Decizia nr. 383/RC/2017 — ÎCCJ, Secția penală — recurs în casație împotriva sentinței nr. 492/2015 a Tribunalului Bacău

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de: - constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 4 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. În baza art. 83 C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 553 din 28 octombrie 2011 a Judecătoriei Piatra-Neamț, definitivă prin Dosarul penal nr. x din 31 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă din cauză. Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 7 august 2013 la 29 iunie 2015.

A fost condamnat inculpatul D., recidivist, pentru comiterea infracțiunilor de: - constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. În baza art. 86 4 C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 738/17 iunie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1976 din 8 iunie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă din cauză. Pedeapsă de executat:13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 16 mai 2013 la 12 noiembrie 2013.

A fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modif. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă de la 16 mai 2013 la 8 iulie 2013.

A fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 27 februarie 2014 la 29 iunie 2015.

A fost condamnat inculpatul F., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 320 1 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă din perioada 16-23 mai 2013.

A fost condamnat inculpatul G., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestarea preventivă din perioada 16-23 mai 2013.

A fost condamnat inculpatul H., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. În temeiul art. 86 1 C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere. S-a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 86 2 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen. din 1969. Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: d) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; e) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; f) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A fost condamnată inculpata B., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul I., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969; - complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) Legea nr. 241/2005 modific. prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Pedeapsă de executat: 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul J., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A fost condamnat inculpatul K., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 320 1 C. proc. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a interzis inculpaților J. și K. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. Potrivit art. 81 C. pen. din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată fiecărui inculpat. S-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat conform art. 82 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969. S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale în condițiile prev. de art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969. S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații A., D., E., C., B. și G. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. din 1969 au fost obligați inculpații să plătească în solidar părții civile L. prin M. despăgubiri civile, precum și accesoriile fiscale datorate la data executării astfel: inculpații A., D., I., B., G. și C., în solidar, suma de 3.223.981,43 lei și inculpații A., D., I., E., G., H. și F., în solidar, suma de 1.296.899 lei. În temeiul art. 11 Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., D., E., C., F., G., B., H. și I. instituit prin ordonanța procurorului din 21 mai 2013. S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 9 decembrie 2013 asupra sumei de 74.500 euro aparținând inculpatei B. (sumă consemnată la data de 1 noiembrie 2013 la Banca Comercială a României pe numele inculpatei și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție) și s-a confiscat această sumă de la inculpată în vederea recuperării prejudiciului. Conform art. 13 Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Român al Comerțului a prezentei hotărâri la rămânerea definitivă. În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel:inculpatul A.-15.000 lei; inculpatul D.-15.000 lei; câte 9.000 lei fiecare inculpații E., C., F., H., G., B. și I.; câte 1000 lei fiecare inculpații J. și K. S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși sau din oficiu. