ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5374/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 483 din 28

ianuarie 2004, Judecătoria a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de

reclamantul C.G. împotriva pârâtului C.P., a respins capătul de cerere privind

stabilirea unui drept de servitute și a obligat pârâtul să plătească

reclamantului suma de 2.020.800 lei, contravaloarea recoltei pentru anii

2002-2003.

Prima instanță a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 11.201

din 3 septembrie 2003 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul C.P., pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata

contravalorii recoltei pentru suprafața de 229 mp realizată în anul 2002 și

2003, în sumă de 4.000.000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în baza sentinței civile nr. 3049 din 19 aprilie 2000 a Judecătoriei

Bacău a fost pus în posesie pe suprafața de 229 mp, teren situat în punctul

„Acasă” de la data punerii în posesie, pârâtul a fost în imposibilitatea de a

folosi suprafața de teren atribuită, reclamantul suferind o pierdere

reprezentând contravaloarea recoltei, în perioada anului 2002-2003.

În dovedirea acțiunii, s-a solicitat

proba cu acte, martori, expertiză și s-a depus la dosar copia sentinței civile

nr. 3049/2000 a Judecătoriei Bacău, copia procesului verbal de punere în

posesie nr. 381 din 2002 și copia raportului de expertiză.

Instanța a reținut că prin sentința civilă

nr. 3049 din 19 aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G. lotul nr. 5 din 19

aprilie 2000 s-a atribuit pârâtului C.G. lotul nr. 5 din care face parte și suprafața

în litigiu de 229 mp teren arabil, situat în punctul „Acasă”.

Din depozițiile martorilor M.V. și B.M.,

audiați în cauză, instanța a reținut faptul că reclamantul a fost împiedicat să

folosească suprafața de teren în litigiu, de către pârât, prin instalarea unui

gard, dar că prin ridicarea acestuia, acesta are posibilitatea de a ajunge la

terenul atribuit.

Această situație rezultă și din

raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul A.G.

Astfel, se poate reține că în urma

măsurătorilor efectuate în teren, cu respectarea dimensiunilor stricte,

suprafața de 229 mp nu se poate considera ca fiind teren înfundat.

Ca urmare, pentru a putea să ceară

dreptul de trecere spre calea publică trebuie să facă dovada că acel loc nu are

nici o ieșire la calea publică ori că ieșirea ar prezenta inconveniente grave,

ori ar fi periculoasă în conformitate cu dispozițiile art. 616 C. proc. civ.

Față de probele administrate în

cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul

sus-menționat și în consecință, a respins cererea de stabilire a unui drept de

servitute.

În ceea ce privește cererea de

obligare a pârâtului la plata contravalorii recoltei în anii 2002-2003 s-a

reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză și din expertiza tehnică

faptul că reclamantul a fost lipsit de folosința terenului în perioada 2002 –

2003.

Din expertiza agricolă efectuată în

cauză a rezultat că în cazul în care s-ar fi cultivat porumb contravaloarea

recoltei este de 652.500 lei, iar dacă s-ar fi cultivat ceapă contravaloarea

recoltei era de 2.020.800 lei.

Potrivit art. 483 C. civ. fructele

naturale ale pământului se cuvin proprietarului în puterea dreptului de

accesiune. Reclamantul făcând dovada că este proprietarul terenului și a

faptului că a fost lipsit de folosință și de recolta ce ar fi putut-o obține de

pe acest teren, având în vedere dispozițiile articolului menționat, a admis, în

parte, pretențiile reclamantului.

Având în vedere că pretențiile

reclamantului au fost admise în parte, față de dispozițiile art. 276 C. proc.

civ., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul și în motivare a susținut că probele au fost apreciate

greșit întrucât hotărârea de partaj nu se poate pune în executare pe porțiunea

unde își are construite imobilele, nefiind vinovat de lipsa de folosință a

terenului de sub construcții.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

nr. 999 din 17 iunie 2004 a admis apelul formulat de apelantul-pârât C.P.,

domiciliat în județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 483 din 28 ianuarie

2004 a Judecătoriei Bacău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.G.,

domiciliat în județul Bacău și a schimbat în totul sentința civilă nr. 483 din

28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Bacău, respingând acțiunea reclamantului, ca

nefondată.

Reclamantul a fost obligat să

plătească pârâtului C.P. suma de 3.171.000 lei cheltuieli de judecată la ambele

instanțe.

S-a motivat că prin sentința civilă

nr. 3049 din 19 aprilie 2000, Judecătoria Bacău a dispus partajarea averii

defunctei C.M. și a atribuit reclamantului lotul nr. 5, iar pârâtului lotul nr.

1, astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică întocmită de D.M.

Pe terenul atribuit reclamantului în

punctul „Acasă”, astfel cum rezultă și din anexa la raportul de expertiză

tehnică dar din constatările raportului de expertiză tehnică, efectuat la fond,

se află construcțiile edificate de către apelantul pârât.

Prin hotărârea de partaj, instanța

nu a fost investită să constate în ce calitate a ridicat apelantul pârât

imobile pe terenul defunctei sale mame și ca atare, intimatul nu-l poate

îndatora pe apelant la lipsa de folosință pentru terenul ocupat de construcții.

