ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3269/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 30 martie 2006, reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea art. 12

din decizia nr. 52/2006 emisă de pârât și suspendarea acesteia, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că prin actul contestat s-a reținut că ar fi beneficiat nelegal de ajutor de

stat, constând în scutirea de impozit pe profit peste limita legală și s-a

dispus recuperarea acestuia, precum și a dobânzilor și penalităților aferente.

Reclamanta a mai arătat că, prin nota de

constatare din 6 decembrie 2005 s-a ajuns la concluzia că a depășit plafonul

pentru acordarea ajutorului de stat și că acest lucru nu i s-a adus la

cunoștință.

Acțiunea este motivată în drept potrivit

Legii nr. 143/1999 și Legii nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2333 din 17

octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că,

reclamanta și–a întemeiat acțiunea pe note de constatare anterioare, care nu

sunt de natură să-i confere drepturi, iar pârâtul este în drept să dispună

recuperarea ajutorului de stat a cărui intensitate a fost depășită, fără a fi

obligat să informeze societatea, conform art. 14

1

din O.U.G. nr. 24/1998.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2914 din 6 iunie 2007 a admis recursul declarat de reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara, a casat sentința atacată și a

trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, dispunând ca instanța de fond

să verifice proveniența diferențelor existente între notele de constatare

întocmite, să stabilească dacă, prin nota de constatare seria HD nr. 856 din 6

decembrie 2005 a fost reținută corect valoarea investiției eligibile efectuate

până la data de 15 septembrie 2004 și să verifice în raport cu prevederile art.

14

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, respectarea de către pârât a

obligației de informare.

Rejudecând cauza în fond, după casare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.

În motivarea sentinței s-a reținut că,

potrivit Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, privind ajutorul de

stat regional, aprobat prin Ordinul nr. 55/2004, costurile eligibile reprezintă

o valoare stabilită pe baza unui ansamblu de cheltuieli corespunzătoare

elementelor investiției, prevăzute în anexa 2. În sectorul transporturilor, ca

excepția costurilor materialului feroviar rulant, nu sunt incluse cheltuielile

destinate achiziționării mijloacelor și materialului de transport bunuri

mobile, în ansamblul cheltuielilor ce formează baza standard și deci nu sunt

eligibile pentru ajutoarele de stat referitoare la o investiție inițială. Ca

atare, pârâtul a reținut corect în nota de constatare, ca fiind eligibile doar

cheltuielile pentru echipamente, iar nu și cheltuielile pentru mijloacele de

transport.

Cu privire la obligația pârâtului de

înștiințare a agentului economic asupra momentului atingerii intensității

maxime admise asupra încetării acordării facilității, conform art. 14

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998 republicată, s-a reținut că s-a realizat

informarea reclamantei, în momentul comunicării deciziei contestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen, reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara, criticând-o ca nelegală întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii .

A precizat recurenta că hotărârea

judecătorească atacată este criticabilă întrucât nu s-au respectat îndrumările

date prin Decizia de casare nr. 2914/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, dar și sub aspectul încălcării art. 6 și art. 14 din O.U.G. nr. 24/1998

și ale H.G. nr. 728/2001.

S-a înlăturat raportul de expertiză de

către prima instanță fără o motivare concludentă, nu s-a avut în vedere opinia

expertului din răspunsul la obiecțiuni, s-au ignorat actele depuse la dosar și

nu s-a avut în vedere că regulamentul Consiliului Concurenței reprezintă o

normă de aplicare care nu poate modifica prevederile legale.

S-a precizat în recurs că decizia

contestată reprezintă doar o înștiințare de plată în considerarea art. 84 din

O.G. nr. 92/2003 care justifică executarea silită, însă nu reprezintă

înștiințare în sensul art. 14

1

din O.U.G. nr. 24/1998.

Recursul este întemeiat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Prin sentința atacată instanța fondului a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-recurentă SC I.S. SRL

Hunedoara, înlăturând concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă,

întrucât cheltuielile cu achiziția mijloacelor de transport nu reprezintă

investigații eligibile în raport de prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din

Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004 privind ajutorul de stat.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 2914/2007, s-a admis recursul declarat de SC I.S. SRL Hunedoara,

s-a casat sentința civilă nr. 2333/2006 a Curții de Apel București și s-a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanță.

Ca îndrumări ale instanței supreme cu

ocazia rejudecării, s-au avut în vedere pentru instanța de fond, proveniența

diferențelor existente între notele de constatare întocmite, urmând a se

stabili dacă prin Nota de constatare seria HD nr. 858/2005 a fost reținut

cuantumul corect al valorii investigației eligibile efectuate până la 15

septembrie 2004, iar în raport de art. 14

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 24/1998

să se verifice respectarea de către intimatul-pârât a obligației de informare.