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în perioada octombrie 2011- aprilie 2013, inculpatul A. a inițiat un grup infracțional organizat pe care l-a constituit împreună cu D. La acest grup la care au aderat, în diferite perioade de timp C., G., B., I., E., F. și N. Scopul grupării a fost săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de achiziții intracomunitare de combustibili și comercializarea acestora pe piața internă, fără plata T.V.A. și a accizelor datorate bugetului de stat, fapte ce au avut drept consecință prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 4.520.880,43 lei (echivalentul a 1.033.495 euro). Mecanismul viza în esență achiziția intracomunitară (din Bulgaria) de produse petroliere (motorină) scutite de plata T.V.A. și comercializarea acestora pe piața internă, colectând T.V.A. aferentă livrărilor. Pentru a-și însuși sumele de bani reprezentând T.V.A. colectată în urma livrărilor de motorină către agenți comerciali din țară, au fost înregistrate în contabilitatea societăților folosite de grupare facturi de achiziție fictive sau alte operațiuni fictive, respectiv creditarea societăților cu sume importante de bani și retragerea ulterioară de numerar din conturile societății cu diferite justificări nereale. Hotărârea de a se sustrage de la plata T.V.A. către bugetul de stat a fost luată anterior demarării operațiunilor comerciale de achiziții intracomunitare și a constituit, în fapt, scopul derulării afacerii, întrucât, în condițiile în care s-ar fi achitat această taxă operațiunile comerciale ar fi fost lipsite de scop economic, în sensul că societățile interpuse de grupul infracțional organizat ar fi înregistrat pierderi semnificative. Așa fiind, decizia de a achiziționa motorină din Bulgaria a fost luată tocmai în considerarea faptului că astfel de achiziții intracomunitare sunt scutite de plata T.V.A. iar la livrările ulterioare pe piața internă se aplică această taxă, profitul grupării constând în esență din însușirea T.V.A. colectată. Scopul urmărit și atins de grupare este evidențiat atât de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între membrii grupului care pun în lumină hotărârea explicită/manifestă de a nu achita T.V.A. cât și faptul că motorina achiziționată din Bulgaria a fost livrată pe piața internă la un preț inferior celui de achiziție, aspect care pune în lumină lipsa oricărui interes economic real pentru derularea unor astfel de operațiuni comerciale și implicit, scopul ilicit al grupului de a–și însuși T.V.A. datorat bugetului de stat. În cadrul grupării al cărei lider a fost A. a existat o ierarhizare, membrii grupării având sarcini și roluri prestabilite în vederea realizării activității infracționale propuse și în urma căreia au beneficiat de importante sume de bani. În perioada octombrie 2011-iunie 2012, gruparea infracțională condusă de A. a folosit pentru desfășurarea activității evazioniste SC O. SRL și SC P. SRL iar în perioada septembrie 2012-aprilie 2013 SC R. SRL. Operațiunile comerciale au fost derulate prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL, SC R. SRL, administrate în drept de persoane interpuse (persoane paupere cu un nivel de școlarizare redus și fără experiență în conducerea unor afaceri) și SC P. SRL. Faptele inculpatului C.: - aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat la grupul infracțional inițiat de inculpatul A. și constituit de acesta împreună cu D. grup la care au aderat și B., I., grupare în cadrul căreia a acționat în perioada octombrie 2011- martie 2012, în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL; - complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că i-a ajutat pe inculpații A. și D., administratori de fapt ai societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL, să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi fiscale emise de SC S. SRL Deva în valoare totală de 7.384.820 lei din care T.V.A., 1.429.320 lei ) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive (retrageri de numerar din conturile societăților cu justificările fictive: restituire împrumut acordat de asociat, plată salarii și alte cheltuieli/operațiuni diverse), fiind cauzat astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 3.223.981,43 lei (echivalentul a 737.418 euro), compus din: 2.266.148 lei T.V.A. și 957.833,43 lei acciză. Inculpatul C. a acționat încă de la constituirea grupului infracțional organizat până în luna martie 2012, fiind implicat de liderul A., pentru găsirea unor persoane care să accepte preluarea SC O. SRL și în numele