ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1624 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței având ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006 emisă de pârât prin care a fost avizată favorabil autorizarea ajutorului de stat acordat către SC T. SA în valoare de 3.358.996.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 210 din 10 octombrie 2006, Consiliul Concurenței a decis că măsurile de sprijin financiar ce urmează a fi acordate S.P.E.E.T.T.

SA constituie ajutor de stat în sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată. Totodată, Consiliul Concurenței a decis că măsurile de sprijin financiar în sumă de 3.358.996.000 lei reprezintă o compensare necesară pentru realizarea în condiții normale de siguranță și continuitate a serviciilor de interes economic general de producere și furnizare a energiei termice și de producere și furnizare a energiei electrice, compensare ce nu afectează în mod nejustificat comerțul între România și Statele membre ale Uniunii Europene. De asemenea, prin actul contestat, s-a decis, în temeiul art. 21 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 143/ 1999, republicată, autorizarea ajutorului de stat pentru SC T. SA, ca ajutor destinat realizării în condiții de siguranță și continuitate a serviciului de interes economic general.

Curtea de apel a reținut că nu se pune problema caracterului subiectiv al acordării ajutorului de stat, având în vedere faptul că SC T. SA îi este încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, potrivit art. 30 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, și că, în procesul de asigurare a energiei termice pentru populația din mai multe orașe, pe piața energiei termice, definită geografic de orașele deservite, precum și pe piața energiei electrice, reprezentată de întreg teritoriul României, societatea nu are concurent, deoarece este singurul furnizor, astfel că a fost respinsă critica reclamantei în sensul că acordarea acestui ajutor de stat ar avea caracter subiectiv și ar crea un dezechilibru major pe piața concurențială.

Astfel, a reținut instanța că luarea măsurilor de sprijin financiar este justificată. A reținut instanța de fond că, asupra legalității și oportunității ajutorului de stat acordat SC T. SA, Consiliul Concurenței a apreciat conform dispozițiilor Legii nr. 143/1999 și a Regulamentului privind acordarea ajutorului de stat, cu respectarea principiului eficacității economice, a principiului proporționalității și a principiului temporaneității. Curtea de apel a respins susținerea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 143/1999, reținând că acestea nu se aplică în cazul dat, întrucât în speță este vorba de o pierdere înregistrată de o societate care prestează un serviciu de interes economic general.

Totodată, Curtea de apel a reținut că nu au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996, întrucât nu se constată existența unor condiții discriminatorii, întrucât reclamanta funcționează pe o altă piață relevantă, respectiv piața centralelor termice, astfel că nu se află într-o situație identică cu SC T. SA. În concluzie, instanța de fond a reținut că în speță se află în fața unui interes legitim public, care primează în raport cu interesul reclamantei ca, în considerarea unui preț real și ridicat al agentului termic furnizat de SC T. SA, populația să treacă la sistemul de termoficare cu centrală termică, iar acordarea unui ajutor de stat de către Consiliul Concurenței unei societăți care prestează un serviciu de interes economic general, căreia autoritățile publice îi impun prețul de livrare, pentru acoperirea costurilor, nu este anticoncurential, ci este justificată de necesitatea funcționării serviciului public respectiv.

Împotriva sentinței civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC B.R. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006 emisă de Consiliul Concurenței. A învederat reclamanta-recurentă, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care instanța de judecată nu a ținut cont de argumentele juridice invocate prin acțiune și dezvoltate prin concluziile scrise, și a omis să motiveze hotărârea cu privire la aceste motive de anulare a actului pe care s-a bazat cea ai mare parte a probațiunii administrate în cauză.

S-a considerat, de către recurentă, că ajutorul de stat acordat SC T. SA nu se încadrează la prevederile art. 23 lit. j) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în care se menționează că „(1) Consiliul Concurenței poate autoriza măsuri ce constituie ajutor de stat, conform regulamentelor sau instrucțiunilor specifice, cum sunt: j) orice alt ajutor în condițiile regulamentelor și instrucțiunilor privind ajutorul de stat ce vor fi emise, cu respectarea legislației în vigoare, de către Consiliul Concurenței”, deoarece nu sunt respectate condițiile impuse de Regulamentul nou, aplicabil în cauză, și nu a fost respectată legislația în vigoare, ci dimpotrivă, s-a făcut aplicarea vechiului Regulament, care era abrogat.

S-a precizat că prevederile noului Regulament, aplicabil în cauză, nu au fost respectate, astfel că nu pot fi incidente prevederile art. 23 lit. j), ci cele ale art. 23 alin. (3) lit. b) în care se menționează că „(3) Sunt interzise măsurile ce constituie ajutor de stat, cum sunt: b) ajutor pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plata obligațiilor datorate statului”, ori tocmai acest tip de ajutor a primit avizul Consiliului Concurenței. S-a arătat că, cu toate că aceste argumente legale au fost evidențiate în fața primei instanțe de judecată, aceasta nu a ținut cont de ele și efectiv le-a ignorat, nemotivând hotărârea atacată cu privire la aceste aspecte.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Decizia Consiliului Concurenței nr. 210 din 10 octombrie 2006 privind notificarea Ministerului Economiei și Comerțului referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC T. SA, cum rezultă din însăși preambulul acestui act administrativ, a fost emisă în aplicarea Regulamentului Consiliului Concurenței privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat în M.Of. al României nr. 1048 din 12 noiembrie 2004 și aflat în vigoare la momentul notificării ajutoarelor de stat acordate SC T. SA.

