ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare a unui

imobil compus din teren de 3500 mp și construcție 3 camere, situat în comuna

Izvoare, județul Olt, la prețul de 1.300.000 lei, achitat la 10 mai 1995.

Judecătoria Slatina, prin sentința

civilă nr. 4952 din 18 noiembrie 2004, a admis acțiunea așa cum s-a formulat,

iar Tribunalul Olt, prin decizia nr. 508/2005 a declinat competența judecării

apelului în favoarea Curții de Apel Craiova, constatând conflictul negativ cu

aceasta.

Tribunalul susține că acțiunea în

constatare nu intră în categoria litigiilor patrimoniale la care se referă art.

282

1

C. proc. civ., astfel că ea este susceptibilă de apel și nu de

recurs, în timp ce curtea de apel a calificat-o drept recurs, conform art. 282

1

C. proc. civ., în raport de valoarea (prețul) actului juridic.

atac aparține Tribunalului Olt, ca instanță de recurs, conform art. 282

1

și art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

2.1. Ambele instanțe au reținut

corect că obiectul acțiunii îl constituie acțiunea în constatare (perfectare),

pe temeiul art. 111 C. proc. civ., a unui act juridic de vânzare-cumpărare

imobiliară, la prețul de 1.300.000 lei, achitat în anul 1995.

Dar, instanțele, deși nu sunt în

dezacord asupra calificării naturii juridice a acestei acțiuni, drept acțiune

patrimonială, căci privește un drept real evaluabil în bani, nu au adoptat

aceeași soluție asupra includerii ei în sfera art. 282

1

C. proc. civ.

Textul prevede că „Nu sunt supuse

apelului hotărârile date în primă instanță în cererile introduse pe cale

principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare

de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie

comercială ...” (în redactarea introdusă prin art. I pct. 40 din Legea nr.

219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000). Textul avea același conținut

privind litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, inclusiv,

introdus prin art. I pct. 7

1

din O.U.G. nr. 58/2003.

În forma inițială din O.U.G. nr.

138/2000, art. 282

1

C. proc. civ., prevedea că „nu sunt supuse

apelului hotărârile ... privind obligații de plată a unei sume de bani sau de

predare ale unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei ...”.

Prin urmare, modificarea a vizat nu

numai majorarea valorii la 1 miliard lei, ci, mai ales, sfera acțiunilor,

introducându-se expresia, mai cuprinzătoare: „litigii al căror obiect are o

valoare de până la 1 miliard ...”.

Termenul de litigiu desemnează

procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de

lei, inclusiv (art. 282

1

C. proc. civ.) sau de peste 1 miliard [art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.] ori de peste 5 miliarde lei [art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ. în materie civilă]. Ele se referă, așadar, la toate acțiunile

cu caracter patrimonial, calificate, ca atare, de doctrină și de jurisprudența

civilă și în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în

mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un

drept evaluabil în bani (de exemplu), acțiunea în anulare, în nulitate, în

reziliere, în reezoluțiune, în constatare ș.a. a unui act juridic privind un

drept real patrimonial sau un drept de creanță). Acțiunile patrimoniale sunt,

deci, acele acțiuni care au conținut economic.

Acțiunea în constatarea

(perfectarea), actului de vânzare-cumpărare imobiliară este, deci, o acțiune

patrimonială și, prin urmare, constituie un litigiu al cărui obiect are o

valoare de până la 1 miliard lei, ceea ce o supune dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., care nu face distincția afirmată de Tribunalul Olt. Or, unde

legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face o asemenea operațiune, aplicând

textul în interpretarea sa teleologică în acord cu scopul și obiectul

reglementării.

Această acțiune are ca scop

consemnarea judecătorească a „existenței” dreptului reclamantului de

proprietate asupra bunului imobil „cumpărat” de el de la pârât. Ea are, deci,

un evident conținut economic, privește un drept real principal imobiliar,

astfel că, fără nici-o îndoială, acțiunea de față este o acțiune patrimonială;

ea este, totodată, o acțiune reală imobiliară petitorie, prin aceea că scopul

exercitării acțiunii îl constituie recunoașterea și apărarea unui drept real

purtând asupra unui imobil, dreptul de proprietate imobiliară.

Or, în raport de valoarea, indicată

de părți, ca preț al bunului imobil „vândut”, care constituie și obiectul

valoric al acțiunii de față, acesteia îi sunt aplicabile, deci, dispozițiile

din art. 282

1

C. proc. civ., iar calea de atac este cea a

recursului, dat în competența Tribunalului Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Olt competența soluționării cauzei, ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.