cărora să fie desfășurate operațiuni comerciale. În realizarea acestui scop, C. i-a cooptat pe T. și U. care au preluat firma menționată anterior. Ulterior, C. s-a implicat în obținerea autorizațiilor, plata garanției pentru acciză, deschiderea conturilor și derularea efectivă a operațiunilor comerciale prin SC O. SRL și SC P. SRL, inclusiv întocmirea documentelor (facturi, avize). Referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații urmează a fi condamnați instanța a considerat că pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (în forma autoratului sau complicității) reținută în sarcina inculpaților A., D., E. și H., sumele restituite de V. - Bulgaria și neînregistrate în contabilitatea SC O. SRL respectiv SC R. SRL nu constituie un prejudiciu distinct în dauna bugetului de stat față de prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Scopul urmărit și atins prin omisiunea înregistrării acestor operațiuni comerciale a fost împiedicarea recuperării parțiale a prejudiciului cauzat prin cea din urmă infracțiune și sustragerea în acest mod de la plata efectivă a obligațiilor fiscale. Dacă sumele de bani ar fi fost restituite de partenerul bulgar în conturile societăților folosite de grupare, aceste conturi fiind deja poprite prin decizia organelor fiscale, sumele de bani ar fi fost preluate la bugetul de stat, stingându-se în acest fel o parte din obligațiile fiscale ale SC O. SRL respectiv SC R. SRL. Momentul epuizării infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în forma autoratului sau complicității) săvârșită de către inculpații A., D., E., G., F. și I. este 22 martie 2013, data ultimei retrageri de numerar din contul SC R. SRL, prin evidențierea în contabilitate a unor operațiuni fictive. Legea nr. 241/2005 a fost modificată prin Legea nr. 50 din 14 martie 3013 publicată în M. Of. nr. 146 din 19 martie 3013. Prin urmare, inculpaților menționați le sunt aplicabile pedepsele prevăzute de Legea nr. 50 din 14 martie 3013, infracțiunea epuizându-se exact în ziua intrării în vigoare a legii. În ceea ce privește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, instanța a reținut că scopul grupării a fost achiziția de motorină din spațiul comunitar, respectiv Bulgaria, în regim de taxare inversă a T.V.A. și vânzarea pe piața internă a combustibilului fără a mai plăti taxa pe valoare adăugată colectată. Liderii grupării au dat dovadă de o bună cunoaștere a legislației fiscale privind achizițiile intracomunitare și au profitat de prevederile acesteia care le ofereau posibilitatea de a acționa, pentru o perioadă, fără intervenția organelor fiscale. Astfel, având în vedere prevederile C. fisc. referitoare la taxa pe valoare adăugată aferentă achizițiilor din spațiul comunitar, SC R. SRL, în desfășurarea operațiunilor de cumpărare de motorină, avea următoarele obligații: - să înregistreze în contabilitate taxa prin mecanismul taxării inverse, atât ca T.V.A. deductibil cât și ca T.V.A. colectat, pe baza facturii emise de V.; - să depună la organele fiscale decontul T.V.A. până pe data de 25 a lunii următoare pentru luna în curs; - până la aceeași dată să plătească efectiv taxa pe valoare adăugată colectată. Rezultă că, în condițiile în care pentru luna ianuarie a fost plătită T.V.A., în perioada 1 februarie - 25 martie 2013 inculpații au avut posibilitatea să cumpere motorină fără a fi obligați să plătească efectiv această taxă, realizându-și astfel scopul infracțional. Acest scop de fraudare a bugetului de stat rezultă dincolo de orice îndoială din următoarele aspecte: - conform raportului de constatare tehnico-științific întocmit în cauză, prețul de vânzare fără T.V.A. al unui litru de motorină este inferior prețului de achiziție, fapt ce a dus la înregistrarea permanentă de pierderi contabile. Conform aceluiași raport, în condițiile în care SC Focus Petroil și-ar fi achitat toate taxele la bugetul de stat, pierderea cumulată pentru perioada ianuarie - martie 2013 ar fi fost de 403.306,69 lei. - din discuțiile purtate de inculpații D. și A. rezultă că aceștia analizează, apelând și la contabilul I., cea mai bună modalitate de evitare a plății T.V.A.: fie înregistrarea unor facturi fiscale de achiziție fictive, fie pur și simplu neplata acesteia și cesionare societății. - principalii beneficiari ai produsului infracțiunii, A. și D., au acționat în mod clandestin, prin interpuși, pentru a nu apărea în documentele legale ale societății și a le fi atrasă o eventuală răspundere fiscală sau penală. Practic, membrii grupului și-au desfășurat întreaga afacere folosind o sumă de 362.907 