ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1624 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta SC B.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței având ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006

emisă de pârât prin care a fost avizată favorabil autorizarea ajutorului de

stat acordat către SC T. SA în valoare de 3.358.996.000 lei.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 210 din 10 octombrie 2006, Consiliul Concurenței a

decis că măsurile de sprijin financiar ce urmează a fi acordate S.P.E.E.T.T. SA

constituie ajutor de stat în sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind

ajutorul de stat, republicată.

Totodată, Consiliul Concurenței a decis că măsurile de sprijin financiar

în sumă de 3.358.996.000 lei reprezintă o compensare necesară pentru realizarea

în condiții normale de siguranță și continuitate a serviciilor de interes

economic general de producere și furnizare a energiei termice și de producere

și furnizare a energiei electrice, compensare ce nu afectează în mod

nejustificat comerțul între România și Statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, prin actul contestat, s-a decis, în temeiul art. 21 alin. (2)

lit. b) coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 143/ 1999,

republicată, autorizarea ajutorului de stat pentru SC T. SA, ca ajutor destinat

realizării în condiții de siguranță și continuitate a serviciului de interes

economic general.

Curtea

de apel a reținut că nu se pune problema caracterului subiectiv al acordării

ajutorului de stat, având în vedere faptul că SC T. SA îi este încredințată

prestarea unui serviciu de interes economic general, potrivit art. 30 din Legea

energiei electrice nr. 318/2003, și că, în procesul de asigurare a energiei

termice pentru populația din mai multe orașe, pe piața energiei termice,

definită geografic de orașele deservite, precum și pe piața energiei electrice,

reprezentată de întreg teritoriul României, societatea nu are concurent,

deoarece este singurul furnizor, astfel că a fost respinsă critica reclamantei

în sensul că acordarea acestui ajutor de stat ar avea caracter subiectiv și ar

crea un dezechilibru major pe piața concurențială. Astfel, a reținut instanța

că luarea măsurilor de sprijin financiar este justificată.

A reținut instanța de fond că, asupra legalității și oportunității

ajutorului de stat acordat SC T. SA, Consiliul Concurenței a apreciat conform

dispozițiilor Legii nr. 143/1999 și a Regulamentului privind acordarea

ajutorului de stat, cu respectarea principiului eficacității economice, a

principiului proporționalității și a principiului temporaneității.

Curtea de apel a respins susținerea reclamantei întemeiată pe

dispozițiile art. 23 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 143/1999, reținând că

acestea nu se aplică în cazul dat, întrucât în speță este vorba de o pierdere

înregistrată de o societate care prestează un serviciu de interes economic general.

Totodată, Curtea de apel a reținut că nu au fost încălcate prevederile

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996, întrucât nu se

constată existența unor condiții discriminatorii, întrucât reclamanta

funcționează pe o

altă piață relevantă,

respectiv piața centralelor termice, astfel că nu se află

într-o situație identică cu SC T. SA.

În concluzie, instanța de fond a reținut că în speță se

află în fața unui

interes legitim public, care primează în raport cu

interesul reclamantei ca, în

considerarea unui preț real și ridicat al agentului termic

furnizat de SC T. SA, populația să treacă la sistemul de

termoficare cu centrală termică, iar acordarea

unui ajutor de stat de către Consiliul Concurenței unei societăți care

prestează un serviciu de interes

economic general, căreia autoritățile

publice îi impun prețul de livrare,

pentru

acoperirea costurilor, nu este anticoncurential, ci este justificată de

necesitatea

funcționării serviciului public respectiv.

Împotriva sentinței civile nr. 1624

din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC B.R. SRL,

prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și pe

cale de consecință anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006 emisă de

Consiliul Concurenței.

A învederat reclamanta-recurentă, prin motivele de recurs, că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care instanța de

judecată nu a ținut cont de argumentele juridice invocate prin acțiune și

dezvoltate prin concluziile scrise, și a omis să motiveze hotărârea cu privire

la aceste motive de anulare a actului pe care s-a bazat cea ai mare parte a

probațiunii administrate în cauză.

