ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 932/11.12.2020, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2016, în esență, s-au hotărât următoarele:

I. A fost condamnată inculpata A. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 (doi) ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 91 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile la Consiliul Local Iași - Centrul de Urgență pentru Recuperarea și Integrarea Socială "C.A. Rosetti" Iași sau la Biblioteca Județeană Gh. Asachi, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 95 și art. 96 din C. pen. privind modificarea obligațiilor și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.

S-a stabilit ca, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare să înceapă la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a stabilit că, în baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere și executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenție.

II. A fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 (doi) ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 91 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile la Consiliul Local Iași - Centrul de Urgență pentru Recuperarea și Integrarea Socială "C.A. Rosetti" Iași sau la Biblioteca Județeană Gh. Asachi, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 95 și art. 96 din C. pen. privind modificarea obligațiilor și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.

S-a stabilit ca, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare să înceapă la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a stabilit ca, în baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere și executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenție.

III. A fost condamnată inculpata C. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 (doi) ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 91 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 (trei) ani și 6(șase) luni, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile la Consiliul Local Iași - Centrul de Urgență pentru Recuperarea și Integrarea Socială "C.A. Rosetti" Iași sau la Biblioteca Județeană Gh. Asachi, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 95 și art. 96 din C. pen. privind modificarea obligațiilor și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.

S-a stabilit ca, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare să înceapă la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a stabilit ca, în baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere și executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenție.

IV. A fost condamnată inculpata D. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 (doi) ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 91 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a stabilit ca, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile la Consiliul Local Iași - Centrul de Urgență pentru Recuperarea și Integrarea Socială "C.A. Rosetti" Iași sau la Biblioteca Județeană Gh. Asachi, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Iași, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 95 și art. 96 din C. pen. privind modificarea obligațiilor și revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.

S-a stabilit ca, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare să înceapă la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere și executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenție.

V. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Liceul Tehnologic "E." Podu Iloaiei, reprezentat prin director F., și:

a) au fost obligate, în solidar, inculpatele A., C., B. și D. la plata către partea civilă a sumei de 715.651,40 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor facturate și achitate, dar neexecutate cuprinse în factura nr. x/21.12.2007;

b) au fost obligate, în solidar, inculpatele A. și C. la plata către partea civilă a sumei de 666.960,37 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor facturate și achitate, dar neexecutate cuprinse în facturile nr. x/07.04.2008, nr. x/16.04.2008 și nr. x/10.07.2008;

c) au fost obligate, în solidar, inculpatele A. și B. la plata către partea civilă a sumei de 91.611,62 RON, reprezentând garanția de bună execuție.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Iași și inculpatele A., D., C. și B..

Prin decizia penală nr. 149 din 08.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpata A. , inculpata C. și inculpata B., împotriva sentinței penale nr. 932 din data de 11.12.2020, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată, în parte, în latură penală în ceea ce privește soluțiile de condamnare și integral în latură civilă:

Rejudecând în limitele arătate, au fost înlăturate soluțiile de condamnare a inculpatelor A., B., C. și D..

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a Deciziilor nr. 297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale și a Hotărârii Prealabile nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatelor:

- A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu înlăturarea actelor materiale aferente facturilor nr. x/07.04.2008, nr. x/16.04.2008 și nr. x/10.07.2008).

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

- C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

- D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Liceul Tehnologic "E." Podu Iloaiei, reprezentat prin director F. și:

a) au fost obligate, în solidar, pe inculpatele A., C., B. și D. la plata către partea civilă a sumei de 284.711,17 RON, cu titlu de despăgubiri civile;

b) a fost obligată inculpata C. la plata către partea civilă a sumei de 262.810,32 RON, cu titlu de despăgubiri civile;

c) au fost obligate, în solidar, inculpatele A. și B. la plata către partea civilă a sumei de 91.611,62 RON, reprezentând garanția de bună execuție.