lei, necesară pentru constituirea de garanții, obținerea autorizațiilor necesare și plata primului transport de motorină. Ulterior, din prețul de vânzare cu T.V.A. către beneficiarii interni și-au asigurat atât plata către furnizorul extern cât și propriul folos, deși, după cum s-a arătat, întreaga afacere mergea încă de la început în pierdere, contrar oricărei logici economice. Prin rulajul progresiv al sumelor de bani obținute, inculpații au reușit să plătească către V. 1.187.280,36 dolari SUA, sumă asigurată și din T.V.A. încasată, respectiv 1.361.031 lei. Chiar și în condițiile în care tranzacțiile desfășurate nu puteau în mod legal să asigure vreun profit, prin sustragerea de la plata T.V.A., membrii grupului au retras din conturile bancare ale societății suma totală de 594.445 lei în baza unor justificări fictive (restituire împrumut, plată salarii, diverse operațiuni). În urmărirea scopului infracțional, învinuiții și inculpații au creat o aparență de legalitate pentru activitățile economice, în sensul că și-au îndeplinit obligațiile de înregistrare și raportare a taxei pe valoare adăugată colectată. În acest fel au considerat că din punct de vedere fiscal și penal sunt acoperiți, la sfârșitul operațiunilor societatea rămânând cu o simplă datorie ce urma să fie executată, fără vreo finalitate, conform procedurilor C. proc. fisc. În fapt, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevede că, pentru a constitui infracțiunea de evaziune fiscală, faptele prevăzute de literele a-g ale aceluiași articol, trebuie săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Aceste obligații fiscale presupun, pe lângă înregistrări contabile și în alte documente legale, și plata efectivă a taxelor, impozitelor și a altor contribuții la bugetul de stat. Rezultă că, prin raportare la acest text de lege, intenția și modalitatea de fraudare a statului poate lua forma sustragerii, prin diferite mijloace, de la efectuarea plății pentru datoriile fiscale, în condițiile în care aceste plăți au devenit exigibile. În prezenta cauză, acest scop a fost urmărit și atins de inculpați prin săvârșirea faptei prevăzute de lit. c) teza a II-a a art. 9 din Legea nr. 241/2005. În primul rând, trebuie subliniat faptul că afacerea derulată de SC R. SRL nu putea să aducă un profit membrilor grupului decât în condițiile în care nu se plătea T.V.A. colectată aferentă livrărilor pe teritoriul României. Întrucât plata motorinei s-a făcut de către beneficiari prin conturi bancare, a apărut necesitatea ca sumele ce nu erau folosite pentru reaprovizionare să fie retrase în numerar în vederea însușirii lor. Pentru a justifica la bancă, conform prevederilor legale, retragerea unor sume importante, inculpații au folosit documente din care rezultă că sumele sunt necesare pentru restituirea împrumuturilor acordate de asociat, pentru plata salariilor și pentru alte cheltuieli diverse. Conform raportului de constatare tehnico-științific întocmit în cauză, întrucât SC R. SRL nu are înregistrat nici un angajat iar din evidențele contabile nu rezultă decât o cheltuială de 81 de lei pentru achiziționarea unui registru, ultimele două justificări sunt nereale. Corelativ acestor retrageri, învinuiții și inculpații au înregistrat în contabilitatea societății operațiuni fictive pentru a justifica retragerea din societate a sumei de 594.445 lei. În acest sens, întreaga sumă a fost înregistrată în registrul de casă, în debitul contului - Casă aferent datei fiecărei retrageri bancare. De aici, sumele au fost înregistrate ca restituite administratorului N., eșalonat, în baza unor dispoziții de plată întocmite pentru sume de până la 10.000 de lei, pentru a se respecta limita legală în care se puteau efectua plăți în numerar. Întrucât nu există date privind creditarea societății de către asociat rezultă că toate înregistrările contabile ce atestă operațiunile de restituire aport asociat sunt fictive. Mai mult, având în vedere interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză precum și rulajul conturilor societății și ale inculpaților, rezultă că sumele de bani au fost retrase și distribuite membrilor grupării, în totalitate, în aceeași zi. În consecință, înregistrările contabile sunt fictive și în ceea ce privește cuantumul fiecărei plăți, ce apare ca fiind în limita plafonului de casă, și în ceea ce privește data plăților. Aceste acțiuni sunt subsumate scopului principal al întregii activități infracționale, respectiv sustragerea de la plata T.V.A. Trebuie remarcat faptul că, chiar în condițiile evident păguboase de desfășurare a afacerii, în data de 25 