ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3583/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 954 din 11

noiembrie 2002, Judecătoria Novaci a condamnat pe inculpatul A.N. la 3.000.000

lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii

judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus

restabilirea situației anterioare, prin obligarea inculpatului să lase în

deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în litigiu,

conform sentinței civile nr. 1146 din 5 decembrie 1995 a Judecătoriei Novaci.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Novaci din data de 1 iulie 2002, a fost trimis în judecată

inculpatul A.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (2)

C. pen.

Ca situație de fapt s-a reținut că

prin sentința civilă nr. 1146/1995 a Judecătoriei Novaci a fost admisă în parte

acțiunea în revendicare introdusă de partea vătămată C.T. din comuna Săcelu,

iar inculpatul A.N. a fost obligat să-i lase părții vătămate în deplină

proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 560 m.p.

Ulterior partea vătămată C.T. a fost

pusă în posesie de executorul judecătoresc, încheindu-se în acest sens procesul

verbal nr. 40/ E din 16 iunie 1997, la punerea în posesie lipsind inculpatul,

fiind însă prezentă soția acestuia A.I.

La data de 25 mai 2001 partea

vătămată C.T. a formulat plângere împotriva inculpatului, întrucât acesta a

continuat să folosească terenul și după punerea în posesie a părții vătămate,

împiedicând-o pe aceasta să cultive terenul, conform destinației sale.

După efectuarea cercetărilor care au

confirmat cele sesizate, prin ordonanța din 6 august 2001, s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a inculpatului, cu motivarea că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor

judecătorești, pe considerentul că inculpatul nu a fost prezent la punerea în

posesie a părții vătămate.

Prin Ordonanța nr. 607 din 28

februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost infirmată

ordonanța de scoaterea de sub urmărire penală și a fost redeschisă urmărirea

penală.

Cu ocazia completării cercetărilor

s-a stabilit că inculpatul A.N., cu toate că luase la cunoștință de punerea în

posesie a părții vătămate pe terenul din litigiu l-a cultivat și folosit în

anul 2002, împiedicându-l pe C.T. să-l folosească.

Fiind audiat la urmărirea penală,

inculpatul a recunoscut că a folosit terenul în anul 2001, că l-a arat din nou

în anul 2002 cultivându-l cu porumb, susținând că nu-i va lăsa părții vătămate

niciodată terenul, deoarece sentința civilă prin care partea vătămată a avut câștig

de cauză este nelegală.

La judecată, inculpatul a depus un

memoriu prin care și-a menținut aceeași poziție, în sensul că sentința civilă

este nelegală și netemeinică, că terenul provine de la autorii soției sale, a

depus la dosar cartea de judecată civilă nr. 170 din 20 decembrie 1945 a

Judecătoriei Târgu Cărbunești, registrul agricol pe perioada 1956-1958 al

autoarei S.P., adeverința provizorie de proprietate din 2 septembrie 1992,

certificatul de moștenitor nr. 30/1968, decizia civilă din 8 iulie 1996 a

Tribunalului Gorj, copia registrului agricol a autoarei S.P. pe perioada

1959-1963, un act sub semnătură privată denumit act de schimb, certificatul de

încadrare într-o categorie de persoane handicapate din 24 iulie 1995,

certificatul de deces a defunctei S.M., certificatul de naștere pentru S.V.,

certificatul de deces a lui S.C.

În ședința publică din 30 septembrie

2002, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500.000 lei,

reprezentând contravaloarea producției de pe teren.

A fost audiat inculpatul, el

declarând că nu a folosit terenul din litigiu, că terenul a fost folosit de

cumnatul său și de soție și că nu înțelege să lase liber terenul.

Au fost audiați martorii C.E. și P.C.,

ei menținând declarațiile de la urmărirea penală.

Martorul P.C. a declarat că terenul

a fost cultivat cu porumb, că de pe teren s-ar obține circa 4-5 băniciori de

porumb boabe.

