ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 280/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 30 martie 2006, reclamanta SC I. SRL Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea art. 12 din decizia nr. 52/2006 emisă de pârât și suspendarea acesteia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actul contestat s-a reținut că ar fi beneficiat nelegal de ajutor de stat, constând în scutirea de impozit pe profit peste limita legală și s-a dispus recuperarea acestuia, precum și a dobânzilor și penalităților aferente. Reclamanta a mai arătat că, prin nota de constatare din 6 decembrie 2005 s-a ajuns la concluzia că a depășit plafonul pentru acordarea ajutorului de stat și că acest lucru nu i s-a adus la cunoștință.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2333 din 17 octombrie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe note de constatare anterioare, care nu sunt de natură sa-i confere drepturi, iar pârâtul este în drept să dispună recuperarea ajutorului de stat a cărui intensitate a fost depășită, fără a fi obligat să informeze societatea, conform art. 141 din O.U.G. nr. 24/1998.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2914 din 6 iunie 2007 a admis recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Hunedoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, dispunând ca instanța de fond să verifice proveniența diferențelor existente între notele de constatare întocmite, să stabilească dacă, prin nota de constatare seria HD nr. 856 din 6 decembrie 2005 a fost reținută corect valoarea investiției eligibile efectuate până la data de 15 septembrie 2004 și să verifice în raport cu prevederile art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998, respectarea de către pârât a obligației de informare.

Rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. În motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, privind ajutorul de stat regional, aprobat prin Ordinul nr. 55/2004, costurile eligibile reprezintă o valoare stabilită pe baza unui ansamblu de cheltuieli corespunzătoare elementelor investiției, prevăzute în anexa 2. În sectorul transporturilor, cu excepția costurilor materialului feroviar rulant, nu sunt incluse cheltuielile destinate achiziționării mijloacelor și materialului de transport bunuri mobile, în ansamblul cheltuielilor ce formează baza standard și deci nu sunt eligibile pentru ajutoarele de stat referitoare la o investiție inițială.

Ca atare, pârâtul a reținut corect în nota de constatare, ca fiind eligibile doar cheltuielile pentru echipamente, iar nu și cheltuielile pentru mijloacele de transport. Cu privire la obligația pârâtului de înștiințare a agentului economic asupra momentului atingerii intensității maxime admise asupra încetării acordării facilității, conform art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/1998 republicată, s-a reținut că s-a realizat informarea reclamantei, în momentul comunicării deciziei contestate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC I. SRL Hunedoara, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. A precizat recurenta că hotărârea judecătorească atacată este criticabilă întrucât nu s-au respectat îndrumările date prin Decizia de casare nr. 2914/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și sub aspectul încălcării art. 6 și art. 14 din O.U.G.

nr. 24/1998 și ale H.G. nr. 728/2001. S-a înlăturat raportul de expertiză de către prima instanță fără o motivare concludentă, nu s-a avut în vedere opinia expertului din răspunsul la obiecțiuni, s-au ignorat actele depuse la dosar și nu s-a avut în vedere că Regulamentul Consiliului Concurenței reprezintă o normă de aplicare care nu poate modifica prevederile legale. S-a precizat în recurs că decizia contestată reprezintă doar o înștiințare de plată în considerarea art. 84 din O.G. nr. 92/2003 care justifică executarea silită, însă nu reprezintă înștiințare în sensul art. 141 din O.U.G. nr. 24/1998.

Prin decizia nr. 3269 din 11 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC I. SRL Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2797 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată și în fond, a admis în parte acțiunea formulată de SC I. SRL Hunedoara și a anulat pct. 12 din decizia nr. 52 din 9 martie 2006 emisă de Consiliul Concurentei. Instanța de recurs a reținut următoarele: Motivarea instanței fondului în raport de dispozițiile art.6 din Regulamentul Consiliului Concurenței din 2004, nu este corectă, întrucât noțiunea de eligibilitate este definită de H.G.

nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 24/1998 prin noțiunea de investiție nou creată. Această investiție trebuie să fie înregistrată în evidențele contabile de agentul economic după declararea zonei defavorizate și constă în: clădiri, mașini, utilaje, mijloace de transport, bunuri necorporale definite conform Legii nr. 15/1994. Din concluziile expertului rezultă fără posibilitate de tăgadă că investigațiile efectuate cuprind active reglementate de Legea nr. 15/1994, care sunt înregistrate în evidențele recurentei ca mijloace fixe. Art. 14 din O.G.