S-a constatat că în baza măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, inculpatei A. i-a fost reținută prin poprire suma de 99.035 RON, în perioada 15.09.2016-14.02.2023.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 08.06.2016, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 14.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016, după cum urmează:

a) poprirea instituită asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice inculpatei A. (cu excepția sumelor ce vor fi încasate din acest moment cu titlu de salariu/pensie) și sechestrul instituit asupra imobilului alcătuit din apartamentul cu numărul x situat în mun. Iași, și terenul în suprafață de 3,28 mp. curți-construcții situat în mun. Iași, str. x, dobândit de inculpata A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.01.1998 până la concurența sumei de 376.322,79 RON.

b) poprirea instituită asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice inculpatei B. (cu excepția sumelor ce vor fi încasate din acest moment cu titlu de salariu/pensie) și sechestrul instituit asupra următoarelor bunuri imobile:

- imobilul teren curți, construcții în suprafață de 440 mp. situat în orașul Podu Iloaiei, Șos. x, jud. Iași, având număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a orașului Podu Iloaiei;

- imobilul apartamentul cu numărul x situat în mun. Iași, Bld. Nicolae Iorga nr. 51, jud. Iași, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a mun. Iași;

- imobilul teren în suprafață de 10.000 mp cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Popești;

- imobilul teren în suprafață de 5.000 mp cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Popești;

- imobilul teren în suprafață de 3.800 mp cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Popești;

- imobilul teren în suprafață de 10.000 mp cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Popești, toate aparținând inculpatei B. până la concurența sumei de 376.322,79 RON.

c) poprirea instituită asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice inculpatei C. (cu excepția sumelor ce vor fi încasate din acest moment cu titlu de salariu/pensie) și sechestrul instituit asupra imobilului alcătuit din apartamentul cu numărul x situat în mun. Iași, str. x, jud. Iași, și terenul în suprafață de 5,26 mp în mun. Iași, str. x nr. 12, jud. Iași, dobândite de inculpata C. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.09.1992, până la concurența sumei de 547.521,49 RON.

d) poprirea instituită asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice inculpatei D. (cu excepția sumelor ce vor fi încasate din acest moment cu titlu de salariu/pensie) până la concurența sumei de 284.711,17 RON.

Respinge restul pretențiilor solicitate de partea civilă Liceul Tehnologic "E." Podu Iloaiei ca fiind nefondate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii și le înlătură pe cele contrare.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Iași, împotriva sentinței penale nr. 932 din data de 11.12.2020, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2016.

S-a constatat că părțile au fost asistate de apărători aleși pe parcursul soluționării prezentei căi de atac.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, la data de 20.02.2024.

În cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a invocat dispozițiile art. 438 pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esență, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a susținut că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării stabilite prin considerentele Hotărârii prealabile nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că și în cazul prescripției răspunderii penale, principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunile ce fac obiectul cauzei fac parte din categoria infracțiunilor de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, Ministerul Public a apreciat că instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma jurisprudenței CJUE.

În acest sens, a învederat că, dând efect direct deciziei MCV 928/2006, în interpretarea dată de Curtea Europeana de Justiție, prin ordonanța Curții Europene de Justiție pronunțată la data de 09 ianuarie 2024 în cauza C-131/23, ce vizează o sesizare a Curții de Apel Brașov într-o cauză referitoare la infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție (parag. 16 din cauza mai sus menționată), se impunea lăsarea neaplicată a deciziei nr. 67/2022 a ÎCCJ, aceasta fiind de natură a genera un risc sistemic de impunitate în cazurile de infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, în condițiile în care această decizie permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale, în astfel de procese, prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare, această repunere în discuție trebuind considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii în sensul jurisprudenței din cauzele Euro Box Promotion și C-107/23.

De asemenea, Ministerul Public a susținut că, din ordonanța 131/23 a CJUE menționată mai sus rezultă din parag. 74 faptul că "Obiectivele de referință enunțate în anexa la Decizia 2006/928 sunt formulate în termeni clari și preciși și nu sunt însoțite de nicio condiție, astfel încât ele au efect direct (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții (...) punctul 253.