Față de această deciziei de casare, în

speță, s-a dispus o expertiză financiar-contabilă pentru lămurirea aspectelor

mai sus arătate.

Deși expertiza a concluzionat că valoarea

maximă a ajutorului de stat primit de recurentă se încadrează în cuantumul

maxim de care putea să beneficieze și deci nu s-a depășit intensitatea acestui

ajutor de stat ca formă maximă, totuși instanța fondului a înlăturat raportul

de expertiză fără o motivarea pertinentă și concludentă.

Motivarea instanței fondului în raport de

dispozițiile art. 6 din Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, nu este

corectă, întrucât noțiunea de eligibilitate este definită de H.G. nr. 728/2001

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 24/1998 prin noțiunea

de investiție nou creată.

Această investiție trebuie să fie

înregistrată în evidențele contabile de agentul economic după declararea zonei

defavorizate și constă în : clădiri, mașini, utilaje, mijloace de transport,

bunuri necorporale definite conform Legii nr. 15/1994.

Din concluziile expertului rezultă fără

posibilitate de tăgadă că investigațiile efectuate cuprind active reglementate

de Legea nr. 15/1994, care sunt înregistrate în evidențele recurentei ca

mijloace fixe.

Art. 14

1

din O.G. nr. 24/1998 prevede

că agenții economici care operează în zonele dezvoltate beneficiază de

facilități fiscale prevăzute la art. 6 până la atingerea intensității maxime a

ajutorului de stat, iar în calculul intensității acestui ajutor de stat se au

în vedere costurile eligibile aferente investigațiilor efectuate până la 15

septembrie 2004.

Modificările aduse art. 14

1

,

nu dispun în sensul că se va proceda la o recalculare a intensității ajutorului

de stat care să fie reevaluată de Consiliul Concurenței în vederea recuperării

ajutorului de stat ilegal, iar dacă legea nu dispune în acest sens, nici cel

care o aplică nu poate face o asemenea interpretare.

Investițiile au fost realizate pe o

perioadă de 5 ani de declarare drept zonă defavorizată a localității Hunedoara,

aspect confirmat de intimat prin notele de constatare.

În mod greșit Curtea de Apel a înlăturat

concluziile expertului referitor la nota de constatare HD nr. 858/2005, care

conchid în ceea ce privește cuantumul corect al investigației eligibile.

Dealtfel din actele depuse și din Decizia

de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă fără putință de

tăgadă că potrivit notelor de constatare încheiate la 12 aprilie 2005 și 6

octombrie 2005, recurenta mai putea beneficia de ajutor de stat până la

atingerea intensității maxime.

Raportul de expertiză conchide fără dubiu

că acest ajutor de stat nu a depășit intensitatea maximă admisă, însă Curtea de

Apel l-a înlăturat fără ca motivarea să fie convingătoare pe acest aspect.

Fără dubiu, Consiliul Concurenței avea

obligația legală de a înștiința societatea că ar fi atins maximul ajutorului de

stat, dar din nota de constatare din 12 aprilie 2005, rezultă că recurenta mai

putea beneficia de ajutor de stat. Este adevărat că prin nota din 5 octombrie

2005, s-a constatat că acesta a fost depășit, însă recurenta nu a fost

înștiințată, pentru că decizia contestată a pârâtului este doar o înștiințare

de plată conform art. 84 din O.G. nr. 92/2003, care însă astfel cum am făcut

vorbire în această decizie, nu reprezintă o înștiințare în sensul dispozițiilor

art. 14

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998.

Cu certitudine dispozițiile art. 14

1

din O.U.G. nr. 24/1998, referitoare la depășirea intensității maxime și aplicarea

prevederilor legale în privința recuperării ajutorului de stat ilegal, sunt

aplicabile numai în măsura în care facilitățile acordate, se constată a fi

ilegale sau incompatibile cu legislația aplicabilă pentru perioada respectivă.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de SC I.S. SRL

Hunedoara; modifică sentința atacată și în fond, admite în parte acțiunea

formulată de SC I.S. SRL Hunedoara; anulează pct. 12 din decizia nr. 52 din 9

martie 2006 emisă de Consiliul Concurenței; obligă pe pârât la plata sumei de

3.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă, către fazele procesuale.

Referitor la cererea de suspendare a

actului administrativ formulată, instanța supremă apreciază că întrucât soluționarea

cauzei pe fond irevocabil, nu mai are obiect.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC I.S. SRL

Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite în parte acțiunea formulată de SC I.S. SRL Hunedoara.

Anulează pct. 12 din decizia nr.52 din 9

martie 2006 emisă de Consiliul Concurenței. Obligă pe pârât la plata sumei de

3.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă, pentru toate fazele

procesuale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

iunie 2009.