aprilie 2013, dacă nu s-ar fi înregistrat în documentele contabile aceste operațiuni fictive, în conturile societății ar fi trebuit să se afle suma de 594.445 lei care ar fi trebuit plătită statului cu titlu de taxă pe valoare adăugată. Aceste considerații sunt valabile și pentru operațiunile comerciale derulate prin interpunerea SC O. SRL și SC P. SRL. Instanța a considerat ca nefondate cererile inculpaților A., B. și C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală, respectiv, complicitate la evaziune fiscală fie pentru înlăturarea formei continuate și reținerea faptelor concurente cu efect asupra valorii prejudiciului (putându-se reține alin. (2) și nu alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013), fie reținerea dispozițiilor art. 9 alin. (2) Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 și nu a art. 9 alin. (3) Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 pentru inculpații B. și C. Astfel, prin Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a statuat în cadrul unui recurs în interesul legii că în cadrul infracțiuni continuate se are în vedere totalitatea probelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective al infracțiunii. Ca atare, nu s-a putut reține prejudiciul produs de fiecare inculpat corespunzător fiecărui act material și care ar avea o încadrare juridică mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă pentru inculpați, ci în cazul comiterii infracțiunii continuate de evaziune fiscală se totalizează cuantumul prejudiciilor produse prin fiecare act material. În funcție de acest prejudiciu total se realizează și încadrarea juridică a faptelor fiecărui inculpat. De asemenea, instanța a apreciat ca total neîntemeiată apărarea inculpatei B. că este nevinovată de săvârșirea faptelor de care este acuzată, că ea figura doar ca administrator de drept al SC O. SRL și SC P. SRL nefiind implicată în activitatea acestor societăți și că cel care administra de fapt societățile era concubinul său inculpatul A. Practica judiciară și doctrina au statuat că administratorului de drept îi revine răspunderea pentru întreaga activitate a societății inclusiv pentru înregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale. Totodată, instanța nu a putut primi apărarea inculpatului I. precum că nu are nicio vinovăție în cauză deoarece, în calitate de contabil al SC O. SRL și SC P. SRL s-a limitat doar la a înregistra în contabilitatea societăților înscrisurile pe care i le predau inculpaților A. și D. Din probatoriul administrat și în special din transcrierea interceptărilor audio rezultă cu claritate implicarea totală a inculpatului în activitatea infracțională a grupului infracțional, rolul său de sfătuitor al celor 2 lideri ai grupului A. și D. a acțiunilor ilicite ale acestora din punct de vedere contabil pentru a crea o aparență de legalitate. Practic inculpatul I. le indica celor doi inculpați cum să procedeze și ce acte contabile să întocmească pentru ca activitatea lor să pară legală, iar inculpații aveau totală încredere în indicațiile și sfaturile contabile primite de la inculpatul I. Toți inculpații din prezenta cauză colaborau între ei, și este de remarcat că activitatea lor infracțională s-a desfășurat perfect o perioadă destul de mare de timp, întrucât erau interesați de obținerea unor venituri mari în scurt timp prin fraudarea bugetului de stat. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, modalitatea organizată în care conlucrau inculpații în activitatea infracțională, valorile sociale ocrotite de lege ce au fost încălcate de inculpați prin acțiunile lor, forma continuată a infracțiunilor, valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat, precum și periculozitatea inculpaților care sunt infractori primari (cu excepția inc A. și D.), și nu au recunoscut săvârșirea faptelor (cu excepția inc. F., J. și K. care au solicitat să fie judecați conform procedurii simplificate motiv pentru care se vor reține disp. art. 320 1 C. proc. pen.). Cu privire la inculpații A. și D. s-a constatat că sunt recidiviști și au avut calitatea de lideri ai grupului infracțional organizat. Pentru toate aceste motive, instanța a aplicat fiecărui inculpat pedepse privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de legea în vigoare la data consumării sau epuizării infracțiunilor. Cu privire la legea penală mai favorabilă instanța a considerat că aceasta este C. pen. din 1969 sub aspectul regulilor aplicabile concursului de infracțiuni și a dispozițiilor mai favorabile ale suspendării condiționate și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, instanța a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969. Întrucât infracțiunile comise de fiecare inculpat cu excepția inculpatului H. au fost săvârșite în stare de concurs real, instanța a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. 