ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6318/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 aprilie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1291/2003 la Judecătoria Hunedoara, reclamantul T.R. a chemat în judecată pe pârâta D.A. pentru a se dispune partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Prin sentința civilă nr. 294 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Hunedoara, a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantul T.R. împotriva pârâtei D.A. și cererea reconvențională formulată de pârâtă. A constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri în valoare totală de 288.972.000 lei, și a dispus sistarea stări de devălmășie prin formarea a două loturi în natură lotul nr. I atribuit reclamantului și lotul nr. II atribuit pârâtei.

A compensat valoric celei două loturi și a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 116.400.000 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâta. Prin încheierea nr. 278/A din 23 decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Hunedoara reținând că, în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004. Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin decizia nr. 89/A din 31 martie 2005, și-a declinat la rându-i competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că prevederile Legii nr. 493 din 10 noiembrie 2004, fac referire doar la litigiile în care s-a exercitat calea de atac a apelului după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, în vigoare la 31 mai 2004. În speța de față, hotărârea atacată cu apel a fost pronunțată în 9 februarie 2004, iar apelul s-a exercitat în martie 2004, anterior Legii nr. 195/2004 și corect dosarul a fost înaintat, Curții de Apel Alba Iulia. Că, în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare, respectiv Legea nr. 195/2004 și O.U.G. nr. 65/2004 tribunalul este competent să judece ca recurs calea de atac într-un litigiu cu obiect patrimonial de până la 1 miliard, cum este cel de față, în materia apelului având competență dacă obiectul litigiului ori valoarea de peste 1 miliard de lei, astfel că apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, au rămas în continuare pe rolul acestora.

În rezolvarea conflictului negativ de competență, conform art. 22 pct. 3 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește în favoarea Tribunalului Hunedoara, competența de soluționare a apelului, pentru considerentele ce succed. Indiferente de argumentele avute în vedere de către cele două instanțe, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, competența soluționării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 294 din 9 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Hunedoara revine Tribunalului Hunedoara, ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Hunedoara competența soluționării apelurilor declarate de D.A. și T.R. împotriva sentinței civile nr. 294 din 9 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 septembrie 2005