Din paragraful 84 din aceeași ordonanță menționată anterior rezultă faptul că, ținând seama de necesara punere în balanță a standardului național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), pe de o parte, și a dispozițiilor Deciziei 2006/928, pe de altă parte, aplicarea de către o instanță națională a standardului menționat pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării deciziei Curții Constituționale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței stabilite prin Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-l 07/23.

Din paragraful 85 al aceleiași ordonanțe menționate anterior rezultă faptul că este necesar să se considere faptul că instanțele naționale nu pot, în cadrul procedurilor jurisdicționale prin care se urmărește sancționarea pe plan penal a infracțiunilor de corupție, să aplice standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, fiind indicată jurisprudență în acest sens și anume Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-l07/23.

În preambulul ordonanței din 09 ianuarie 2024 pronunțată în cauza C-131/23 se face referire la "efectul direct al obiectivelor de referință-obligația de a lupta împotriva corupției în general". Ministerul Public a considerat că infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție precum abuzul în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, ce fac obiectul cauzei, intră sub incidența dreptului Uniunii Europene, întrucât România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană. De asemenea, în opinia Ministerului Public, sintagma "corupție în general" trebuie să se refere la toate activitățile prin care a fost posibilă săvârșirea de infracțiuni pe care România s-a obligat să le sancționeze prin aderarea la Uniunea Europeană și prin semnarea MCV, indiferent de încadrarea juridică dată acestor fapte în dreptul intern, noțiunea de corupție în general fiind o noțiune autonomă, CJUE neputând să se refere expres la infracțiuni din dreptul intern, ci doar la noțiunile din dreptul european, astfel că instanțele naționale pot aprecia că în această noțiune intră și infracțiunile asimilate celor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000.

În continuare, Ministerul Public a precizat că infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, precum abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, ce a făcut obiectul cauzei, intră sub incidența dreptului Uniunii Europene, astfel cum reiese și din jurisprudența ICCJ, respectiv din decizia penală nr. 41 din 7 aprilie 2022, emisă de ICCJ - Completul de 5 Judecători, în dosarul penal nr. x/2018, definitivă. În considerentele deciziei penale nr. 41/07.04.2022 s-au reținut următoarele:

"Cât despre infracțiunile de corupție și de abuz în serviciu ce au făcut obiectul cauzei, acestea intră sub incidența dreptului Uniunii Europene având în vedere cele reținute de CJUE în paragrafele 184-194, (cauza Euro Box Promotion și alții, s.n.) în sensul că expresia "orice activitate ilegală" din cuprinsul articolului 325 alin. (1) TFUE nu poate fi interpretată restrictiv și acoperă orice act de corupție sau orice abuz în serviciu care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și aceasta indiferent dacă s-a și produs o pierdere de resurse proprii Uniunii. Mai mult, în ce privește România, obligația de combatere a corupției care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este completată de angajamentele asumate la încheierea negocierilor de aderare, concretizate ulterior prin adoptarea Deciziei 2006/928 privind MCV, care obligă statul român să adopte norme de drept penal și de procedură penală care să permită aplicarea unor sancțiuni penale cu caracter efectiv și disuasiv în ce privește faptele de corupție incluzând și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, independent de o eventuală atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii".

Astfel, în cauza Euro Box Promotion și alții (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19) C.J.U.E. a statuat că "în ceea ce privește România, obligația de combatere a corupției care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, așa cum rezultă din articolul 325 alin. (1) TFUE este completată de angajamentele specifice pe care acest stat membru și le-a asumat la încheierea negocierilor de aderare la 14 decembrie 2004. Într-adevăr, în conformitate cu punctul I (4) din anexa IX la Actul de aderare, statul membru menționat s-a angajat printre altele să "accelereze considerabil lupta împotriva corupției, în special împotriva corupției de nivel înalt, prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislației anticorupție". Acest angajament specific a fost concretizat ulterior prin adoptarea Deciziei 2006/928, prin care au fost stabilite obiective de referință în vederea remedierii deficiențelor constatate de Comisie înainte de aderarea României la Uniune, în special în domeniul luptei împotriva corupției. Astfel, anexa la această decizie, în care sunt expuse respectivele obiective de referință, prevede la punctul 3 obiectivul "continuării unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție de nivel înalt", și, la punctul 4, obiectivul "adoptării unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale" (parag. 188).