S-a

considerat, de către recurentă, că ajutorul de stat acordat SC T. SA nu se

încadrează la prevederile art. 23 lit. j) din Legea nr. 143/1999 privind

ajutorul de stat, în care se menționează că „(1) Consiliul Concurenței poate

autoriza măsuri ce constituie ajutor de stat, conform regulamentelor sau

instrucțiunilor specifice, cum sunt: j) orice alt ajutor în condițiile

regulamentelor și instrucțiunilor privind ajutorul de stat ce vor fi emise, cu

respectarea legislației în vigoare, de către Consiliul Concurenței”, deoarece

nu sunt respectate condițiile impuse de Regulamentul nou, aplicabil în cauză,

și nu a fost respectată legislația în vigoare, ci dimpotrivă, s-a făcut

aplicarea vechiului Regulament, care era abrogat.

S-a

precizat că prevederile noului Regulament, aplicabil în cauză, nu au fost

respectate, astfel că nu pot fi incidente prevederile art. 23 lit. j), ci cele

ale art. 23 alin. (3) lit. b) în care se menționează că „(3) Sunt interzise

măsurile ce constituie ajutor de stat, cum sunt: b) ajutor pentru compensarea

pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin

scutirea de la plata obligațiilor datorate statului”, ori tocmai acest tip de

ajutor a primit avizul Consiliului Concurenței.

S-a

arătat că, cu toate că aceste argumente legale au fost evidențiate în fața

primei instanțe de judecată, aceasta nu a ținut cont de ele și efectiv le-a

ignorat, nemotivând hotărârea atacată cu privire la aceste aspecte.

În

drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Decizia Consiliului Concurenței nr. 210

din 10 octombrie 2006 privind notificarea Ministerului Economiei și Comerțului

referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC T. SA, cum rezultă din

însăși preambulul acestui act administrativ, a fost emisă în aplicarea

Regulamentului Consiliului Concurenței privind ajutorul de stat sub forma

compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată

prestarea unor servicii de interes economic general, publicat în M.Of. al

României nr. 1048 din 12 noiembrie 2004 și aflat în vigoare la momentul

notificării ajutoarelor de stat acordate SC T. SA.

În

legătură cu aplicabilitatea acestui Regulament, se reține că acesta conține

prevederi de drept material referitoare la condițiile care trebuie îndeplinite

de un ajutor de stat sub forma compensării acordate pentru serviciul de interes

economic general prestat de respectiva întreprindere. De aceea, făcând

aplicarea principiului de drept al certitudinii juridice, Consiliul Concurentei

a evaluat masurile de ajutor de stat ce i-au fost notificate in conformitate cu

aceleași reguli aflate in vigoare la data notificării, reguli ce au fost avute

in vedere si respectate de furnizor in elaborarea notificării. În consecință,

decizia atacată nu a fost emisă cu încălcarea prevederilor Regulamentului

Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor

acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor

servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006.

Referitor

la susținerea recurentei reclamante în sensul că potrivit art. 14 alin. (2) din

Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma

compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată

prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549

din 26 iunie 2006, acest nou regulament era aplicabil și în cazul ajutoarelor

de stat notificate anterior intrării sale în vigoare, se reține că și aceasta

este neîntemeiată. Or, autoritatea de concurență nu a înlăturat noul Regulament

de la aplicarea în speță, ci a procedat in temeiul art. 1 alin. (1) al

acestuia, potrivit căruia: „Prezentul regulament se aplică ajutorului de stat

sub forma compensărilor acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredințată

prestarea unor servicii de interes economic general, în sensul prevederilor

art. 11 din Legea nr. 143/1999, republicată, în măsura în care aplicarea

regulamentului nu obstrucționează performanta, în drept sau în fapt, a îndeplinirii

obligațiilor care le-au fost încredințate acestor întreprinderi”. Mai mult,

dispozițiile noului Regulament nu puteau retroactiva, astfel încât să devină

incidente perioadei in care s-a efectuat notificarea.

