ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5374/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 483 din 28 ianuarie 2004, Judecătoria a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâtului C.P., a respins capătul de cerere privind stabilirea unui drept de servitute și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.020.800 lei, contravaloarea recoltei pentru anii 2002-2003. Prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 11.201 din 3 septembrie 2003 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul C.P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii recoltei pentru suprafața de 229 mp realizată în anul 2002 și 2003, în sumă de 4.000.000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în baza sentinței civile nr. 3049 din 19 aprilie 2000 a Judecătoriei Bacău a fost pus în posesie pe suprafața de 229 mp, teren situat în punctul „Acasă” de la data punerii în posesie, pârâtul a fost în imposibilitatea de a folosi suprafața de teren atribuită, reclamantul suferind o pierdere reprezentând contravaloarea recoltei, în perioada anului 2002-2003. În dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu acte, martori, expertiză și s-a depus la dosar copia sentinței civile nr. 3049/2000 a Judecătoriei Bacău, copia procesului verbal de punere în posesie nr. 381 din 2002 și copia raportului de expertiză. Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G.

lotul nr. 5 din 19 aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G. lotul nr. 5 din care face parte și suprafața în litigiu de 229 mp teren arabil, situat în punctul „Acasă”. Din depozițiile martorilor M.V. și B.M., audiați în cauză, instanța a reținut faptul că reclamantul a fost împiedicat să folosească suprafața de teren în litigiu, de către pârât, prin instalarea unui gard, dar că prin ridicarea acestuia, acesta are posibilitatea de a ajunge la terenul atribuit. Această situație rezultă și din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul A.G. Astfel, se poate reține că în urma măsurătorilor efectuate în teren, cu respectarea dimensiunilor stricte, suprafața de 229 mp nu se poate considera ca fiind teren înfundat.

Ca urmare, pentru a putea să ceară dreptul de trecere spre calea publică trebuie să facă dovada că acel loc nu are nici o ieșire la calea publică ori că ieșirea ar prezenta inconveniente grave, ori ar fi periculoasă în conformitate cu dispozițiile art. 616 C. proc. civ. Față de probele administrate în cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul sus-menționat și în consecință, a respins cererea de stabilire a unui drept de servitute. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii recoltei în anii 2002-2003 s-a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză și din expertiza tehnică faptul că reclamantul a fost lipsit de folosința terenului în perioada 2002 – 2003. Din expertiza agricolă efectuată în cauză a rezultat că în cazul în care s-ar fi cultivat porumb contravaloarea recoltei este de 652.500 lei, iar dacă s-ar fi cultivat ceapă contravaloarea recoltei era de 2.020.800 lei.

Potrivit art. 483 C. civ. fructele naturale ale pământului se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. Reclamantul făcând dovada că este proprietarul terenului și a faptului că a fost lipsit de folosință și de recolta ce ar fi putut-o obține de pe acest teren, având în vedere dispozițiile articolului menționat, a admis, în parte, pretențiile reclamantului. Având în vedere că pretențiile reclamantului au fost admise în parte, față de dispozițiile art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul și în motivare a susținut că probele au fost apreciate greșit întrucât hotărârea de partaj nu se poate pune în executare pe porțiunea unde își are construite imobilele, nefiind vinovat de lipsa de folosință a terenului de sub construcții.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, nr. 999 din 17 iunie 2004 a admis apelul formulat de apelantul-pârât C.P., domiciliat în județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 483 din 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bacău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.G., domiciliat în județul Bacău și a schimbat în totul sentința civilă nr. 483 din 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bacău, respingând acțiunea reclamantului, ca nefondată. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului C.P. suma de 3.171.000 lei cheltuieli de judecată la ambele instanțe. S-a motivat că prin sentința civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000, Judecătoria Bacău a dispus partajarea averii defunctei C.M. și a atribuit reclamantului lotul nr. 5, iar pârâtului lotul nr. 1, astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică întocmită de D.M.

Pe terenul atribuit reclamantului în punctul „Acasă”, astfel cum rezultă și din anexa la raportul de expertiză tehnică dar din constatările raportului de expertiză tehnică, efectuat la fond, se află construcțiile edificate de către apelantul pârât. Prin hotărârea de partaj, instanța nu a fost investită să constate în ce calitate a ridicat apelantul pârât imobile pe terenul defunctei sale mame și ca atare, intimatul nu-l poate îndatora pe apelant la lipsa de folosință pentru terenul ocupat de construcții. Așa fiind, apelul este întemeiat și în baza art. 296 C . proc. civ. urmează a fi admis, schimbându-se în tot sentința și respingându-se acțiunea, ca nefondată. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul solicitând repunerea în termen și să se constate că hotărârea pronunțată în apel este netemeinică și nelegală, dând o interpretare greșită probatoriilor administrate la instanța de fond.