nr. 24/1998 prevede că agenții economici care operează în zonele dezvoltate beneficiază de facilități fiscale prevăzute la art.6 până la atingerea intensității maxime a ajutorului de stat, iar în calculul intensității acestui ajutor de stat se au în vedere costurile eligibile aferente investigațiilor efectuate până la 15 septembrie 2004. Modificările aduse art. 14 1 , nu dispun în sensul că se va proceda la o recalculare a intensității ajutorului de stat care să fie reevaluată de Consiliul Concurenței în vederea recuperării ajutorului de stat ilegal, iar dacă legea nu dispune în acest sens, nici cel care o aplică nu poate face o asemenea interpretare. În mod greșit Curtea de Apel a înlăturat concluziile expertului referitor la nota de constatare HD nr. 858/2005, care conchid în ceea ce privește cuantumul corect al investigației eligibile.

Raportul de expertiză conchide fără dubiu că acest ajutor de stat nu a depășit intensitatea maximă admisă, însă Curtea de Apel l-a înlăturat fără ca motivarea să fie convingătoare pe acest aspect. Consiliul Concurenței avea obligația legală de a înștiința societatea că ar fi atins maximul ajutorului de stat, dar din nota de constatare din 12 aprilie 2005, rezultă că recurenta mai putea beneficia de ajutor de stat. Este adevărat că prin nota din 5 octombrie 2005, s-a constatat că acesta a fost depășit, însă recurenta nu a fost înștiințată, pentru că decizia contestată a pârâtului este doar o înștiințare de plată conform art. 84 din O.G. nr. 92/2003, care însă astfel cum am făcut vorbire în această decizie, nu reprezintă o înștiințare în sensul dispozițiilor art. 141 alin. (5) din O.U.G.

nr. 24/1998. Înalta Curte a concluzionat în sensul că dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 24/1998, referitoare la depășirea intensității maxime și aplicarea prevederilor legale în privința recuperării ajutorului de stat ilegal, sunt aplicabile numai în măsura în care facilitățile acordate, se constată a fi ilegale sau incompatibile cu legislația aplicabilă pentru perioada respectivă. Referitor la cererea de suspendare a actului administrativ formulată, instanța de recurs a apreciat că, aceasta nu mai are obiect, întrucât soluționarea cauzei pe fond este irevocabilă. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Consiliul Concurenței în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și art. 322 și urm. C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire revizuenta arată că Decizia nr. 3269 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea principiului dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Se menționează că încălcarea acestui principiu de către decizia supusă revizuirii se manifestă pe mai multe planuri, fiind încălcate mai multe prevederi ale dreptului comunitar cu relevanță în materia controlului ajutoarelor de stat în spațiul Uniunii Europene și anume: - prevederile tranzitorii ale anexei 7 pct. 4 A.1- „Ajutorul fiscal”, subpunctul 1, la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005 publicată în M.Of.

nr. 465 din 1 iunie 2005, partea Tratatului Uniunii Europene, prin faptul că zona defavorizată Hunedoara, unde SC I. SRL își desfășoară activitatea ca titular de certificat de investitor în zona defavorizată, nu este menționată în aceste prevederi printre zonele defavorizate. De asemenea, în subpunctul 1 menționat sunt definite costurile eligibile, astfel că instanța de recurs nu a ținut seama de aceste prevederi acordând întâietate noțiunii de eligibilitate din H.G. nr. 728/2001. Se precizează că au fost interpretate eronat prevederile art. 6 din Regulamentul Consiliului Concurenței care a transpus la nivelul legislației naționale Orientările Comisiei Europene privind ajutorul național regional.

- Prevederile Anexei V la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005. Se menționează că Decizia nr. 52 a fost emisă la 9 martie 2006, după ratificarea Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, iar data pronunțării Deciziei nr. 3269 este 11 iunie 2009, dată care se plasează cronologic după aderarea României la Uniunea Europeană, astfel că sunt incidente prevederile Anexei V, pct. 2 „Politica în domeniul concurenței” din Tratatul menționat. - Prevederile art. 87 alin. (3) a și art. 89 precum și cele ale Părții a III-a din Titlul VI, Capitolul 1 – „Reguli de concurență” din Tratatul de constituire a Comunității Europene, astfel cum a fost completat de Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