Totodată, C.J.U.E. a mai arătat în paragraful 189 din cauza Euro Box Promotion și alții că "Așa cum s-a amintit la punctul 169 din prezenta hotărâre, obiectivele de referință pe care România s-a angajat astfel să le atingă au caracter obligatoriu pentru acest stat membru, în sensul că acesta este supus obligației specifice de a atinge obiectivele respective și de a lua măsurile adecvate în vederea realizării lor în cel mai scurt timp. De asemenea, statul membru menționat are obligația de a se abține să pună în aplicare orice măsură care ar risca să compromită atingerea acelorași obiective. Or, obligația de a lupta în mod efectiv împotriva corupției și în special a corupției la nivel înalt, care decurge din obiectivele de referință prezentate în anexa la Decizia 2006/928 coroborate cu angajamentele specifice ale României, nu se limitează doar la cazurile de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii".

Ministerul Public a subliniat că, la data faptelor, făcând aplicarea art. 122 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (anterioară anului 2014), era de 10 ani. Termenul special de prescripție prevedea depășirea termenului general cu încă jumătate (art. 124), ajungându-se astfel la un termen de prescripție maxim de 15 ani.

De asemenea, tot potrivit vechiul C. pen., termenul putea fi întrerupt printr-un act care trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului (art. 123).

Prin Noul C. pen., intrat în vigoare la 1 februarie 2014 s-a prevăzut că termenul general de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură (art. 155 C. pen.). Prin O.U.G. nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022 s-a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Ministerul Public a susținut că, în cauză, au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripție în conformitate cu legea în vigoare la data faptelor, precum și cu legea în vigoare până la apariția Deciziilor CCR nr. 297 publicată în 26 aprilie 2018 și respectiv nr. 358 publicată în 09.06.2022. De exemplu, în cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale la data de 20.09.2016, trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul din 10.11.2016, precum și prin rechizitoriul de 21.09.2017, prin aceste acte fiind întreruptă prescripția răspunderii penale, conform dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii actelor

Până la data judecării cauzei, C. pen. s-a modificat, modificându-se și termenele de prescripție, astfel noul termen general de prescripție este de 8 ani pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Termenul special de prescripție prevede depășirea termenului general cu încă o dată (art. 155 alin. (4), ajungându-se astfel la un termen de prescripție maxim de 16 ani pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, termen ce nu s-a împlinit în cauză, faptele fiind comise în perioada decembrie 2007- decembrie 2008.

Față de aspectele menționate, Ministerul Public a apreciat că, în cauză, nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților în cauză și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

Așadar, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 149/08.02.2024 pronunțată în apel de Curtea de Apel Iași, cu privire la soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., față de inculpații A., B., C. și D., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., atât sub forma autoratului, cât și sub forma complicității.

Prin încheierea din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 08 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016 și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În aceste coordonate, se constată că motivul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatelor A., B., C. și D.. - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., atât sub forma autoratului, cât și sub forma complicității

Referitor la argumentul reprezentantului Ministerului Public privind o eventuală incidență în cauză a deciziei C.J.U.E. din data de 24.07.2023, care ar împiedica intervenirea prescripției răspunderii penale, instanța de apel a reținut că acesta este nefondat. În acest sens s-a precizat că prejudiciul analizat în prezenta cauză a fost cauzat bugetului național, proveniența banilor pe care inculpatele le-au gestionat în mod nelegal având o sursă internă a statului român. Finanțarea primită de Grupul Școlar Agricol "E." nu a fost obținută din bugetul Uniunii Europene, astfel încât reglementările speciale explicitate prin decizia anterior menționată nu sunt aplicabile în speță și nu împiedică intervenirea prescripției.

Așadar, s-a constatat din actele și lucrările dosarului că faptele ce formează conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, ar fi fost comise în cazul inculpatelor A., B. și D., în luna decembrie 2007, iar în cazul inculpatei C., în perioada decembrie 2007 - iulie 2008.

