ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2007

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 266 din 24 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de numiții V.G. și G.F. în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Piatra Neamț, împotriva dispoziției nr. 425 emisă la data de 3 martie 2006. Instanța a reținut că în mod corect intimatul a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, stabilind că aceasta a fost formulată abia la 3 februarie 2006, deci mult peste termenul–limită prevăzut de art. 22 din legea menționată. Prin decizia civilă nr. 226 din 13 noiembrie 2006, Curtea de apel Bacău a admis apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o, trimițând cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.

Instanța de apel a reținut că primul demers pentru restituirea proprietății expropriate a fost făcut de mama contestatorilor, G.Fl., în prezent decedată, care s-a adresat la 19 iulie 2001 Prefectului județului Neamț. În acest context, demersurile făcute de contestatori constituie doar o revenire la notificarea inițială, la care intimatul avea obligația să răspundă iar instanța de fond trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat în drept intimatul Primarul municipiului Piatra Neamț, susținând în esență că notificarea adresată de autoarea contestatorilor nu poate produce efecte juridice întrucât nu a fost transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc.

Dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În faza recursului nu s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri noi. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: În mod cert autoarea contestatorilor a formulat la data de 19 iulie 2001 notificare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea unei proprietăți ce i-a fost expropriată. Or, această împrejurare nu poate însemna decât că pretenția persoanei îndreptățite la restituirea imobilului a fost adusă la cunoștința efectivă a unei entități cu atribuții în domeniu, în interiorul termenului-limită prevăzut de lege, situație în care nu se poate considera că lipsa condiției de formă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, ar putea conduce la pierderea dreptului în substanța lui.

În acest sens sunt și prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. În consecință, soluția instanței de apel, de a se casa sentința tribunalului, dispunându-se reluarea judecății pe fond, este legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei 226 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2007.