ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 406/RC/2015

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1051 din 8 octombrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Argeș,

s-a

hotărât, printre altele, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2005

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea prev. de art. 29 lit. b) și c din Legea nr. 656/2002;

Printre alții, au fost condamnați inculpații A. și B., la câte:

-

3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

-

3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a. lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. și ped. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

-

3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a. lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. și

ped. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. și ped. de art. 29 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002

În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a)

teza a II-a,

lit. b)

și

lit. c)

C. pen., sporită

cu 6 luni închisoare; în total dispunându-se ca fiecare inculpat să execute 4 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

De asemenea, prin aceeași sentință s-a mai dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

, art. 163-166 C. proc. pen., menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului

asigurător instituit prin Ordonanța procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești nr. x/P/2008 din 31 ianuarie 2012 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților C., A., B. și D.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA

Mioveni, cu sediul în Mioveni, prin

lichidator judiciar SC F. IPURL din Pitești, județul Argeș, și cu inculpații: A., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL

cu sediul în Mioveni, județul Argeș prin

lichidator judiciar H.; B., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița, prin administrator judiciar J.; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgoviște și L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Pitești, cu sediul în Pitești,

județul Argeș, prin lichidator judiciar SC N. SPRL din Pitești,

județul Argeș, la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a sumei de 9.561.100,02 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalități și majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Mioveni, prin lichidator judiciar H. și cu inculpații: C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL; B., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgoviște prin administrator judiciar J.; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgoviște și L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Pitești, prin lichidator judiciar SC N. SRL, la plata către partea civilă Statul Român prin

Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a sumei de 560.344 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalități și majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA Târgoviște prin administrator judiciar J., și cu inculpații A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL

Mioveni, prin lichidator judiciar H.: C., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator

judiciar SC F. IPURL; D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgoviște și L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Pitești, prin lichidator judiciar SC N. SRL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești

prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a sumei de 1.758.193.5 lei reprezentând

despăgubiri civile plus penalități și majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL

Târgoviște și cu inculpații B.. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA

Târgoviște prin administrator judiciar J. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S SC G. SRL

Mioveni. prin lichidator judiciar H., C. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL și L., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Pitești, prin lichidator judiciar SC N. SRL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a sumei de 8.377.262 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalități și majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul L., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL

Pitești, prin lichidator judiciar SC N. SRL și cu inculpații

D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Târgoviște,

B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA

Târgoviște prin administrator judiciar J., A. în

solidar cu partea responsabilă civilmente S SC G. SRL Mioveni, prin

lichidator judiciar H. și C., în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC E. SA Mioveni, prin lichidator judiciar SC F. IPURL. la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a sumei de 154.831 lei reprezentând despăgubiri civile plus penalități și majorări de întârziere până la data achitării debitului.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. au fost obligați, fiecare inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la câte 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care câte 10.000 lei cheltuieli judiciare pentru fiecare inculpat la urmărirea penală, câte 50 lei reprezentând onorariu parțial de avocat din oficiu conform împuternicirii avocațiale din 02 mai 2012 pentru inculpați, câte 150 lei onorariu de avocat din oficiu pentru părțile responsabile civilmente conform împuternicirii avocațiale din 30 octombrie 2012. 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpat B., conform împuternicirii avocațiale din 28 ianuarie 2013 și 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpat L., conform împuternicirii avocațiale din 04 iunie 2013.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public, inculpații C., A., B., L. și partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală.

Prin Decizia penală nr. 337/A din 15 mai 2015

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, inculpații C., A., B., L. și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. împotriva sentinței penale nr. 1051 din data de 08 octombrie 2013. pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2012.

A fost desființată. în parte, sentința și. rejudecând. printre altele, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată inculpatului A. în pedepsele componente și s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanța de fond cu privire la infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor

inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

și art. 153 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen. și art.

367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b). g) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea. de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare (1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare). în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în condițiile art. 60 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată inculpatului B.

în pedepsele componente și s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispuse de către instanța de fond cu privire la infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior în infracțiunea

prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

și art. 153 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen. și art.

367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani și

6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 lit. b) și c) din Legea nr.

656/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a

adăugat o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare. în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu

executare în condițiile art. 60 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu privire la toți cei

patru inculpați.

