ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2914/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2914/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, reclamanta SC I. SRL Hunedoara a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul C.C., anularea art. 12 din Decizia nr. 52/2006 și
suspendarea acesteia până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
În motivarea,
reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a constatat că a beneficiat în
mod nelegal de ajutor de stat constând în scutirea de impozit pe profit peste
limita legală și s-a dispus recuperarea acestuia precum și plata de dobânzi și
penalități.
Reclamanta a precizat că respectarea limitelor legale de acordare a
ajutorului de stat a fost verificată în mai multe rânduri, decizându-se
în permanență că societatea mai poate
beneficia de scutire de impozit
pe profit.
Astfel, arată reclamanta, prin notele încheiate la 12 aprilie 2005
respectiv
6 octombrie 2005 s-a constatat că reclamanta este îndreptățită să
beneficieze în continuare de ajutor de stat, iar,
printr-o notă ulterioară încheiată la 6 decembrie 2005 s-a ajuns la concluzia
contrară, stabilindu-se că
societatea ar fi depășit plafonul legal al
intensității maxime a ajutorului de stat.
Reclamanta a
mai arătat că pârâtul avea obligația, potrivit prevederilor legale, să aducă la
cunoștința societății depășirea
intensității
ajutorului de stat, obligație neîndeplinită de acesta.
Pârâta a
formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, opinând
că între nota de constatare ce a stat la baza controlului și notele anterioare
nu există contradicții, iar obligația de încunoștințare la care se referă
reclamanta, privește doar organele în drept să procedeze la recuperarea
ajutorului de stat acordat legal și nu pe beneficiar.
Prin sentința
civilă nr. 2333 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Pentru a
pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că reclamanta și-a
întemeiat acțiunea pe existența unor note de constatare anterioare, aceste note
nefiind însă de natură să confere drepturi societății, astfel încât, dacă
ulterior, printr-o notă de constatare întocmită în urma unui nou control, s-a
constată că intensitatea ajutorului de stat a fost depășită, pârâtul este
îndrituit să dispună recuperarea ajutorului de stat nelegal.
Instanța a
mai constatat că obligația de informare prevăzută de art. 14
1
din O.U.G.
nr. 24/1998 se referă la informarea organelor în drept să procedeze la
recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal și nu la informarea societății
beneficiare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC I.
SRL Hunedoara, criticând soluția pronunțată
în principal pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 si art. 304
1
C
. proc.
civ.
Prin motivele
de recurs, recurenta reclamantă a arătat că toate notele de constatare au fost
întocmite de inspectorii pârâtului și vizau facilitățile acordate în baza O.U.G.
nr. 24/1998, iar vădita contradicție
între
acestea trebuia lămurită de Instanță în baza rolului său activ.
Recurenta
reclamantă a mai susținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de
alin. (5) al art. 14
1
din O.U.G. 24/1998, iar prima Instanță a
reținut în mod greșit că obligația de informare se referă
strict la organele în drept să procedeze la
recuperarea ajutorului de stat
acordat nelegal.
Analizând
actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate
aspectele, conform art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia
C.C. nr. 52 din 9 martie 2006 privind măsurile de sprijin financiar acordate
peste limita de intensitate maxim admisă unui număr de 20 de agenți economici
ce activează în zonele defavorizate, art. 12, s-a stabilit că valoarea
ajutorului de stat ilegal și incompatibil de care a beneficiat SC I. SRL
Hunedoara până la data de 30 iunie 2005 este de 14.739,3 RON, iar că pentru
perioada cuprinsă între 25 aprilie 2005 - 31 iulie 2005, cuantumul dobânzii
aferente ajutorului de stat ilegal și incompatibil de care a beneficiat
societatea este de 178,7 RON.
Totodată, s-a
stabilit ca, potrivit prevederilor legale, M.F.P., în calitate de furnizor, să
ia toate măsurile pentru recuperarea ajutoarelor de stat ilegale și
incompatibile, împreună cu dobânzile aferente.
La baza celor
stabilite prin decizie, cu referire la societatea recurentă, a stat Nota de
Constatare din 6 decembrie 2005 întocmită de inspectorii de concurență.
Din
probatoriul administrat în cauză rezultă că, în vederea
monitorizării ajutoarelor de stat în zona defavorizată, s-au efectuat
mai
multe verificări la societatea recurentă.
În urma
controalelor efectuate, inspectorii de concurență au întocmit Notele de
Constatare din 12 aprilie 2005, respectiv din 6 octombrie 2005 și Nota de
Constatare din 6 decembrie 2005.
Din analiza acestor înscrisuri, Curtea constată că potrivit Notelor de
Constatare încheiate la 12 aprilie 2005, respectiv 6 octombrie 2005
societatea recurentă mai putea beneficia de
ajutor de stat până la atingerea pragului de intensitate.
Se mai reține
că valoarea investiției eligibile efectuată până la data de 15 septembrie 2004, a fost reținută de inspectorii de concurență într-un cuantum diferit în cele două note
întocmite la 12 aprilie 2005, respectiv 6 octombrie 2005, față de Nota de
Constatare din 6 decembrie 2005.
În raport cu
notele de constatare anterioare celei reținute prin decizia atacată, prima Instanță
s-a rezumat la a aprecia că acestea nu sunt de natură să confere drepturi
societății, fără a verifica însă de unde provin diferențele existente și care
este cuantumul corect al valorii investiției eligibile efectuate până la data
de 15 septembrie 2004.
Totodată, în conformitate
cu prevederile art. 14
1
alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, în
momentul constatării atingerii intensității maxime admise, ca urmare a
activității de monitorizare C.C. înștiințează furnizorii de ajutoare de stat și
agenții economici cu certificat de investitor asupra încetării acordării de
facilități.
Cu privire la
această obligație, prima Instanță a reținut în mod
greșit că se referă numai la informarea organelor în drept să procedeze
la recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal, din textul de lege
rezultând fără echivoc că obligația de informare privește și agenții economici
cu certificat de investitor.
În raport cu
prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru considerentele arătate se
impune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând
ca Instanța de Fond să verifice proveniența diferențelor existente între notele
de
constatare întocmite, să stabilească dacă
prin Nota de Constatare
din 6 decembrie 2005 a fost reținut cuantumul corect al valorii investiției eligibile efectuate până la data de 15
septembrie 2004, iar, în raport cu prevederea art. 14
1
alin. (5) din
O.U.G. nr.
24/1998, să verifice respectarea
de către intimatul pârât a obligației de
informare.
Pentru considerentele
arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (2) și
alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea atacată
și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de SC I. SRL Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2333
din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 6 iunie 2007.