1969. Instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății de inculpatul A. au fost comise înlăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 553 din 28 octombrie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin Decizia penală nr. 612 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Bacău. Astfel, instanța în baza art. 83 C. pen. 1969 a revocat această pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă aplicată în cauză. Totodată, infracțiunile din prezenta cauză au fost comise de inculpatul D. înlăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 738 din 17 iunie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1976 din 8 iunie 2002 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pe care a revocat-o potrivit art. 86 4 C. pen. 1969 și a adăugat-o la pedeapsa rezultantă aplicată în cauză. Având în vedere că inculpatul H. a fost condamnat pentru o singură infracțiune, precum și contribuția sa la activitatea infracțională a coinculpatului A., D. și E., periculozitatea acestuia, faptul că nu posedă antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. Pentru aceste motive, instanța în baza art. 86 1 C. pen. 1969 a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere. S-a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 86 2 C. pen. din 1969 și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969. Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Instanța a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. 1969. Conform art. 88 C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata măsurii preventive, astfel: - pentru inc. A. de la 7 august 2013 la 29 iunie 2015. - pentru inc. C. de la 27 februarie 2014 la 29 iunie 2015; - pentru inc. D. de la 16 mai 2013 la 12 noiembrie 2013; - pentru inc E. de la 16 mai 2013 la 8 iulie 2013; - pentru inc. F. de la 16-23 mai 2013; - pentru inc. G. de la 16-23 mai 2013. S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații A., D., E., C., B. și G. Cu privire la inculpații K. și J. având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, atitudinea sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal, faptul că sunt infractori primari, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei în regim de detenție. Astfel, instanța în baza art. 81 C. pen. 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată fiecărui inculpat. S-a fixat termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat conform art. 82 C. pen. din 1969 și s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969. S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969. Instanța nu putut primi cererea inculpatului K. privind retractarea depoziției de martor deoarece depozițiile au fost date pe 20 martie 2013 și 6 iunie 2013, iar când și-a retractat declarațiile nu mai avea calitatea de martor, ci de învinuit și acestea au fost ulterioare arestării inculpaților D., E. (16 mai 2013). Pe lângă răspunderea penală a inculpaților, este angajată și răspunderea civilă delictuală a acestora astfel că trebuie să fie obligați la repararea prin plată a prejudiciului cauzat părții civile L. - M. București. Întrucât inculpații au desfășurat activități infracționale în cadrul unui grup infracțional organizat, fiecare având rolul său și contribuind la producerea pagubei la bugetul de stat, instanța i-a obligat pe toți inculpații în solidar la repararea acestui prejudiciu. Așadar, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat să plătească în solidar părții civile L. prin M. despăgubiri civile, precum și accesoriile fiscale datorate la data executării astfel: inculpații A., D., I., B., G. și C., în solidar, suma de 3.223.981,43 lei și inculpații A., D., I., E., G., H. și F., în solidar, suma de 1.296.899 lei. În temeiul art. 11 Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., D., E., C., F., G., B., H. și I. instituit prin ordonanța procurorului din 21 mai 2013. S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 9 decembrie 2013 asupra sumei de 74.500 euro aparținând inculpatei B. (sumă consemnată la data de 1 noiembrie 2013 la Banca Comercială a României pe numele inculpatei și la dispoziția Direcția Națională Anticorupție) și s-a confiscat această sumă de la inculpată în vederea recuperării prejudiciului. Conform art. 13 Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Român al Comerțului a prezentei hotărâri la rămânerea definitivă. În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. din 1969 a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: inc. A. - 15.000 lei; inc. D.