ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3848/2003

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Acțiunea reclamantei C.G. înregistrată

la 13 ianuarie 1999 de divorț și partajarea bunurilor comune dobândite în

timpul căsătoriei precum și acțiunea conexă a pârâtului reclamant G.C. înregistrată

la 14 decembrie 1999 au fost soluționate de Judecătoria Sectorului 1 București

prin sentința civilă nr. 17991/17 octombrie 2000.

A fost desfăcută căsătoria din culpa

exclusivă a pârâtului. S-a dispus ca reclamanta să reia numele C. avut anterior

căsătoriei. A fost respinsă cererea de partaj a bunurilor comune formulată de

reclamanta-pârâtă precum și cererea conexă, cu același obiect, a

pârâtului-reclamant.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel reclamanta, criticând soluția respingerii cererilor de partaj ca

fiind nemotivată și pârâtul care a criticat soluția de desfacere a căsătoriei.

Tribunalul București, secția a V – a

civilă și de contencios administrativ, prin decizia civilă  nr. 2851 din 20

noiembrie 2001 a admis apelurile. A schimbat în parte sentința atacată și a

admis în parte cererea de partaj a bunurilor comune. A stabilit masa

partajabilă și a sistat devălmășia de bunuri, la care soții au contribuit în

cote egale, prin atribuirea întregii mase partajabile reclamantei care a fost

obligată la plata unei sulte de 14.050.310 lei către pârât.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs reclamanta și pârâtul care au criticat soluția pe aspecte

ținând atât de desfacerea căsătoriei cât și de soluționarea cererii de partaj.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 464 din 20 februarie 2003 a admis

recursurile și a casat decizia 2851 a Tribunalului București numai cu privire

la soluționarea partajului bunurilor comune – constatând că cererea de divorț a

fost corect soluționată – și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași

tribunal.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul, criticând soluția pentru greșita trimitere a dosarului

spre rejudecare la tribunal când partajul e de competența judecătoriei.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil.

Curtea de Apel București a

soluționat prin decizia nr. 464 din 20 februarie 2003 recursul declarat de

pârât împotriva deciziei pronunțate în apel de către Tribunalul București.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin.

(2) C. proc. civ. hotărârea dată în recurs chiar dacă prin aceasta s-a

soluționat fondul, este irevocabilă, iar potrivit art. 299 C. proc. civ., pot

fi atacate cu recurs numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Hotărârea atacată cu prezentul

recurs nu se înscrie în nici una din cele trei categorii menționate de textul

mai sus citat.

În alți termeni nu există, potrivit

dispoziției procedurale în vigoare, „recurs la recurs”.

Pe cale de consecință cererea de

recurs formulată de pârâtul-reclamant împotriva deciziei nr. 464/2003

pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea recursului va fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâtul G.C.împotriva deciziei nr. 464 din 20 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția a III – a civilă.

Obligă pe G.C. la 3.000.000 lei

cheltuieli de judecată către C.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  7 octombrie  2003.