În legătură cu aplicabilitatea acestui Regulament, se reține că acesta conține prevederi de drept material referitoare la condițiile care trebuie îndeplinite de un ajutor de stat sub forma compensării acordate pentru serviciul de interes economic general prestat de respectiva întreprindere. De aceea, făcând aplicarea principiului de drept al certitudinii juridice, Consiliul Concurentei a evaluat masurile de ajutor de stat ce i-au fost notificate in conformitate cu aceleași reguli aflate in vigoare la data notificării, reguli ce au fost avute in vedere si respectate de furnizor in elaborarea notificării. În consecință, decizia atacată nu a fost emisă cu încălcarea prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of.

nr. 549 din 26 iunie 2006. Referitor la susținerea recurentei reclamante în sensul că potrivit art. 14 alin. (2) din Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, acest nou regulament era aplicabil și în cazul ajutoarelor de stat notificate anterior intrării sale în vigoare, se reține că și aceasta este neîntemeiată.

Or, autoritatea de concurență nu a înlăturat noul Regulament de la aplicarea în speță, ci a procedat in temeiul art. 1 alin. (1) al acestuia, potrivit căruia: „Prezentul regulament se aplică ajutorului de stat sub forma compensărilor acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, în sensul prevederilor art. 11 din Legea nr. 143/1999, republicată, în măsura în care aplicarea regulamentului nu obstrucționează performanta, în drept sau în fapt, a îndeplinirii obligațiilor care le-au fost încredințate acestor întreprinderi”. Mai mult, dispozițiile noului Regulament nu puteau retroactiva, astfel încât să devină incidente perioadei in care s-a efectuat notificarea.

Rezultă așadar că, în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of.

nr. 549 din 26 iunie 2006, al principiului general și obligatoriu de drept al neretroactivității legii, precum și pe cel al principiului certitudinii juridice, Consiliul Concurenței a aplicat, în cazul notificării Ministerului Economiei și Comerțului referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC T. SA, prevederile Regulamentului aflat în vigoare la data notificării, cu alte cuvinte la data de 3 mai 2006. Pe de altă parte, prin motivele acțiunii introductive de instanță, reiterate în recurs, reclamanta recurentă face o evidentă confuzie între două dintre condițiile de fond ale autorizării ajutoarelor de stat sub forma compensării pentru prestarea unui serviciu de interes economic general, respectiv, ca ajutorul de stat sa fie necesar operării serviciului de interes economic general si ca respectivul ajutor să nu afecteze in mod nejustificat comerțul dintre România si Statele Membre ale Uniunii Europene si o condiție procedurala, preluata din dreptul comunitar unde avea numai rolul de a degreva Comisia Europeana si a scuti de obligația notificării către aceasta a ajutoarelor care îndeplineau următoarele plafoane: aveau valoarea medie a cifrei de afaceri anuale, aferenta celor doua exerciții financiare anterioare anului in care a fost încredințată prestarea serviciului de interes economic general,

mai mica decât echivalentul in lei a 100 milioane de Euro iar valoarea medie a compensării anuale, aferenta unei perioade de 5 ani sau perioadei calculate de la data încredințării serviciului de interes public general, era mai mica decât echivalentul in lei a 30 milioane Euro. Sub acest aspect, este de reținut că Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of.

nr. 549 din 26 iunie 2006, nu aduce modificări in raport cu cel vechi in privința condițiilor de fond ce trebuie îndeplinite de un ajutor de stat sub forma compensării pentru ca acesta sa poată fi considerat compatibil (art. 4-8 din vechiul Regulament, respectiv art. 3-11 din noul Regulament ), îndeplinirea acestor condiții de către ajutoarele de stat in cauza fiind reflectata la punctul 3 (Analiza masurilor de sprijin din partea statului) în cadrul deciziei atacate. Noul Regulament, publicat in M.Of.

nr. 549 din 26 iunie 2006, a reprezentat, practic, numai un prim pas către preluarea in legislația naționala a prevederilor Deciziei Comisiei Europene nr. 842 EC/2005privind aplicarea art. 86 alin. (2) din Tratatul CE si ale Cadrului Comunitar C297/2004 ce instituiau la nivel comunitar un cadru legal mult mai relaxat în privința controlului ajutorului de stat sub forma compensărilor acordate întreprinderilor însărcinate cu prestarea unor servicii de interes economic general. Astfel, pragurile de cifra de afaceri aveau, la nivel comunitar, numai rolul de a simplifica procedura în fata Comisiei si a o degreva pe aceasta de analiza unor cazuri de nai mica amploare. Astfel, la nivel comunitar, pentru întreprinderile care nu atingeau pragurile de cifra de afaceri menționate, nici măcar nu mai era necesara notificarea acestora către Comisia Europeana spre autorizare in condițiile deciziei amintite.

În consecință, pragurile preluate din legislația comunitara recenta nu aveau decât rolul de a ușura procedura, neavând implicații asupra analizei de fond efectuate de Consiliul Concurentei in privința compatibilității ajutoarelor de stat acordate Termoelectrica SA. În raport de cele mai sus arătate, se impune concluzia că motivele de recurs invocate de reclamantă nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta SC B.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.