ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 195 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Neamț a

admis contestația formulată de H.E., împotriva Ministerului Administrației și

Internelor, s-a anulat decizia contestată și a fost obligat pârâtul să

soluționeze pe fond notificarea nr. 90/2001.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că decizia contestată nu este

legală.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 508 din 10 februarie 2005 rezultă că

la baza soluționării cererii adresate prin notificarea Ministerului de Interne

a stat adresa nr. 19672 din 5 august 2003, potrivit căreia imobilul din fosta

str. C. nr. 4 se află în prezent pe str. V. la nr. 2, 4, 6 și la nr. 2

locuiește numita P.E., la nr. 4, 6 funcționând Comandamentul Jandarmeriei Neamț

care își administrează imobilul pe care îl ocupă.

Deși greșit s-a constatat că imobilul revendicat, sau o parte din

acesta, nu se află în administrarea Ministerului de Interne de care aparține

Comandamentul Județean al Jandarmeriei Neamț.

Întrucât pârâtul a avut toate datele privitoare la imobil, se impune

soluționarea pe fond a cererii adresate prin notificare.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat apel

împotriva acestei sentințe.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 569 din 5 decembrie 2005,

a respins ca nefondat apelul, menținând, astfel soluția primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, același pârât a declarat recurs, invocând, în

esență, că mandatul dat avocatului U.C. nu îndeplinește condițiile de

valabilitate, că reclamanta a solicitat un imobil ce nu se află în administrarea

sa.

Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs, invocat și în apel, acesta nu poate

fi primit.

El a fost analizat corect de instanța de apel care a constatat că la

data de 16 mai 2001 petenta H.E. încheie cu Cabinetul de Avocatură U.C. ce

funcționează în cadrul Baroului Botoșani, Contractul de Asistență Juridică nr.

19, contract prin care, domnul avocat U.C. este împuternicit să acorde

consultații civile pe bază de acte, să redacteze notificări, să ridice titluri

de proprietate și corespondența de la autoritățile administrative, prin prisma

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pentru clienta H.E.

Contractul este semnat personal de petentă.

Ulterior, la data de 27 noiembrie 2002, petenta împuternicește prin

mandat, cu caracter general, pe domnul avocat U.C. prin Baroul Botoșani, România,

să o reprezinte în fața tuturor autorităților administrative, arhivele

statului, instanțele judecătorești, a altor autorități de stat și instituții, o

oricăror persoane fizice și juridice, (...) să îndeplinească orice altă

formalitate sau să promoveze orice acțiune în justiție pentru a dobândi, pentru

a se restitui sau a obține orice drept de proprietate sau drept de creanță sau

orice despăgubire, solicitate în temeiul Legii nr. 18/1991 ori orice lege care

îi dă posibilitatea să solicite drepturile specificate mai sus.

S-a reținut faptul că procura este autentică, este redactată și tradusă

în Germania și are apostila conform Convenției de la Haga din 1961.

Entitatea deținătoare a primit la data de 11 iunie 2003, odată cu actele

de proprietate și cele privind dovada vocației succesorale și copia procurii

certificată de avocat conform art. 83 alin. (2) C. proc. civ., precum și

împuternicire avocațială.

După depunerea acțiunii în justiție de către mandatarul avocat (având

împuternicire avocațială), a fost încheiat Contractul de Asistență Juridică nr.

461 din 14 decembrie 2004 cu avocatul V.T. din Baroul Neamț.

În baza mandatului general avocat U.C. poate angaja în cauză un alt

avocat pentru reprezentarea reclamantei în justiție în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (1)-(4) din Legea nr. 51/1995 modificată și completată

prin Legea nr. 255/2004.

Astfel, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995,

„avocatul înscris în Tabloul Baroului are dreptul să asiste și să reprezinte

orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă

scrisă”.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se reține că este, de

asemenea nefondat.

Reclamanta a solicitat restituirea imobilului (construcție și teren,

323,82 mp + 2148 mp) situat în Piatra Neamț, str. V. nr. 2, cu motivarea ca

această descriere a imobilului apare în sentința civilă nr. 1643/1956, aflată

la fila 30 dosar.

Dar, așa cum rezultă și din decizie, entitatea deținătoare are la

dispoziție și actul de veșnica vânzare nr. 234 din 4 aprilie 1990 din care

rezultă că imobilul era situat la data cumpărării pe str. C.

Precizarea privind deținătorul actual al imobilului a venit din partea

Prefecturii (adresa nr. 7 și adresa Primăriei Municipiului Piatra Neamț nr.

19672 din 5 august 2003, instituție în măsură să cunoască situarea imobilelor

în perimetrul municipiului Piatra Neamț.

Oricum, din lectura actelor aflate la dispoziția pârâtei și din

istoricul dobândirii și al preluării imobilului rezultă cu prisosință faptul

că, în cauză, este vorba de unul și același imobil, cumpărat de autorii

petentei în anul 1900 și preluat de stat în anul 1956 în baza sentinței civile

nr. 1643/1956.

Verificând situația imobilului ce apare astăzi înscris la nr. 2 din str.

V., Consiliul Local, Direcția Taxe și Impozite a municipiului Piatra Neamț, a

comunicat cu adresa nr. 81041 din 29 martie 2005 faptul că imobilul de la nr. 2

figurează pe numele P.E., dar este construit în anul 1955, suprafața construită

fiind de 157 mp., iar terenul are suprafața de 306 mp.

Cu alte cuvinte, nu este nici o asemănare cu imobilul preluat de stat în

anul 1956 și cumpărat în anul 1990.

Față de cele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 569

din 5 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2007.