ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4506/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 600 din 31

octombrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul F.M. la 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr.

87/1994 și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 10 Legea nr. 87/1994 și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru 3 ani și la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 din

Legea nr. 87/1994 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani,

sporită cu 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 5 ani și 6

luni închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

S-a constatat că infracțiunea pentru

care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 453/2001 a

Judecătoriei Iași constituie act material ce intră în conținutul infracțiunii

de înșelăciune ce face obiectul cauzei penale.

Conform art. 11 pct. 2 lit. b),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din

Legea nr. 87/1994.

S-a aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 septembrie 2000.

Conform art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să achite despăgubiri civile:

în sumă de 690.005.957 lei reprezentând prejudiciul cauzat părții civile SC S.

SA Copșa Mică, plus dobânda legală calculată la nivelul taxei oficiale a

scontului stabilit de B.N.; suma de 183.705.500 lei reprezentând prejudiciul

cauzat părții civile SC B.C. SRL București; suma de 1.128.047 lei, prejudiciu

cauzat părții civile SC T. SA Turnu Măgurele; suma de 58.158.275 lei, către

partea civilă SC L.F. SA Răducăneni, județul Iași.

Au fost respinse, ca neîntemeiate,

celelalte pretenții civile formulate de părțile civile SC B.C. SRL București și

SC L.F. SA Răducăneni, județul Iași.

Au fost respinse, ca nefondate,

cererile prevăzute pentru acoperirea cheltuielilor judiciare.

Conform art. 346 alin. (2) C. proc.

pen., s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă promovată de partea civilă

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Iași.

S-a dispus anularea formelor de

executare emise în baza sentinței penale nr. 453 din 1 februarie 2001 a

Judecătoriei Iași și emiterea unui nou mandat.

S-a reținut că, la data de 11

ianuarie 1999, inculpatul F.M. s-a prezentat la SC T. SA Turnu Măgurele,

județul Teleorman, unde a încheiat un contract, prin care Combinatul de

Îngrășeminte Chimice Turnu Măgurele se obliga a livra către SC R.L. SRL Iași,

îngrășeminte chimice în valoare de 1.751.619.960 lei. Plata urma a se face în

15 zile, de la livrare, prin cupoane valorice, ordin de plată, CEC, cash, ș.a.

Pentru a inspira încredere,

inculpatul a plătit un avans de 20 milioane lei.

Conform facturilor fiscale, SC T. SA

a livrat îngrășeminte către SC R.L. SRL Iași pentru inculpatul F.M., în

perioada 18 ianuarie - 10 mai 2000, în valoarea de 1.148.078.047 lei. Având în

vedere că inculpatul a achitat 20 milioane lei, conform înștiințării din 3

noiembrie 1999, F.M. figura cu un debit de 1.148.078.047 lei.

Constatând că inculpatul nu a

achitat nici una din facturile fiscale, deși a primit marfa, SC T. SA a încetat

livrările.

Inculpatul a formulat o „scrisoare”

prin care a solicitat SC T. SA să se conformeze obligațiilor asumate prin

contract, în sensul de a livra și restul de marfă, promițând din nou, că va

plăti marfa.

Potrivit documentelor, rezultă că

produsele expediate de SC T. SA au fost primite de inculpat și apoi revândute

unor beneficiari. Deși, a încasat contravalorea acestora, inculpatul nu a

achitat nici o sumă, către furnizor.

Inculpatul a avut de la bun început

reprezentarea în ce privește înșelarea SC T. SA, sens în care a înscris, în

contract, un număr de telefon inexistent; după aproximativ o lună de zile, a

schimbat sediul firmei la o adresă unde, de fapt, există in chioșc metalic, a

întocmit o „scrisoare”, pentru a încerca primirea unor noi cantități de

produse, dar și pentru a obține amânarea plăților. Faptul că, ulterior,

inculpatul a dispărut, demonstrează fără nici un dubiu, intențiile acestuia.

La data de 7 iulie 1999, inculpatul

s-a prezentat la SC B. SRL București (un magazin de covoare) situat în Centrul

Comercial Unirea. După ce s-a prezentat, ca administrator al SC R.L. SRL Iași,

a convenit cu G.A.A., director de vânzări la SC B. SRL București, să cumpere

covoare în valoare de 120.201.066 lei, în care sens s-a întocmit factura

fiscală.

Pentru plata mărfii, de comun acord,

s-a stabilit ca aceasta să se facă prin 2 file C.E.C. Inculpatul a completat

astfel fila C.E.C. seria D007 nr. 000-18553, în valoare de 60.000.000 lei și

seria D007 nr. 00028354 în valoare de 60.201.066 lei, ambele plătibile la B.R.,

sucursala Iași, la datele de 18.07 și respectiv 7 august 1999.