Rezultă așadar că, în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 1

alin. (1) din Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub

forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost

încredințată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of.

nr. 549 din 26 iunie 2006, al principiului general și obligatoriu de drept al

neretroactivității legii, precum și pe cel al principiului certitudinii

juridice, Consiliul Concurenței a aplicat, în cazul notificării Ministerului

Economiei și Comerțului referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC

T. SA, prevederile Regulamentului aflat în vigoare la data notificării, cu alte

cuvinte la data de 3 mai 2006.

Pe de altă parte, prin motivele acțiunii introductive de instanță,

reiterate în recurs, reclamanta recurentă face o evidentă confuzie între două

dintre condițiile de fond ale autorizării ajutoarelor de stat sub forma

compensării pentru prestarea unui serviciu de interes economic general,

respectiv, ca ajutorul de stat sa fie necesar operării serviciului de interes

economic general si ca respectivul ajutor să nu

afecteze in mod nejustificat comerțul dintre

România si Statele Membre

ale Uniunii Europene si o condiție procedurala, preluata din dreptul comunitar

unde avea numai rolul de a degreva Comisia Europeana si a scuti de

obligația notificării către aceasta a ajutoarelor

care îndeplineau următoarele plafoane: aveau valoarea medie a cifrei de afaceri

anuale, aferenta celor doua exerciții financiare anterioare anului in care a

fost încredințată prestarea serviciului de interes economic general, mai mica

decât

echivalentul in lei a 100 milioane de Euro iar valoarea medie a compensării

anuale,

aferenta unei perioade de 5 ani sau

perioadei calculate de la data încredințării serviciului de

interes public

general, era mai mica decât echivalentul in lei a 30 milioane Euro.

Sub acest aspect, este de reținut că Regulamentul Consiliului

Concurentei privind

ajutorul de stat sub

forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost

încredințată

prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549

din 26 iunie 2006, nu aduce modificări in raport cu cel vechi in privința

condițiilor de fond ce trebuie îndeplinite de un ajutor de stat sub forma

compensării pentru ca acesta sa poată fi considerat compatibil (art. 4-8 din

vechiul Regulament, respectiv art. 3-11 din noul Regulament ), îndeplinirea

acestor condiții de către ajutoarele de stat in cauza fiind reflectata la

punctul 3 (Analiza masurilor de sprijin din partea statului) în cadrul deciziei

atacate.

Noul Regulament, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006,

a reprezentat,

practic,

numai un prim pas către preluarea in legislația naționala a prevederilor

Deciziei Comisiei Europene nr. 842 EC/2005privind aplicarea art. 86 alin. (2)

din Tratatul CE si ale Cadrului Comunitar C297/2004 ce instituiau la nivel

comunitar un cadru legal mult mai relaxat în privința controlului ajutorului de

stat sub forma compensărilor acordate

întreprinderilor

însărcinate cu prestarea unor servicii de interes economic general. Astfel,

pragurile

de cifra de afaceri aveau, la nivel comunitar, numai rolul de a simplifica

procedura în fata Comisiei si a o degreva pe aceasta de analiza unor cazuri de

nai mica amploare. Astfel, la nivel comunitar, pentru întreprinderile care nu

atingeau pragurile de cifra de afaceri menționate, nici măcar nu mai era

necesara notificarea acestora către Comisia Europeana spre autorizare in

condițiile deciziei amintite.

În consecință, pragurile preluate din legislația comunitara

recenta nu aveau decât rolul

de a ușura procedura, neavând implicații asupra analizei de

fond efectuate de Consiliul Concurentei in privința compatibilității

ajutoarelor de stat acordate Termoelectrica SA.

În

raport de cele mai sus arătate, se impune concluzia că motivele de recurs

invocate

de reclamantă nu sunt întemeiate

și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a se

dispune,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de recurenta SC

B.R. SA împotriva sentinței

civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2008.