Recurentul-reclamant a arătat că este în vârstă de peste 75 de ani și că a fost împiedicat să ia cunoștință de hotărârea pronunțată în apel, necomunicându-i-se. Cu toate acestea, agitându-se cu privire la neprimirea hotărârii respective și adresând, în scris, cererea instanței, cu adresa nr. 1802 din 28 octombrie 2004, Curtea de apel i-a comunicat că hotărârea i-a fost comunicată la 11 august 2004, lucru ce nu corespunde adevărului, el neprimind-o. În recurs, este criticată hotărârea instanței de apel, care, dă posibilitatea pârâtului să nu-i permită a avea acces la terenul proprietatea sa, prejudiciindu-l de valoarea recoltei pe care ar fi obținut-o, pe perioada indicată în acțiune. Aceasta și ca urmare că pârâtul nu vrea să ridice gardul pentru a-i permite accesul la teren, cu forța, neputând să facă acest lucru.

În sfârșit, reclamantul a arătat că, în cauză, există făcută și o expertiză tehnico-judiciară, de către expertul A.G., care a concluzionat că terenul reclamantului în suprafață de 60 m era ocupat de pârât. Datorită faptului că suprafața de …….. era împrejmuită cu gard pe latura de S., reclamantul neavând acces, la nici unul din terenurile sale. Examinând cererea de repunere în termen și recursul declarat de reclamant Curtea constată temeinicia solicitării de repunere în termen ca și a recursului declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, ce va trebui modificată, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței atacate.

Astfel, în ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, se constată că reclamantul a fost în imposibilitate de a exercita recursul în termenul legal întrucât nu a primit efectiv decizia nr. 999 din 17 iunie 2004, din dovada de primirea și procesul verbal de predare, rezultând că actul a fost afișat pe ușa principală a locuinței, deși reclamantul nu a luat cunoștință de o astfel de comunicare. Aceasta, a făcut ca reclamantul, în vârstă de 75 de ani și cu o stare a sănătății precară să se deplaseze la Curtea de Apel Bacău, pentru a verifica personal dacă hotărârea a fost redactată, personalul de aici, asigurându-l că aceasta i se va comunica.

Trecând însă prea mult timp, fără a primi decizia s-a adresat cu o cerere scrisă instanței, pin adresa nr. 1802 din 28 octombrie 2004, Curtea de Apel comunicându-i că hotărârea a fost trimisă la 11 august 2004. În raport de cele arătate, de vârsta înaintată a reclamantului și de marile dubii existente asupra comunicării hotărârii din apel, se apreciază că reclamantul va trebui să fie repus în termenul de recurs. Cu privire la recursul declarat de reclamant, Curtea va trebui să constate că și acesta este fondat.

Prin sentința civilă nr. 3049 din 19 aprilie 2000 a Judecătoriei Bacău, reclamantul a fost pus în posesia suprafeței de 229 mp, suprafață de teren situată la pct. „Acasă” conform procesului verbal nr. 381 din 16 aprilie 2002. Din momentul punerii în posesie, intimatul-pârât nu i-a permis accesul la termenul avut, care se află în jurul casei acestuia, care este împrejmuit cu gard, acesta fiind pus astfel, în imposibilitate de a folosi terenul, și de a-i culege fructele. Ceva mai mult, în toată această perioadă, terenul a fost cultivat de intimatul-pârât, care s-a bucurat astfel de un câștig ce nu i se cuvenea deoarece nu avea nici un drept asupra terenului. Deși instanța de fond a administrat prove, stabilind cu certitudine că reclamantul a fost lipsit de folosința terenului în perioada 2002-2003, făcând în mod judicios aplicarea art. 483 C. proc.

civ., potrivit căruia, fructele naturale sau industriale ale pământului, se cuvin proprietarului, prin accesiune, fără nici un temei legal, prin aplicarea greșită a legii, conform art. 304 C. proc . civ., Curtea de Apel Bacău, a admis apelul, schimbând, în tot sentința și respingând, ca nefondată, acțiunea reclamantului. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită atât cererea de repunere în termenul de recurs, cât și recursul reclamantului C.G. împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, pe care va trebui să o modifice, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței nr. 483 din 28 ianuarie 2004, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite cererea de repunere în termen. Admite recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 483 din 28 ianuarie 2004. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2005.