ÎCCJ, Decizia nr. 210/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12707 din 24 noiembrie 2003, Judecătoria Craiova a admis contestația la executare formulată de contestatoarea G.M., în contradictoriu cu creditoarea intimată A.C. și a anulat somația emisă de B.E.J. T.N. și T.T., la 14 martie 2003. Prin aceeași sentință, instanța a admis capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune, în contradictoriu cu pârâtul G.C., a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a dispus ieșirea din indiviziune în cote de ½ pentru fiecare soț. A atribuit contestatoarei, apartamentul bun comun situat în Craiova, stabilind în sarcina acesteia, obligația de plată a sultei în cuantum de 471.111.000 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 3708 din 4 noiembrie 2004, a admis apelul creditoarei A.C. și a anulat sentința fondului. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs, contestatorii G.M. și G.C., criticând decizia, pentru nelegalitate. Prin decizia nr. 9469 din 18 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pe cale de excepție, a trimis cauza, Curții de Apel Craiova, pentru soluționarea recursului declarat în cauză, reținându-se incidența dispozițiilor art. II pct. 3 și 4 din Legea nr. 219/2005, privind modificarea Codului de procedură civilă. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, contestatorii G.M.

și G.C., prin mandatar G.A.M., criticile formulate vizând nelegalitate deciziei astfel pronunțate. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil. În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 (1) C. proc.

civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale, în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate, obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual-civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac, în alte condiții, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală. În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat numai asupra competenței de soluționare a căii de atac promovate de contestatorii G.M.

și G.C., ca urmare a modificărilor normelor de competență aduse prin Legea nr. 219/2005. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Ori, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ. Din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Ori, recurenții au declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care recursul declarat de către aceleași părți a fost trimis, spre soluționare, instanței competente, potrivit normelor imperative și de imediată aplicare, stabilite prin Legea nr. 219/2005.

Cum recursul nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., iar hotărârea criticată nu are nici caracterul prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la hotărârile de declinare de competență, rezultă că decizia nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale. Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, așa încât excepția invocată se constată a fi întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de contestatorii G.M. și G.C., prin mandatar G.A.M., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții G.C. și G.M., prin mandatar G.A.M., împotriva încheierii nr. 9469 din 18 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 21760/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.