

În speță însă, inculpata A. nu atestat împrejurări nereale, ci a inclus în procesul-verbal de licitație și în actul de adjudecare - ambele întocmite de către aceasta - și un imobilul care nu făcea obiectul executării silite desfășurate de către inculpată, respectiv construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia debitorul C. (parte civilă în cauză) avea un drept de folosință conform contractului de închiriere/concesionare nr. x/4.06.2007.

Înalta Curte constată că această construcție exista în realitate, fiind învecinată de cea care făcea obiectul executării silite și care era menționată în toate actele de executare, de la debutul procedurii de executare silită și până la ultimul act de executare, respectiv actul de adjudecare. Așadar, construcția edificată fără forme legale pe terenul de 40,95 mp asupra căruia partea civilă C. avea un dreptul de folosință exista în realitate, însă a fost inclusă în mod nelegal în procesul-verbal de licitație și în actul de adjudecare întocmite de către inculpata A. în calitatea de executor judecătoresc, aspecte care însă vor fi analizate în continuare din perspectiva săvârșirii de către aceasta a infracțiunii de abuz în serviciu.

Așadar, Înalta Curte constată că nu a existat o acțiune de falsificare a unui înscris oficial de către inculpata A., prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și în consecință fapta reținută în sarcina inculpatei nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatei A., Înalta Curte reține următoarele:

Acuzația sub acest aspect constă în faptul că inculpata a vândut numitului I. la licitația din data de 16.10.2014, organizată în cadrul procedurii de executare silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 1613/2012, pe lângă parcela de teren intravilan, situată în Iași, str. x, corp B. cu suprafața de 55,75 mp și construcția edificată pe acest teren, cu suprafața construită de 55,75 mp, evaluate la suma de 96.165 RON (imobile ce au fost identificate, evaluate și menționate în somația imobiliară comunicată debitorului și B.C.P.I. Iași) și construcția edificată de debitorul C. pe terenul de 40,95 mp pe un teren concesionat de la primăria Iași, prin încălcare dispozițiilor din vechiul C. proc. civ. care reglementează executarea silită asupra bunurilor imobile.

Se constată, că în mod corect a reținut prima instanța că, procedând astfel, inculpata A. a încălcat dispozițiile art. 495 C. proc. civ. anterior, privitoare la obligația îndeplinirii procedurii de vânzare prin licitație pentru fiecare bun în parte al debitorului; art. 496 din același cod, privitor la obligația de descriere cât mai amănunțită a imobilului urmărit în procesul-verbal de situație; art. 497 alin. (1) din același cod, privind obligația de menționare a datelor de identificare a imobilului și în somația comunicată debitorului; art. 500 alin. (2), ce prevede obligația de evaluare a bunului urmărit; art. 504, ce prevede obligația de menționare a datelor de identificare a imobilului în publicația de vânzare; art. 509, ce prevede obligația de a oferi spre vânzare la licitație imobilul menționat în publicația de vânzare.

Pentru a reține aceste încălcări ale dispozițiilor legale, pe lângă înscrisurile depuse la dosar, sunt relevante declarațiile persoanelor audiate.

Astfel, partea civilă C., în declarația data în fața primei instanțe arată: "Arăt că inculpata nu a venit niciodată la mine în curte sau în imobil pentru a efectua fotografii. A venit dl evaluator. Acesta a efectuat poze la fața locului și în baza actelor pe care le avea m-a întrebat dacă mai există o anexă. Atunci i-am prezentat imobilul pe care îl edificam, pe suprafața concesionată de la primărie. Era un imobil pe care îl pregăteam, construiam pentru cazul în care pierdeam contestația la executare (...). În somația de executare pe care am primit-o nu se făcea referire la anexa pe care o construiam. Când am mers la biroul inculpatei i-am precizat că dețin și alte proprietăți. Nu i-am vorbit despre anexă pentru că nu mă așteptam să fie vizată de executarea silită. Pentru mine a fost surprinzător să văd în actul de adjudecare că era menționată inclusiv construcția anexă."

Totodată, inculpata A. a declarat în fața instanței de apel: "În acest litigiu, a existat o primă etapă, respectiv aceea în care am vândut imobilul la licitație în dosarul meu de executare în urma identificării imobilului efectuată de soțul meu. Identificarea pe teren era făcută de soțul meu. Eu semnam actele care rezultau de la secretariat și consilierii juridici. Volumul de muncă fiind foarte mare la nivelul anului 2012 și pentru că la secretariat se realizau niște lucrări foarte bune, nu mi-am putut pune problema că s-ar putea strecura vreo greșeală care să aducă vreun prejudiciu cuiva.

Niciodată nu am avut reprezentarea că acea conjuncție "precum și" ar duce la înțelegerea faptului că, prin actul de adjudecare aș face transmiterea dreptului de proprietate și asupra acelei construcții aflate pe terenul în concesiune.

La momentul la care am semnat actul și având în vedere și explicațiile primite de la soțul meu care a fost pe teren, practic, eu am perceput-o ca fiind o individualizare a imobilului vândut și nu ar fi făcut obiectul