-15.000 lei; câte 9.000 lei fiecare inculpații E., C., F., H., G., B. și I.; câte 1000 lei fiecare inculpații J. și K. În cauză au formulat apel în termen legal toți inculpații, A., D., B., C., I., E., G., H. F., J. și K. Totodată, a formulat apel în termen legal și partea civilă M. În motivele scrise de apel ale inculpatului C. s-a arătat că solicită instanței de apel să dispună schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește fapta de complicitate la evaziune fiscală din art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii „(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani”). În susținerea acestei cereri s-au arătat următoarele: încadrarea juridică inițială a faptei de complicitate la evaziune fiscală a fost făcută având în vedere valoarea prejudiciului stabilit prin rechizitoriu (3.223.981,43 Iei echivalentul a 737.418 euro), cuantumul acestuia depășind suma de 500.000 euro. Deși la instanța de fond a fost solicitată efectuarea unei expertize contabile, necesare în vederea corectei stabiliri a situației de fapt, instanța de fond a respins această solicitare, considerând că este suficient și lămuritoare constatarea tehnico-științifică întocmită în cauză în cursul urmăririi penale de specialistul antifraudă din cadrul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău. Această expertiză a fost încuviințată de instanța de apel și concluzia la care au ajuns cei doi experți desemnați de instanță are o deosebit de mare importanță în primul rând în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de complicitate la evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, în urma expertizei contabile efectuate în cauză s-a stabilit că singurul prejudiciu care a fost creat bugetului de stat este cel rezultat din activitatea SC O. SRL, pentru celelalte societăți nefiind identificate sume datorate bugetului de stat. In aceste condiții, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat a scăzut de la suma de 3.223.981,43 lei la suma de 1.429.370,13 lei. Prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă este în sumă de 1.429.370,13 lei, o sumă care este mai mare de 100.000 euro, dar este mai mică de 500.000 euro. În aceste condiții, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9, alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii („(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege și limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani”). Pentru aceste motive, a solicitat instanței de apel să admită cererea de schimbare a încadrării juridice. În ceea ce privește acuzațiile care i se aduc, a considerat că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive: Acuzația care i se aduce este contradictorie în sensul că s-a susținut că ar fi aderat la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operațiuni de comercializare de combustibili, prin intermediul societăților comerciale SC O. SRL și SC P. SRL, dar că ar fi săvârșit și infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală care ar fi constat în aceea că i-ar fi ajutat pe inculpații A. și D. să deruleze ample operațiuni de comercializare de combustibil achiziționat din spațiul comunitar și să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale (două facturi emise de SC S. SRL Deva în valoare de 7.384.820 lei din care T.V.A. 1.429.320 lei) și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive. Din modul de formulare al acuzației, a rezultat că nu ar fi aderat la acest grup infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în forma sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea în contabilitatea SC O. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și prin evidențierea în actele contabile sau alte documente legale ale SC O. SRL și SC P. SRL a unor operațiuni fictive. Practic, acuzația care i se aduce este aceea că ar fi aderat la acest grup infracțional organizat și ar fi săvârșit infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prin derularea operațiunilor de comercializare de carburanți. Un rol determinant în stabilirea corectă a situației de fapt în prezenta cauză o are expertiza contabilă efectuată în apel și ale cărei concluzii contrazic concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală și care a constituit fundamentul acuzației formulate, el fiind cel care a stabilit prejudiciul inițial care a determinat încadrarea juridi