ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9548/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2960 din 9 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.N. împotriva pârâtului N.V. și a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 28,84 mp teren intravilan situat în comuna Optași Măgura sat Vitănești județ Olt. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul. Tribunalul Olt, prin decizia civilă nr. 1004 din 23 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul N.N. Prin decizia civilă nr. 940 din 19 mai 2004 Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza prevederilor art. 2 alin. (3) din O.U.G.

nr. 58/2003. Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. II alin. (1)-(3) din Legea nr. 195/2004 a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea recursului. Prin decizia civilă nr. 69 din 17 ianuarie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamantul N.N., a casat decizia civilă nr. 1004 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului Olt și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Olt. La rândul său, Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 382 din 10 mai 2005 a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că judecând recursul Curtea de Apel Craiova a pronunțat o soluție de casare cu trimitere către tribunal, care nu mai este competent să judece cauzele având ca obiect revendicare, conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 C. proc.

civ. modificat prin O.U.G. nr. 65/2004. Pe de altă parte, dacă s-au avut în vedere de instanța de recurs dispozițiile art. 282 1 alin. (1) așa cum a fost modificat prin Legea 195/2004, nu s-a pus în discuție încadrarea litigiului în categoria celor cu valoare până la 1 miliard și corelativ, calificarea căii de atac, aspecte care de altfel sunt discutabile în practica instanțelor. Ivindu-se conflict negativ de competență între un tribunal și o curte de apel, în temeiul art. 22 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele dosarului, se constată că litigiul, revendicarea unei suprafețe de 28,84 mp teren intravilan, s-a soluționat, în primul ciclu procesual, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 58/2003, care prevedeau triplul grad de jurisdicție pentru acțiunea în revendicare indiferent de valoarea obiectului acesteia. Recursul formulat de reclamant a fost înregistrat la data de 24 noiembrie 2003, anterior apariției Legii nr. 195/25 mai 2004 care a modificat art. 282 1 C. proc. civ. în sensul că nu sunt supuse apelului litigiile cu o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv. De remarcat este și faptul că la data apariției Legii 195/2004 apelul fusese deja soluționat de Tribunalul Olt prin decizia 1004/2003. Așa fiind, în speță nu sunt aplicabile noile modificări ale art. 282 1 C. proc. civ., ci legea veche sub imperiul căreia s-a pronunțat decizia nr. 69 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

În consecință, judecarea apelului după casare revine Tribunalului Olt, căruia, conform prevederilor art. 315 C. proc. civ. îi sunt obligatorii îndrumările date de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 69/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2005.