ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.
6553/2004, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtele M.N. și M.I.,
solicitând să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele,
casă din bârne cu 3 camere, casă din cărămidă cu o cameră și dependințe, bunuri
imobile situate în Scornicești, sat Negreni.
Prin sentința civilă nr. 3085 din 6
iulie 2004, Judecătoria Slatina a admis acțiunea și a obligat pârâtele să-i
lase reclamantei imobilele revendicate în deplină proprietate și liniștită
posesie.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta M.I.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia
nr. 4291 din 15 decembrie 2004 a declinat competența soluționării cauzei în
favoarea Tribunalului Olt.
La rândul său, Tribunalul Olt, prin
decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2005 a declinat competența soluționării cauzei
în favoarea Curții de Apel Craiova și, constatând ivirea conflictului negativ
de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Competența de soluționare a
prezentei cauze se stabilește în favoarea Curții de Apel Craiova, pentru
argumentele care succed.
Obiectul cauzei îl reprezintă
revendicarea imobiliară.
Potrivit art. 3 pct. 2 C. proc.
civ., curțile de apel judecă „ca instanțe de apel, apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă
instanță”.
Este greșită reținerea Curții de
Apel Craiova, conform căreia, prin O.U.G. nr. 65/2004 s-a stabilit competența
tribunalului de a judeca apelul în litigiile ce au ca obiect împărțeala
judiciară și revendicarea imobiliară.
În O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie
2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, aprobată prin Legea nr.
493/2004, prin art. I pct. 2 s-a stabilit că pct. 2 al art. 2 va avea următorul
cuprins: „tribunalul…judecă…ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, în cererile de divorț,
în cererile de împărțeală judiciară, în cererile privind raporturile personale
dintre părinți și copiii minori, în cererile privind filiația și în orice alte
cazuri expres prevăzute de lege”.
Din dispozițiile legale menționate
mai sus rezultă cu prisosință faptul că nu au fost date în competența
tribunalului în apel litigiile având ca obiect revendicare, aceste litigii
nefiind menționate expres în art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004.
De altfel, nici criteriul valoric,
în funcție de care calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de
fond poate fi, fie recurs la tribunal, sub un miliard de lei, fie apel la
tribunal, peste un miliard de lei, nu operează în speță.
Stabilirea valorii este lăsată la
latitudinea părților, iar în cauza de față valoarea imobilelor a fost stabilită
la 20.000.000 lei.
În baza considerentelor expuse,
competența soluționării apelului aparține Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Curții de
Apel Craiova competența soluționării cauzei privind pe M.I., T.M. și M.N.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.