S-a înlăturat soluționarea laturii civile a cauzei cu privire la cei patru inculpați.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin Agenția Națională De Administrare Fiscală -reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, obligând inculpații la plata sumelor de bani datorate părții civile, după cum urmează:

-

inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA (cu sediul în Mioveni.

județul Argeș) prin lichidator judiciar SC F. IPURL din Pitești, județul

Argeș, la suma totală de 14.993.543 lei plus accesorii aferente debitului până la plata integrală a acestuia, din care 5.432.443 lei reprezentând taxe și impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală) și 9.561.100 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracțiunii de spălare de bani);

-

inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL (cu sediul în Mioveni, județul Argeș) prin lichidator judiciar H. la suma totală de 878.054 lei din care 317.710 lei reprezentând taxe și impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală) și 560.344 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracțiunii de spălare de bani);

- inculpatul B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SA (cu sediul în Târgoviște, Județul Dâmbovița). prin administrator judiciar J., la suma totală de 3.050.456 lei din care 1.292.262,5 lei reprezentând taxe și impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală) și suma de 1.758.193,5 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracțiunii de spălare de bani);

- inculpatul L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL (cu sediul în Pitești, județul Argeș) prin lichidator judiciar SC N. SPRL (cu sediul în Pitești, județul Argeș), la suma totală de 408.621 lei plus accesorii aferente debitului până la plata integrală a acestuia, din care 154.831 lei reprezentând taxe și impozite sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului (corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală) și 253.790 lei reprezentând suma disimulată (corespunzător infracțiunii de spălare de bani).

Au fost mențiunute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat recurs în casație inculpații A. la data de 30 iunie 2015 și B. la data de 15 iulie 2015.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 26 octombrie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din 15 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație respectiv, C10, în compunere de 3 judecători.

S-a fixat termen de judecată la data de 06 noiembrie 2015, cu citarea inculpaților A. și B.. a părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Argeș și a părților responsabile civilmente SC G. SRL

Mioveni și SC I. SA Târgoviște.

Pentru a dispune astfel

Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 434 - 438 din C.

proc. pen., iar motivele invocate se circumscriu cazurilor de casare indicate.

Astfel, în ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

Înalta Curte a reținut că inculpatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivare, prin cererea de recurs în casație, apărătorul inculpatului A. a solicitat. în esență, admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei în vederea soluționării acestuia.

Susținându-se în cuprinsul motivelor de recurs că în raport de perioada infracțională reținută în sarcina inculpaților (2003 - începutul anului 2004) și succesiunea actelor normative în materia

evaziunii fiscale, în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală.

În ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B.

Înalta Curte a reținut că inculpatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și a sentinței penale nr. 1051 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

În motivare, s-a arătat că este incident cazul de casare invocat, inculpatul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală deoarece legea nu prevede posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru fapta altuia.

S-a susținut că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani, deși acesta a negat în mod constant vinovăția sa, iar probatoriul administrat nu a conturat intenția sa infracțională sau săvârșirea vreunei fapte în modalitățile descrise de instanță, existând o îndoială în ceea ce privește vinovăția sa.

Apărarea a mai susținut că fapta de a prelua conducerea unei societăți comerciale în contabilitatea căreia erau evidențiate operații comerciale anterioare și care ar fi produs efecte și după începerea mandatului inculpatului nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală. Probatoriul administrat în cauză dovedește lipsa sa de vinovăție și de intenție de a prejudicia statul, precum și

faptul că a fost condamnat pentru fapte care, în modalitatea reținută de instanță a fi fost săvârșite, nu

sunt prevăzute de legea penală. în susținerea celor arătate, apărarea a invocat probele administrate în cauză, faptul că nu poate fi condamnat pentru o faptă care nu este săvârșită de inculpat întrucât,

pe de o parte, nu avea calitate de subiect activ pentru niciuna dintre cele două infracțiuni reținute în

sarcina sa, iar pe de altă parte, faptele de care a fost acuzat se circumscriu unei activități reale și licite, documentele contabile fiind reale, așa cum au demonstrat probele și raportul de expertiză contabilă.

S-a mai arătat că, în ceea ce privește realitatea tranzacției comerciale efectuate în baza celor 8 facturi ce au fundamentat incriminarea inculpatului, considerându-se că, prin înregistrarea lor în contabilitate, acesta ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscala în formă continuată și cea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, situația de fapt este contrară acestor susțineri.

