ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 noiembrie 2003, reclamantul B.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 74399

din 8 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 august 1952 - 22

decembrie 1955, ca fiind efectuată în cadrul detașamentelor de muncă ale

Direcției Generale a Serviciului Muncii. Totodată, a solicitat cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii a

arătat că, deși a făcut dovada, cu livretul militar, că pentru perioada

solicitată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pârâta

i-a respins cererea, fără a motiva în fapt și în drept, această soluție.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 7 din 20

ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat, a

admis cererea reclamantului, a constatat că în perioada solicitată, acesta a efectuat

stagiul militar în Detașamentul „Onești” din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii și, pe cale de consecință, a constatat că reclamantul

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de

1 noiembrie 2002; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei, la

plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că din

probele dosarului rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în

perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, într-unul din detașamentele de

muncă prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că hotărârea contestată a fost

corect emisă, în baza actelor prezentate de reclamant.

În ce privește data

acordării drepturilor de către instanță, a apreciat, ca fiind nejustificată

obligarea pârâtei, la acordarea acestora, în raport cu data depunerii cererii,

deoarece actele prezentate din care să rezulte că reclamantul a efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, erau

insuficiente, acestea fiind depuse, abia după introducerea acțiunii.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și cu normele legale

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 6 din Legea nr.

309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza

înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele

militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

În cauză, din mențiunile

cuprinse în livretul militar, depus în copie la dosar, rezultă că reclamantul a

efectuat stagiul militar, în perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, în Detașamentul

T 13 Onești - construcții.

Prin adeverința nr. 1 din 12

ianuarie 2003, emisă de Centrul Militar Zonal Bacău, se confirmă că în perioada

menționată în livret, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente ale

serviciului muncii - detașamentul Onești.

Ulterior pronunțării

hotărârii atacate, Arhivele Naționale au eliberat, la cererea reclamantului,

formulată încă din anul 2003, certificatul nr. 54628 din mai 2004, care atestă

că B.N. figurează în registrele de evidență ale Direcției Generale a

Serviciului Muncii, la Detașamentul de muncă Onești.

Rezultă, deci, că

reclamantul a făcut dovada, în condițiile legii, că a efectuat stagiul militar

în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

astfel că îndeplinește condițiile pentru a i se acorda, pentru perioada

solicitată, înscrisă în livretul militar, respectiv 8 august 1952 - 22

decembrie 1955, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În ce privește data

acordării drepturilor, se constată că, în mod corect instanța, în considerarea

caracterului reparator al legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare

celei în care s-a depus cererea inițială, chiar dacă probele au fost obținute

mai târziu. Aspectul acesta s-a avut, însă, în vedere la soluționarea cererii

reclamantului, vizând cheltuielile de judecată, instanța apreciind că, întrucât

probatoriul era insuficient la data emiterii actului administrativ contestat,

nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei.

În consecință, pentru

considerentele arătate, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 7 din

20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2005.