În esență, se arată că în mod greșit prin decizia a cărui revizuire se solicită, s-a apreciat, în mod indirect, că ajutorul de stat acordat societății în cauză, în calitate de investitor într-o zonă defavorizată, trebuie evaluat numai din perspectiva condițiilor instituite prin actul normativ de acordare, respectiv O.U.G. nr. 24/1998, iar nu și din perspectiva conformității cu actele normative ce reglementau domeniul ajutorului de stat în perioada pre-aderare, respectiv Regulamentul Consiliului Concurenței privind ajutorul de stat regional. Intimata SC I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Se arată că Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, invocat de revizuentă, ce a fost ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, nu este aplicabil în speță deoarece decizia nr. 52/2006 a Consiliului Concurenței are în vedere verificarea ajutorului de stat aferent perioadei 2003 - semestrul I 2005, precum și investițiile eligibile realizate în anul 2004, ori în această perioadă raportarea se făcea la legislația în vigoare din perioadele menționate, dat fiind faptul că legea nouă nu poate retroactiva. Se susține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 20 alin. (2) și nici cele ale art. 148 alin. (2) din Constituția României, revizuită, întrucât principiul priorității dreptului comunitar față de legislația națională se aplică numai de la data aderării României la Uniunea Europeană respectiv 1 ianuarie 2007. De asemenea, se menționează că nu poate fi aplicabil în cauză art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Se precizează că Orientările privind ajutorul național regional nu pot fi luate în considerare în cauză deoarece ele se aplică României începând cu 1 ianuarie 2007. Se susține și faptul că cererea de revizuire tinde la rejudecarea cauzei, situație sancționată de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., sub aspectul respectării principiului securității raporturilor juridice. Revizuentul, Consiliul Concurenței a formulat concluzii scrise prin care susține că este admisibilă cererea sa de revizuire și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene de Justiție menționată în cuprinsul concluziilor scrise. Și intimata a depus concluzii scrise reiterând susținerile din întâmpinare. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile, prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) menționat, reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) invocate, este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanța nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, mărginindu-se doar la analiza legislației interne. Prin urmare, în cauza dedusă judecății, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004, cu modificările și completările ulterioare, ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanța de recurs a cărei decizie este supusă revizuirii. În raport de actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată faptul că prin decizia nr. 3268 din 11 iunie 2009, a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs s-a pronunțat în mod irevocabil în ceea ce privește anularea punctului 12 al deciziei nr. 52/2006 emisă de Consiliul Concurenței în ceea ce o privește pe SC I. SRL.

Decizia nr. 52/2006 face referire la situația ajutorului de stat primit și a investigației eligibile efectuate în perioada 2003 – semestrul I 2005. Prin aceeași decizie s-a decis că valoarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil de care a beneficiat SC I. SRL, până la 30 iunie 2005 este de 147. 393,5 mii ROL, sumă la care s-au calculat dobânzi pentru perioada 25 aprilie-31 iulie 2005. Instanța de recurs a verificat legalitatea Deciziei nr. 52/2006 contestată în raport de legislația în vigoare, cu incidență asupra perioadei verificate. Prin cererea de revizuire se invocă încălcarea unor prevederi cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană și în anexele la acesta. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost ratificat prin Legea nr. 157/2005 publicată în M.Of.

nr. 465 din 1 iunie 2005, iar această lege a intrat în vigoare începând cu 4 iunie 2005, deci ulterior perioadei supusă verificării de către revizuentă. Dispozițiile legii menționate nu pot retroactiva, date fiind și prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită. Prin urmare, prevederile dreptului comunitar cu relevanță în materia controlului ajutoarelor de stat în spațiul Uniunii Europene menționate a fi fost încălcate prin decizia supusă revizuirii nu sunt incidente în cauză deoarece, așa cum s-a reținut, sunt ulteriore perioadei verificate, iar constatările din Decizia nr. 52/2006 se analizează în raport de legislația în vigoare în perioada supusă verificării, respectiv 2003 – semestrul I 2005. Pentru aceste considerente nu prezintă relevanță faptul că Decizia nr. 52/2006 și Decizia nr. 3269 din 11 iunie 2009 a cărei revizuire se solicită se plasează cronologic după ratificarea Tratatului, respectiv aderarea la Uniunea Europe ană.

În consecință, nu poate fi reținută încălcarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României și prin urmare nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, după cum se constată, unele din prevederile dreptului comunitar menționate a fi fost încălcate nu au fost invocate în fața instanței de recurs. De asemenea, instanța de recurs a analizat cauza și din perspectiva Regulamentului Consiliului Concurenței, însă revizuenta invocă greșeli de judecată sub acest aspect. Mai mult, prin revizuirea formulată se tinde în fapt la o nouă rejudecare a recursului, situație inadmisibilă din perspectiva art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., cu referire la respectarea principiul securității raporturilor juridice.

Avându-se în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată Consiliul Concurenței, împotriva Deciziei nr. 3269 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.