ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3269/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 30 martie 2006, reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea art. 12 din decizia nr. 52/2006 emisă de pârât și suspendarea acesteia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actul contestat s-a reținut că ar fi beneficiat nelegal de ajutor de stat, constând în scutirea de impozit pe profit peste limita legală și s-a dispus recuperarea acestuia, precum și a dobânzilor și penalităților aferente. Reclamanta a mai arătat că, prin nota de constatare din 6 decembrie 2005 s-a ajuns la concluzia că a depășit plafonul pentru acordarea ajutorului de stat și că acest lucru nu i s-a adus la cunoștință.

Acțiunea este motivată în drept potrivit Legii nr. 143/1999 și Legii nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2333 din 17 octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta și–a întemeiat acțiunea pe note de constatare anterioare, care nu sunt de natură să-i confere drepturi, iar pârâtul este în drept să dispună recuperarea ajutorului de stat a cărui intensitate a fost depășită, fără a fi obligat să informeze societatea, conform art. 14 1 din O.U.G. nr. 24/1998. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2914 din 6 iunie 2007 a admis recursul declarat de reclamanta SC I.S.

SRL Hunedoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, dispunând ca instanța de fond să verifice proveniența diferențelor existente între notele de constatare întocmite, să stabilească dacă, prin nota de constatare seria HD nr. 856 din 6 decembrie 2005 a fost reținută corect valoarea investiției eligibile efectuate până la data de 15 septembrie 2004 și să verifice în raport cu prevederile art. 14 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, respectarea de către pârât a obligației de informare. Rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I.S.

SRL Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. În motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, privind ajutorul de stat regional, aprobat prin Ordinul nr. 55/2004, costurile eligibile reprezintă o valoare stabilită pe baza unui ansamblu de cheltuieli corespunzătoare elementelor investiției, prevăzute în anexa 2. În sectorul transporturilor, ca excepția costurilor materialului feroviar rulant, nu sunt incluse cheltuielile destinate achiziționării mijloacelor și materialului de transport bunuri mobile, în ansamblul cheltuielilor ce formează baza standard și deci nu sunt eligibile pentru ajutoarele de stat referitoare la o investiție inițială.

Ca atare, pârâtul a reținut corect în nota de constatare, ca fiind eligibile doar cheltuielile pentru echipamente, iar nu și cheltuielile pentru mijloacele de transport. Cu privire la obligația pârâtului de înștiințare a agentului economic asupra momentului atingerii intensității maxime admise asupra încetării acordării facilității, conform art. 14 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998 republicată, s-a reținut că s-a realizat informarea reclamantei, în momentul comunicării deciziei contestate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC I.S. SRL Hunedoara, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii . A precizat recurenta că hotărârea judecătorească atacată este criticabilă întrucât nu s-au respectat îndrumările date prin Decizia de casare nr. 2914/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și sub aspectul încălcării art. 6 și art. 14 din O.U.G.

nr. 24/1998 și ale H.G. nr. 728/2001. S-a înlăturat raportul de expertiză de către prima instanță fără o motivare concludentă, nu s-a avut în vedere opinia expertului din răspunsul la obiecțiuni, s-au ignorat actele depuse la dosar și nu s-a avut în vedere că regulamentul Consiliului Concurenței reprezintă o normă de aplicare care nu poate modifica prevederile legale. S-a precizat în recurs că decizia contestată reprezintă doar o înștiințare de plată în considerarea art. 84 din O.G. nr. 92/2003 care justifică executarea silită, însă nu reprezintă înștiințare în sensul art. 14 1 din O.U.G. nr. 24/1998. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente: Prin sentința atacată instanța fondului a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-recurentă SC I.S.

SRL Hunedoara, înlăturând concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă, întrucât cheltuielile cu achiziția mijloacelor de transport nu reprezintă investigații eligibile în raport de prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004 privind ajutorul de stat. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2914/2007, s-a admis recursul declarat de SC I.S. SRL Hunedoara, s-a casat sentința civilă nr. 2333/2006 a Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanță. Ca îndrumări ale instanței supreme cu ocazia rejudecării, s-au avut în vedere pentru instanța de fond, proveniența diferențelor existente între notele de constatare întocmite, urmând a se stabili dacă prin Nota de constatare seria HD nr. 858/2005 a fost reținut cuantumul corect al valorii investigației eligibile efectuate până la 15 septembrie 2004, iar în raport de art. 14 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/1998 să se verifice respectarea de către intimatul-pârât a obligației de informare. Față de această deciziei de casare, în speță, s-a dispus o expertiză financiar-contabilă pentru lămurirea aspectelor mai sus arătate. Deși expertiza a concluzionat că valoarea maximă a ajutorului de stat primit de recurentă se încadrează în cuantumul maxim de care putea să beneficieze și deci nu s-a depășit intensitatea acestui ajutor de stat ca formă maximă, totuși instanța fondului a înlăturat raportul de expertiză fără o motivarea pertinentă și concludentă. Motivarea instanței fondului în raport de dispozițiile art. 6 din Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, nu este corectă, întrucât noțiunea de eligibilitate este definită de H.G.

nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 24/1998 prin noțiunea de investiție nou creată. Această investiție trebuie să fie înregistrată în evidențele contabile de agentul economic după declararea zonei defavorizate și constă în : clădiri, mașini, utilaje, mijloace de transport, bunuri necorporale definite conform Legii nr. 15/1994. Din concluziile expertului rezultă fără posibilitate de tăgadă că investigațiile efectuate cuprind active reglementate de Legea nr. 15/1994, care sunt înregistrate în evidențele recurentei ca mijloace fixe. Art. 14 1 din O.G.

nr. 24/1998 prevede că agenții economici care operează în zonele dezvoltate beneficiază de facilități fiscale prevăzute la art. 6 până la atingerea intensității maxime a ajutorului de stat, iar în calculul intensității acestui ajutor de stat se au în vedere costurile eligibile aferente investigațiilor efectuate până la 15 septembrie 2004. Modificările aduse art. 14 1 , nu dispun în sensul că se va proceda la o recalculare a intensității ajutorului de stat care să fie reevaluată de Consiliul Concurenței în vederea recuperării ajutorului de stat ilegal, iar dacă legea nu dispune în acest sens, nici cel care o aplică nu poate face o asemenea interpretare. Investițiile au fost realizate pe o perioadă de 5 ani de declarare drept zonă defavorizată a localității Hunedoara, aspect confirmat de intimat prin notele de constatare.

În mod greșit Curtea de Apel a înlăturat concluziile expertului referitor la nota de constatare HD nr. 858/2005, care conchid în ceea ce privește cuantumul corect al investigației eligibile. Dealtfel din actele depuse și din Decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă fără putință de tăgadă că potrivit notelor de constatare încheiate la 12 aprilie 2005 și 6 octombrie 2005, recurenta mai putea beneficia de ajutor de stat până la atingerea intensității maxime. Raportul de expertiză conchide fără dubiu că acest ajutor de stat nu a depășit intensitatea maximă admisă, însă Curtea de Apel l-a înlăturat fără ca motivarea să fie convingătoare pe acest aspect. Fără dubiu, Consiliul Concurenței avea obligația legală de a înștiința societatea că ar fi atins maximul ajutorului de stat, dar din nota de constatare din 12 aprilie 2005, rezultă că recurenta mai putea beneficia de ajutor de stat.

Este adevărat că prin nota din 5 octombrie 2005, s-a constatat că acesta a fost depășit, însă recurenta nu a fost înștiințată, pentru că decizia contestată a pârâtului este doar o înștiințare de plată conform art. 84 din O.G. nr. 92/2003, care însă astfel cum am făcut vorbire în această decizie, nu reprezintă o înștiințare în sensul dispozițiilor art. 14 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998. Cu certitudine dispozițiile art. 14 1 din O.U.G. nr. 24/1998, referitoare la depășirea intensității maxime și aplicarea prevederilor legale în privința recuperării ajutorului de stat ilegal, sunt aplicabile numai în măsura în care facilitățile acordate, se constată a fi ilegale sau incompatibile cu legislația aplicabilă pentru perioada respectivă.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de SC I.S. SRL Hunedoara; modifică sentința atacată și în fond, admite în parte acțiunea formulată de SC I.S. SRL Hunedoara; anulează pct. 12 din decizia nr. 52 din 9 martie 2006 emisă de Consiliul Concurenței; obligă pe pârât la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă, către fazele procesuale. Referitor la cererea de suspendare a actului administrativ formulată, instanța supremă apreciază că întrucât soluționarea cauzei pe fond irevocabil, nu mai are obiect. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC I.S. SRL Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, admite în parte acțiunea formulată de SC I.S. SRL Hunedoara. Anulează pct. 12 din decizia nr.52 din 9 martie 2006 emisă de Consiliul Concurenței. Obligă pe pârât la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă, pentru toate fazele procesuale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.