De asemenea, în cuprinsul motivelor de recurs în casație a fost criticată situația de fapt reținută de instanță și care, în opinia apărării, nu este conformă realității, arătându-se că instanța a preluat susținerea parchetului, potrivit căreia vinovăția inculpatului ar rezulta din calitatea sa de acționar al SC I. SA Târgoviște.

Or, la data săvârșirii pretinselor fapte penale, respectiv 29 martie 2004, avea doar calitatea de simplu acționar al acesteia, alături de alți 45 de acționari, devenind director general al societății nu la data de 23 martie 2004 cum este reținut de către instanță, ci la data de 07 mai 2004.

S-a mai susținut că, din niciun element al materialului probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi putut fi făcut responsabil de înregistrarea în contabilitate, anterior datei la care a devenit administrator, a unor facturi și totodată, consideră că este paradoxală atragerea răspunderii sale penale în condițiile în care rapoartele de expertiză, dar și controlul fiscal efectuat anterior declanșării prezentului litigiu, au statuat că aceste 8 înscrisuri reflectă realitatea, atât din punct de vedere material, cât și contabil, astfel că înregistrarea în contabilitate a unor facturi reale nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, cată vreme evidențierea în acte contabile a facturilor incriminate nu a fost făcută de inculpat, s-a arătat că acesta nu poate avea calitate procesuală în cauză pentru aplicarea pedepsei respective, întrucât nu avea nicio calitate la data întocmirii și înregistrării actelor contabile incriminate.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, s-a susținut, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, că, nici cu privire la această faptă inculpatul B. nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, întrucât așa cum rezultă din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție, inculpatul nu poate fi în același timp subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală dar și

de spălare de bani (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Decizia nr. 728/2010; Decizia nr. 147/2011 și Decizia nr.

3164/2008).

De asemenea, s-a susținut că din materialul probator nu rezultă în nici un fel faptul că inculpatul ar fi ascuns sau disimulat adevărata natură a bunurilor (instanța nu clarifică dacă este vorba de banii cu care au fost achiziționate piesele ce fac obiectul celor 8 facturi sau de piesele în sine) și, prin urmare, nu sunt incidente prevederile art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 și nici nu

rezultă în decizia atacată vreo referire concretă la modul în care acesta ar fi săvârșit infracțiunea de

spălare a banilor,considerând că. din acest punct de vedere, hotărârea este nemotivată.

Pe latura civilă, apărarea a arătat. în cuprinsul cererii de recurs că. față de cele susținute, așa cum au constatat de altfel și organele fiscale, nu există nici un prejudiciu adus bugetului de stat consolidat, neexistând prevăzute asemenea fapte în legislația penală, atâta vreme cât, în modalitatea în care s-au derulat activitățile societății comerciale Dâmbovița Construcții SA Târgoviște. acestea nu se circumscriu sferei penalului.

Analizând recursurile în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casație, în reglementarea N.C.P.P., este conceput ca fiind

o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita

reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În speță, în ceea ce privește motivul invocat de recurentul inculpat A., criticile acestuia vizează greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de asociat și

administrator la partea responsabilă civilmente SC G. SRL Mioveni. în

perioada decembrie 2003-ianuarie 2004, a înregistrat în contabilitate un număr de 4 facturi fiscale a

unor repere auto nevandabile prin care se atesta efectuarea unor cheltuieli nereale din punct de

vedere al prețului de achiziție cu scopul urmărit de a nu se plăti și a se diminua impozitul pe profit,

producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului cu suma totală de 317.710 lei.

Cu prilejul judecării cauzei în fond, dar și în calea de atac a apelului, s-a reținut că, în baza

înțelegerii dintre inculpatul C. și inculpatul A., în perioada noiembrie 2003 - ianuarie 2004, SC G. SRL Mioveni Argeș, administrată de inculpatul A.. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 4 facturi fiscale din

24 noiembrie 2003 și din 10 ianuarie 2004,

în sumă totală de 1.516.840 lei, din care T.V.A. în sumă de 242.185 lei,

emise de SC E. SA Mioveni în care sunt înscrise piese auto pentru

mijloace de transport.