Fiind introduse la plată, ambele

file C.E.C., au fost respinse cu motivația, lipsă totală de disponibil, C.E.C.

emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, fila C.E.C. aparține unui set

de instrumente care au fost retrase din circulație, precum și comunicarea de la

B.R., sucursala Iași.

Marfa ridicată de inculpat a fost

vândută în Iași și Roman, fără a fi înregistrată în evidențele și

contabilitatea SC R.L. SRL Iași, iar banii au fost folosiți de inculpat în

scopuri personale.

Demersurile făcute ulterior de SC B.

SRL București, în vederea recuperării sumei de 120.201.066 lei au rămas fără

rezultat, întrucât inculpatul nu a mai putut fi găsit.

Pentru a nu fi găsit, inculpatul

și-a dat adresa din Iași, unde nu mai locuia încă din 1993, precum și mai multe

numere de telefon, alese la întâmplare, care fie aparțin altor persoane, fie nu

sunt apelabile.

După ce a luat legătura telefonic cu

SC S. SA Copșa Mică la data de 22 noiembrie 1999, inculpatul s-a prezentat la

această unitate, unde, în urma discuțiilor avute cu T.D., șeful biroului

desfacere, a solicitat o cantitate de 10 tone zinc, convenind ca plata să se

facă prin filă C.E.C.

În acest sens inculpatul a completat

un formular comandă, în care la datele de identificare ale SC R.L. SRL Iași, a

trecut două numere de telefon inexistente, iar ca adresă str. Ipsilanti nr. 22

(adică chioșcul metalic despre care s-a vorbit), iar SC S. SA, cu dispoziția de

livrare nr. 2325 din 22 noiembrie 1999, a livrat cantitatea de 10.240 kg zilnic,

în valoarea de 312.794.728 lei. Inculpatul a completat fila C.E.C. cu seria

D007 nr. 00018560 pentru suma de 312.794.726 lei.

Fiind introdusă la plată la data de

30 noiembrie 1999, B.R., filiala Iași, l-a respins, cu motivația, lipsă totală

de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, instrumente de plată

aparținând unui set retras din circulație.

Inculpatul a transportat marfa la

Iași, unde fără a fi înregistrată în evidențele contabile ale SC R.L. SRL Iași,

a fost valorificată, iar sumele încasate le-a folosit în interes propriu, fără

a achita vreo sumă, către furnizorul mărfii.

Încercările SC S. SA Copșa Mică de

a-l contacta pe inculpat, în vederea recuperării sumei au fost zadarnice, fiind

vorba de o adresă falsă sau numere de telefon inexistente, iar inculpatul

dispărut.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Iași și SC S. SA Copșa Mică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Direcția Generală a Finanțelor Publice,

susține că instanța trebuia să dispună restituirea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi penale.

Partea civilă SC S. SA Copșa Mică

susține că sentința nu i-a fost comunicată și că nu cunoaște cum a fost

soluționată latura civilă. S-a constituit parte civilă cu suma de 690.005.957

lei, reprezentând prejudiciul cauzat inițial de 312.794.726 lei, actualizat la

suma pretinsă, până la 30 iunie 2002. Aceasta a solicitat repunerea în termenul

de a formula apel.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 169 din 8 mai 2003, a respins, ca nefondate apelurile părților

civile, obligându-le la plata cheltuielilor judiciare și onorariului pentru

avocatul din oficiu pentru inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași

care a solicitat, prin reprezentanții săi, trimiterea cauzei la parchet,

conform art. 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, în vederea

efectuării controlului fiscal.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că, recurenta parte civilă a comunicat instanțelor că organele de

specialitate nu au putut efectua controlul financiar contabil, întrucât

inculpatul nu a prezentat actele societății, pentru a se stabili taxele și impozitele

datorate bugetului de stat. Deși s-a solicitat D.G.F.P.C.F.S. Iași să determine

valoarea prejudiciului cauzat prin estimare, utilizând, în acest scop orice

documente și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată,

inclusiv compararea cu activități și cazuri similare, aceasta a comunicat că nu

poate stabili obligațiile datorate statului.

Nici în recurs Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași nu a formulat pretenții civile, nespecificând

prejudiciu cauzat prin infracțiunile comise de inculpat, ci a reiterat motivul

din apel, în sensul restituirii cauzei la procuror, acest motiv neconstituind,

însă temei pentru restituire.

Întrucât, acțiunea civilă nu se

pornește și nu se exercită din oficiu, art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

fiind declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 80 din

20 mai 1999, așa încât, recurenta, se putea constitui parte civilă,

concretizând valoarea prejudiciului, pe care urma să o dovedească.

Se constată că, recurenta parte

civilă nu a precizat cuantumul prejudiciului, nici prin cererea de recurs și

nici nu s-a prezentat pentru a-l comunica oral.

Întrucât criticile din recurs sunt

nefondate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul părții civile, cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva

deciziei penale nr. 169 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe

inculpatul F.M.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.