Din probatoriul sus-amintit, chiar

dacă declarațiile inculpatului de-a lungul cercetărilor la urmărirea penală și

la judecată au fost contradictorii, rezultă cu certitudine că nu a permis

părții vătămate folosirea terenului după pronunțarea sentinței civile nr. 1146

din 5 decembrie 1995, prin care a fost obligat să lase părții vătămate în

deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 560 m.p.,

declarațiile sale inițiale arătând că nu-i va permite părții vătămate folosirea

terenului, iar hotărârea este nelegală.

S-a încercat prin memoriile depuse

la dosar și când a fost ascultat ca inculpat să se invoce nevinovăția sa pe

considerentul că el nu a folosit terenul și că terenul ar fi fost folosit de

soția sa și de cumnatul său, aspecte irelevante, având în vedere că el a fost

obligat prin sentința civilă sus-menționată și că tot el a declarat că nu va

lăsa liber terenul părții vătămate.

Starea de fapt expusă mai sus a fost

dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de

cercetare la fața locului, sentința civilă nr. 1146/1995 a Judecătoriei Novaci,

județul Gorj, procesul verbal de punere în posesie nr. 40/E/1997, declarațiile

martorilor C.E. și P.C. ce se coroborează cu declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, susținând că situația juridică a terenului în litigiu

este neclară, acesta aparținând soției și cumnatului său.

A criticat sentința și cu privire la

soluționarea laturii civile, susținând că instanța de fond, s-a substituit

instanței civile, dispunând obligarea sa să lase terenul în proprietatea părții

vătămate.

Prin decizia penală nr. 98 din 10

februarie 2003, Tribunalul Gorj a admis apelul inculpatului, desființând

sentința în sensul că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A înlăturat obligarea inculpatului

de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie părții vătămate terenul

în litigiu, așa cum a fost individualizat în dispozitivul sentinței civile nr. 1146/1995

a Judecătoriei Novaci.

A menținut celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei a declarat recurs

partea civilă C.T., criticând hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin decizia penală nr. 430 din 2

aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, a respins, ca nefondat, recursul

declarat.

Împotriva hotărârilor pronunțate de

instanțele de apel și de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, rejudecând, menținerea

soluției pronunțate de instanța de fond.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul în anulare este fondat, pentru următoarele motive:

Din actele dosarului rezultă că prin

sentința civilă nr. 1146 din 5 decembrie 1995 a Judecătoriei Novaci, a fost

admisă acțiunea formulată de C.T., iar inculpatul a fost obligat să-i lase

părții civile în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 560 m.p.

Prin activitatea sa, inculpatul nu a

respectat hotărârea civilă menționată, săvârșind infracțiunea prevăzută de art.

271 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 348 C. proc. pen.,

instanța rezolvă din oficiu acțiunea civilă în cazurile, prevăzute de art. 17

din același cod, dar și în cazurile în care acțiunea civilă are ca obiect

restituirea bunurilor, desființarea totală sau parțială a unui înscris și

restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Pe de altă parte, art. 170 C. proc.

pen., prevede că instanța de judecată poate lua măsuri de restabilire a

situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a

rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este

posibilă.

Raportând situația de fapt reținută

în cauză la aceste texte de lege, se constată că se impune casarea deciziilor

instanțelor de control judiciar, numai cu privire la soluționarea laturii

civile a cauzei, cu menținerea soluției pronunțate de instanța de fond sub

acest aspect.

Sub aspectul laturii penale se vor

menține deciziile atacate.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

să fie admis recursul în anulare, casându-se hotărârile atacate și menținând

soluții pronunțate în instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva

deciziei penale nr. 98 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Gorj și deciziei

penale nr. 430 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe

intimatul inculpat A.N.

Casează decizia penală nr. 430 din 2

aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova și decizia penală nr. 98 din 10 februarie

2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la soluționarea acțiunii civile

menținând în acest sens dispozițiile sentinței penale nr. 954 din 11 noiembrie

2002 a Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.