ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4783/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 753 din 5 iulie

2004 Judecătoria Bicaz a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M., în

contradictoriu cu pârâtul V.N.V., a constatat că părțile au dobândit în comun,

în timpul căsătoriei bunuri mobile și imobile în valoare totală de 33.570.000

lei cu o contribuție de 80 %, reclamanta și 20 %, pârâtul, a dispus încetarea

stării de indiviziune prin formarea și atribuirea loturilor, cu obligarea

pârâtului la plata sumei de 3.286.000 lei, cu titlu de sultă către reclamantă; a

admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul

D.I.

Împotriva susmenționatei sentințe a

declarat apel pârâtul V.N.V., a reținut cotă diferențiată de contribuție a

părților la dobândirea bunurilor comune, precum și faptul că imobilul situat în

comuna Poiana Teiului, nu face parte din bunurile comune, ea fiind proprietatea

intervenientului D.I. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău,

secția civilă, sub numărul de dosar 5587/2004.

La termenul din 24 noiembrie 2004, din

oficiu, instanța a pus în discuție calificarea juridică a căii de atac, ca

fiind recurs, și competența materială de soluționare a cauzei, având în vedere

valoarea bunurilor supuse împărțelii de 33.357.000 lei și art. 17 C. proc.

civ., pe de o parte și dispozițiile art. 282

1

din același cod,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, coroborate cu dispozițiile

art. II alin. (1) din Legea nr. 195/2004 și prin decizia civilă nr. 1041 din 24

noiembrie 2004 a dispus în baza art. 159 C. proc. civ., declinarea competenței

de soluționare a recursului declarat de V.N., în favoarea Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul V.N. susținând că, în mod greșit, instanța a

pus în discuție calificarea căii de atac exercitate în cauză, întrucât după

modificarea adusă Codului de procedură civilă la data de 18 noiembrie 2004,

prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 65/2004 nu mai era competentă, această

competență revenind doar Tribunalului, ca instanță de apel.

Pe fondul pricinii, se susține că

partajul de bunuri comune fiind o acțiune accesorie divorțului ea este supusă

acelorași reguli de competență materială ca și divorțul, fiind supusă acelorași

căi de atac ca și acesta, deci căii de atac și a apelului, conform art. 282

1

,

în redactarea dată prin Legea nr. 195/2004.

Recursul este fondat pentru

considerentele următoare:

Având în vedere prevederile art. 36 C. fam.,

potrivit cărora” la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți

potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii

acestora, va hotărî instanța judecătorească, rezultă că orice cerere de

partajare a bunurilor comune trebuie privită ca o cerere accesorie la acțiunea

principală de divorț, indiferent dacă a fost formulată odată cu aceasta sau

separat, după desfacerea căsătoriei, operând astfel o prorogare legală de

competență.

Așadar, acțiunea având ca obiect partajul

bunurilor comune este supusă acelorași reguli de competență materială ca și

divorțul, fiind supusă acelorași căi de atac ca și acesta, indiferent de

valoarea masei partajabile, fapt de natură a face incidente prevederile art. 2

pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004

publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.

Pentru considerentele mai sus expuse,

Curtea constată că, în speță, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a calificat,

în mod greșit calea de atac exercitată în cauză, ca fiind recurs în loc de apel

și pe cale de consecință nelegal a declinat competența de soluționare a

acestuia în favoarea Tribunalului Neamț.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 312

alin. (3) același cod, admite recursul, modifică decizia recurată, în sensul că

dispoziția de declinare în favoarea Tribunalului Neamț se referă la calea de

atac a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

V.N.V. împotriva deciziei civile nr. 1041 din 24 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Bacău.

Modifică decizia recurată, în sensul că

dispoziția de declinare în favoarea Tribunalului Neamț se referă la calea de

atac a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2005.