S-a constatat că, în cuprinsul celor 4 facturi fiscale, au fost înscrise un număr de 71 repere piese auto înregistrate în evidența contabilă la cost de achiziție la o valoare totală de 1.508.820 lei din care T.V.A. suma de 240.904 lei și toate piesele auto identificate provin din piesele auto

achiziționate pe filiera SC O. SRL Bascov. SC P. SRL

Mioveni. SC E. SA Mioveni cu destinația finală SC G. SRL Mioveni Argeș.

S-a mai constatat că. în perioada de la achiziționare până la data de 25 ianuarie 2006. contribuabilul SC G. SRL Mioveni Argeș nu a comercializat niciunul din cele 71 repere auto, cu toate că acest contribuabil a solicitat și a primit rambursare de T.V.A.

S-a reținut că motivul pentru care s-au derulat operațiunile comerciale între societățile comerciale mai sus arătate, nu au avut un scop economic, ci pe acela de fraudare a bugetului

consolidat al statului, prin inducerea în eroare a organelor financiar fiscale prin deducerea și obținerea de rambursări T.V.A.

Diferența dintre valoarea totală de facturare pentru cele 71 repere piese auto înscrisă în cele 4 facturi fiscale înregistrate în evidența contabilă a SC G. SRL

Mioveni Argeș și valoarea totală de facturare pentru cele 71 repere piese auto,

înregistrate în evidența contabilă a SC O. SRL Bascov a fost în sumă de 1.503.560 lei. din care T.V.A. în sumă de 240.064 lei. rezultând o creștere procentuală de 28.585 %.

Prin motivele de recurs în casație formulate, recurentul inculpat a apreciat că. în raport de

perioada infracțională reținută în sarcina sa (2003 - începutul anului 2004) și succesiunea actelor normative în materia evaziunii fiscale. în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu referire la această critică. Înalta Curte reține că. potrivit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, coroborat cu art. 1 din aceeași lege. omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, acest text de lege fiind în vigoare de la data de 23 noiembrie 1994 până la data de 26 august 2005, când a fost abrogat și înlocuit de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Partea I nr. 672 din 27/07/2005.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o dezincriminare a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, întrucât aceasta a avut corespondent atât în legislația de la momentul săvârșirii faptei cât și în legislația actuală, regăsindu-se în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens. Înalta Curte subliniază că sintagma,.nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Or. din analiza deciziei penale atacate, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 reținută în sarcina

recurentului inculpat este prevăzută în noua legislație, iar din această perspectivă critica inculpatului

este neîntemeiată.

Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat B. în sensul că acesta a fost

condamnat fără ca fapta să fi fost prevăzută de legea penală, întrucât legea penală nu prevede posibilitatea tragerii la răspundere a unei persoane pentru fapta altuia, respectiv că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina sa, Înalta Curte constată că, în realitate, inculpatul nu invocă aspecte de nelegalitate. prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci unele de netemeinicie a hotărârii atacate.

Astfel. Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat în sensul că cele 8 înscrisuri reflectă realitatea, atât din punct de vedere material, cât și contabil, astfel că înregistrarea în contabilitate a unor facturi reale nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, iar evidențierea în acte contabile a facturilor incriminate nu a fost făcută de inculpat, acesta neavând nicio calitate la data întocmirii și înregistrării actelor contabile, astfel că nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, nu se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., după cum acest motiv nu se circumscrie niciunui alt caz de recurs în casație, având în vedere argumentul adus de apărarea inculpatului că prin concluziile expertizei contabile nu se stabilește că acele facturi reflectă o situație nereală, ceea ce echivalează cu o solicitare de cenzurare a probelor, or. acest aspect nu ține de nelegalitatea hotărârii, ci de interpretarea probatoriului, ceea ce nu poate forma obiectul controlului pe calea recursului în casație.

Cu privire la celelalte motive de recurs în casație invocate de recurenții inculpați A. și B. Înalta Curte constată că. prin acestea nu se susține nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei

alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel și care să conducă la o altă soluție

favorabilă inculpaților, respectiv aceea a achitării.

Motivele recursului în casație vizează chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel pe baza materialului probator administrat, elemente de fapt ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac, aceste motive nefiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie.

Or, așa cum s-a arătat, Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator și nu

poate stabili o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și instanței de

apel.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 15 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de

câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 15 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2015.