ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7286/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 989 din 21

noiembrie 2006, Tribunalul Neamț a respins ca neîntemeiată contestația

formulată de contestatoarele I.L. și A.E. împotriva deciziei nr. 2303 din 9

decembrie 2005 emisă de primarul municipiului Piatra Neamț.

Prima instanță a reținut că o cerere

de reconstituire care nu a fost înregistrată pe rolul unui executor

judecătoresc competent nu întrunește condițiile formei valabile a unei

notificări și nu investește legal persoana juridică deținătoare a imobilului.

S-a mai reținut că notificarea

înregistrată la executorul judecătoresc N.T. sub nr. 144 din 7 septembrie 2005,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care s-a modificat și

completat Legea nr. 10/2001, nu face dovada deplină a respectării termenului de

6 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001, intrată în vigoare la 14 februarie 2002,

prelungit la 1 an prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, termen care

s-a împlinit la 14 februarie 2002, notificarea în speță fiind formulată, deci,

tardiv.

Termenul prevăzut de art. 21 din

Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere.

Contestatoarele au declarat apel

împotriva acestei sentințe.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 115/2007 din 28 martie 2007, a respins ca nefondat apelul, reținând

că noua notificare formulată la data de 7 septembrie 2005 este tardivă și în

mod corect a fost respinsă pe această excepție de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

contestatoarele au formulat recurs, arătând că în mod greșit s-a reținut că

notificarea formulată în anul 2001 nu a îndeplinit cerințele impuse de lege,

acestea invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Au mai arătat că, în mod greșit,

instanțele nu au avut în vedere prevederile art. 23, art. 24 din Legea nr.

10/2001 și nu au reținut că intimata nu a comunicat decizia sa privind

notificarea depusă, pentru a complini lipsurile existente, în cadrul termenelor

stabilite de lege.

Contestatoarele au arătat că, la

apariția Legii nr. 247/2005 au reluat procedura de solicitare a restituirii imobilului,

iar notificarea nr. 144 din 7 septembrie 2005 reprezintă completarea celei

formulate la 2 noiembrie 2001.

Recursul va fi admis pentru cele ce

urmează:

Contrar celor reținute de instanța

de apel, ca și cea de fond, este reală susținerea contestatoarelor cu privire

la faptul că notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc N.T.

la 7 septembrie 2005 este reiterarea celei trimise de acestea prin poștă la

data de 2 noiembrie 2001.

Acest fapt se constată cu ușurință

din lecturarea celor două înscrisuri, întrucât cuprind aceleași elemente

esențiale cu privire la datele de identificare a persoanelor îndreptățite, ale

imobilului a cărui restituire se cere, precum și actele doveditoare ce le

însoțeau.

În consecință, este greșită

constatarea făcută de instanța de apel privind faptul că cea de a doua

notificare a fost formulată tardiv și respinsă ca atare.

Tot greșit s-a reținut și faptul că

notificarea formulată la 28 octombrie 2001 și trimisă prin poștă la 2 noiembrie

2001, prin scrisoare recomandată, nu este, de fapt, o notificare în sensul

prevederilor Legii nr. 10/2001, deoarece nu a fost formulată prin intermediul

executorului judecătoresc.

Înalta Curte constată că cererea de

restituire a unui imobil, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,

expediată prin poștă, iar nu prin intermediul unui executor judecătoresc, este

asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu

condiția ca din cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elementele de

identificare ale persoanei îndreptățite, datele de identificare ale imobilului

a cărui restituire se cere, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Cum cererea inițială adresată direct

Primăriei cuprinde absolut toate elementele de identificare și are înscrisurile

doveditoare anexate, în cazul în speță se poate face asimilarea cu notificarea.

Neîndeplinirea cerinței formale de a

trimite notificarea prin intermediul unui executor judecătoresc nu este

sancționată de lege.

Este cu totul excesiv și de un

formalism extrem teza potrivit căreia notificarea expediată prin poștă ar fi

nulă, ceea ce practic ar avea drept consecință pierderea de către persoana

îndreptățită a posibilității de a mai acționa în termen pentru a-și valorifica

vocația conferită de Legea nr. 10/2001.

Față de cele mai sus exprimate, se

impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea

cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de I.L. și

A.E. împotriva deciziei nr. 115/2007 din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 989/c din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț,

secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.