Așa fiind, apelul este întemeiat și

în baza art. 296 C . proc. civ. urmează a fi admis, schimbându-se în tot

sentința și respingându-se acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs reclamantul solicitând repunerea în termen și să se constate că

hotărârea pronunțată în apel este netemeinică și nelegală, dând o interpretare

greșită probatoriilor administrate la instanța de fond.

Recurentul-reclamant a arătat că

este în vârstă de peste 75 de ani și că a fost împiedicat să ia cunoștință de

hotărârea pronunțată în apel, necomunicându-i-se. Cu toate acestea, agitându-se

cu privire la neprimirea hotărârii respective și adresând, în scris, cererea

instanței, cu adresa nr. 1802 din 28 octombrie 2004, Curtea de apel i-a

comunicat că hotărârea i-a fost comunicată la 11 august 2004, lucru ce nu

corespunde adevărului, el neprimind-o.

În recurs, este criticată hotărârea

instanței de apel, care, dă posibilitatea pârâtului să nu-i permită a avea

acces la terenul proprietatea sa, prejudiciindu-l de valoarea recoltei pe care

ar fi obținut-o, pe perioada indicată în acțiune. Aceasta și ca urmare că

pârâtul nu vrea să ridice gardul pentru a-i permite accesul la teren, cu forța,

neputând să facă acest lucru.

În sfârșit, reclamantul a arătat că,

în cauză, există făcută și o expertiză tehnico-judiciară, de către expertul A.G.,

care a concluzionat că terenul reclamantului în suprafață de 60 m era ocupat de

pârât.

Datorită faptului că suprafața de

…….. era împrejmuită cu gard pe latura de S., reclamantul neavând acces, la

nici unul din terenurile sale.

Examinând cererea de repunere în

termen și recursul declarat de reclamant Curtea constată temeinicia solicitării

de repunere în termen ca și a recursului declarat de reclamant împotriva

deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, ce va trebui

modificată, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței

atacate. Astfel, în ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, se

constată că reclamantul a fost în imposibilitate de a exercita recursul în

termenul legal întrucât nu a primit efectiv decizia nr. 999 din 17 iunie 2004,

din dovada de primirea și procesul verbal de predare, rezultând că actul a fost

afișat pe ușa principală a locuinței, deși reclamantul nu a luat cunoștință de o

astfel de comunicare.

Aceasta, a făcut ca reclamantul, în

vârstă de 75 de ani și cu o stare a sănătății precară să se deplaseze la Curtea

de Apel Bacău, pentru a verifica personal dacă hotărârea a fost redactată,

personalul de aici, asigurându-l că aceasta i se va comunica.

Trecând însă prea mult timp, fără a

primi decizia s-a adresat cu o cerere scrisă instanței, pin adresa nr. 1802 din

28 octombrie 2004, Curtea de Apel comunicându-i că hotărârea a fost trimisă la

11 august 2004.

În raport de cele arătate, de vârsta

înaintată a reclamantului și de marile dubii existente asupra comunicării

hotărârii din apel, se apreciază că reclamantul va trebui să fie repus în

termenul de recurs.

Cu privire la recursul declarat de

reclamant, Curtea va trebui să constate că și acesta este fondat.

Prin sentința civilă nr. 3049 din 19

aprilie 2000 a Judecătoriei Bacău, reclamantul a fost pus în posesia suprafeței

de 229 mp, suprafață de teren situată la pct. „Acasă” conform procesului verbal

nr. 381 din 16 aprilie 2002.

Din momentul punerii în posesie,

intimatul-pârât nu i-a permis accesul la termenul avut, care se află în jurul

casei acestuia, care este împrejmuit cu gard, acesta fiind pus astfel, în

imposibilitate de a folosi terenul, și de a-i culege fructele. Ceva mai mult,

în toată această perioadă, terenul a fost cultivat de intimatul-pârât, care s-a

bucurat astfel de un câștig ce nu i se cuvenea deoarece nu avea nici un drept

asupra terenului.

Deși instanța de fond a administrat

prove, stabilind cu certitudine că reclamantul a fost lipsit de folosința

terenului în perioada 2002-2003, făcând în mod judicios aplicarea art. 483 C.

proc. civ., potrivit căruia, fructele naturale sau industriale ale pământului,

se cuvin proprietarului, prin accesiune, fără nici un temei legal, prin

aplicarea greșită a legii, conform art. 304 C. proc . civ., Curtea de Apel

Bacău, a admis apelul, schimbând, în tot sentința și respingând, ca nefondată,

acțiunea reclamantului.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să admită atât cererea de repunere în termenul de recurs, cât și

recursul reclamantului C.G. împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a

Curții de Apel Bacău, pe care va trebui să o modifice, în sensul respingerii

apelului declarat împotriva sentinței nr. 483 din 28 ianuarie 2004, care va fi

menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

cererea de repunere în termen. Admite recursul declarat de reclamantul C.G.

împotriva deciziei nr. 999 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, pe care o

modifică, în sensul că respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 483 din

28 ianuarie 2004.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 iunie 2005.