Raportat la faptul că s-a stabilit că legea penală nouă le este mai favorabilă inculpatelor, curtea de apel s-a orientat înspre limitele prevăzute de dispozițiile în vigoare. Astfel, potrivit art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, "În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime."

De asemenea, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen. "Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică."

În consecință, limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere la calculul prescripției s-au situat între 2 ani și 8 luni și 9 ani și 4 luni.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Conform alin. (2) al aceluiași articol, termenul începe să curgă în cazul infracțiunii continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

În conformitate cu art. 186 alin. (1) C. pen., "luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă".

Raportat normelor amintite, s-a constatat că termenul de prescripție aplicabil infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit este de 8 ani și a curs de la data săvârșirii faptelor, respectiv din luna decembrie 2007, în cazul inculpatelor A., B. și D. și din iulie 2008, în cazul inculpatei C., împlinindu-se în decembrie 2015 (în situația inculpatei D., singura în sarcina căreia a fost reținută o infracțiune simplă comisă pe data de 21.12.2007, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 20.12.2015), respectiv în iulie 2016, așadar înainte ca instanța de fond și instanța de apel să aibă ocazia să se pronunțe definitiv asupra fondului.

În cauză, curtea de apel a arătat că nu a fost identificat sau invocat vreun caz de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale.

Sub aspectul unei eventuale cauze de întrerupere a răspunderii penale reglementate de art. 155 C. pen., având în vedere efectele deciziilor Curții Constituționale 297/2018 și 358/2022, precum și cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Hotărârea Prealabilă nr. 67/2022, instanța de apel a reținut că a existat următoarea succesiune de legi:

- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) și până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conținutul:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" și s-a bucurat de prezumția de constituționalitate;

- între data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022) și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conținutul "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea" și nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție;

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conținut:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Potrivit Hotărârii Prealabile nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen..".

Concluzionând, Curtea de apel Iași a constatat că în lipsa intervenirii vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (și a infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. - pentru inculpata D.), până la data soluționării căii ordinare de atac a apelului, s-a împlinit termenul general de prescripție.

Preliminar efectuării examenului de legalitate a deciziei recurate, Înalta Curte apreciază că se impun scurte considerații cu privire la sfera de aplicabilitate a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023) precum și a Ordonanței din 9 ianuarie 2024, pronunțată în cauza C - 131/23.

Prin Hotărârea din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23 PPU [Lin], Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, trebuie interpretate în sensul că:

- instanțele naționale nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curții Constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

- instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 arată în mod explicit că, în raport cu litigiul principal care a condus la formularea întrebărilor (potrivit mențiunilor din par. 79, litigiul principal privea "și" fapte care constituie o "fraudă gravă" în domeniul TVA-ului), sesizarea era admisibilă în măsura în care privea interpretarea art. 325 alin. (1) din TFUE, art. 49 alin. (1) din Cartă și cu art. 2 alin. (1) din Convenția PIF (par. 73). Curtea a arătat de asemenea în mod explicit că nu sunt vizate dispozițiile Directivei PIF (faptele fiind comise anterior adoptării acesteia) și nici ale Deciziei 2006/928 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (MCV), nefiind vorba de infracțiuni de corupție în cadrul litigiului principal (par. 65).

Așadar, analizând incidența principiilor legalității incriminării și a pedepsei și respectiv, pe cel al legii penale mai favorabile, Curtea și-a întemeiat concluziile în raport cu infracțiunile de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (par. 118, 124). Curtea a făcut o analiză a obligațiilor ce revin statelor membre în virtutea art. 325 din Tratat și a Convenției PIF (par. 96, 97), menționând că acestea nu scutesc instanțele naționale de obligația de a respecta drepturile fundamentale garantate de Cartă și principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, din moment ce procedurile penale deschise pentru infracțiuni în materie de TVA (reglementate prin Convenție) constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii (par. 101). Pe de altă parte, în cazurile în care procedura nu ar fi în întregime rezultatul punerii în aplicare a dreptului Uniunii, instanțele naționale sunt libere să aplice standarde naționale de protecție a dr