ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6318/2005

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 24 aprilie 2003, prin cererea

înregistrată sub nr. 1291/2003 la Judecătoria Hunedoara, reclamantul T.R. a

chemat în judecată pe pârâta D.A. pentru a se dispune partajarea bunurilor

dobândite în timpul căsătoriei.

Prin sentința civilă nr. 294 din 9

februarie 2004 a Judecătoriei Hunedoara, a fost admisă acțiunea principală

formulată de reclamantul T.R. împotriva pârâtei D.A. și cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

A constata că părțile au dobândit în

timpul căsătoriei bunuri în valoare totală de 288.972.000 lei, și a dispus

sistarea stări de devălmășie prin formarea a două loturi în natură lotul nr. I

atribuit reclamantului și lotul nr. II atribuit pârâtei.

A compensat valoric celei două loturi și

a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 116.400.000

lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel reclamantul și pârâta.

Prin încheierea nr. 278/A din 23

decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Hunedoara

reținând că, în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10

noiembrie 2004.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin

decizia nr. 89/A din 31 martie 2005, și-a declinat la rându-i competența în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, și a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că prevederile Legii nr. 493

din 10 noiembrie 2004, fac referire doar la litigiile în care s-a exercitat

calea de atac a apelului după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai

2004, în vigoare la 31 mai 2004.

În speța de față, hotărârea atacată cu

apel a fost pronunțată în 9 februarie 2004, iar apelul s-a exercitat în martie

2004, anterior Legii nr. 195/2004 și corect dosarul a fost înaintat, Curții de

Apel Alba Iulia.

Că, în conformitate cu dispozițiile

procedurale în vigoare, respectiv Legea nr. 195/2004 și O.U.G. nr. 65/2004

tribunalul este competent să judece ca recurs calea de atac într-un litigiu cu

obiect patrimonial de până la 1 miliard, cum este cel de față, în materia

apelului având competență dacă obiectul litigiului ori valoarea de peste 1

miliard de lei, astfel că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data

intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, au rămas în continuare pe

rolul acestora.

În rezolvarea conflictului negativ de

competență, conform art. 22 pct. 3 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție stabilește în favoarea Tribunalului Hunedoara, competența de

soluționare a apelului, pentru considerentele ce succed.

Indiferente de argumentele avute în

vedere de către cele două instanțe, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, competența

soluționării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 294 din 9

februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Hunedoara revine Tribunalului

Hunedoara, ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

în favoarea Tribunalului Hunedoara competența soluționării apelurilor declarate

de D.A. și T.R. împotriva sentinței civile nr. 294 din 9 februarie 2004

pronunțată de Judecătoria Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1

septembrie 2005