ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 noiembrie 2003, reclamantul B.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 74399 din 8 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, ca fiind efectuată în cadrul detașamentelor de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii a arătat că, deși a făcut dovada, cu livretul militar, că pentru perioada solicitată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pârâta i-a respins cererea, fără a motiva în fapt și în drept, această soluție.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat, a admis cererea reclamantului, a constatat că în perioada solicitată, acesta a efectuat stagiul militar în Detașamentul „Onești” din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, pe cale de consecință, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 noiembrie 2002; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată. Instanța a reținut că din probele dosarului rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, într-unul din detașamentele de muncă prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că hotărârea contestată a fost corect emisă, în baza actelor prezentate de reclamant. În ce privește data acordării drepturilor de către instanță, a apreciat, ca fiind nejustificată obligarea pârâtei, la acordarea acestora, în raport cu data depunerii cererii, deoarece actele prezentate din care să rezulte că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, erau insuficiente, acestea fiind depuse, abia după introducerea acțiunii. Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. În cauză, din mențiunile cuprinse în livretul militar, depus în copie la dosar, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, în Detașamentul T 13 Onești - construcții. Prin adeverința nr. 1 din 12 ianuarie 2003, emisă de Centrul Militar Zonal Bacău, se confirmă că în perioada menționată în livret, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii - detașamentul Onești. Ulterior pronunțării hotărârii atacate, Arhivele Naționale au eliberat, la cererea reclamantului, formulată încă din anul 2003, certificatul nr. 54628 din mai 2004, care atestă că B.N.

figurează în registrele de evidență ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, la Detașamentul de muncă Onești. Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, în condițiile legii, că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că îndeplinește condițiile pentru a i se acorda, pentru perioada solicitată, înscrisă în livretul militar, respectiv 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În ce privește data acordării drepturilor, se constată că, în mod corect instanța, în considerarea caracterului reparator al legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială, chiar dacă probele au fost obținute mai târziu.

Aspectul acesta s-a avut, însă, în vedere la soluționarea cererii reclamantului, vizând cheltuielile de judecată, instanța apreciind că, întrucât probatoriul era insuficient la data emiterii actului administrativ contestat, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei. În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 7 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.