ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 266 din 24

mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă ca nefondată

contestația formulată de numiții V.G. și G.F. în contradictoriu cu intimatul

Primarul municipiului Piatra Neamț, împotriva dispoziției nr. 425 emisă la data

de 3 martie 2006.

Instanța a reținut că în mod corect

intimatul a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

stabilind că aceasta a fost formulată abia la 3 februarie 2006, deci mult peste

termenul–limită prevăzut de art. 22 din legea menționată.

Prin decizia civilă nr. 226 din 13

noiembrie 2006, Curtea de apel Bacău a admis apelul declarat de contestatori

împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o, trimițând cauza spre

rejudecare în fond la aceeași instanță.

Instanța de apel a reținut că primul

demers pentru restituirea proprietății expropriate a fost făcut de mama

contestatorilor, G.Fl., în prezent decedată, care s-a adresat la 19 iulie 2001

Prefectului județului Neamț. În acest context, demersurile făcute de contestatori

constituie doar o revenire la notificarea inițială, la care intimatul avea

obligația să răspundă iar instanța de fond trebuia să se pronunțe pe fondul

cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs nemotivat în drept intimatul Primarul municipiului Piatra Neamț,

susținând în esență că notificarea adresată de autoarea contestatorilor nu

poate produce efecte juridice întrucât nu a fost transmisă prin intermediul

unui executor judecătoresc.

Dezvoltarea criticilor formulate

permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În faza recursului nu s-au depus la

dosarul cauzei înscrisuri noi.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

În mod cert autoarea contestatorilor

a formulat la data de 19 iulie 2001 notificare în temeiul prevederilor Legii

nr. 10/2001, solicitând restituirea unei proprietăți ce i-a fost expropriată.

Or, această împrejurare nu poate

însemna decât că pretenția persoanei îndreptățite la restituirea imobilului a

fost adusă la cunoștința efectivă a unei entități cu atribuții în domeniu, în

interiorul termenului-limită prevăzut de lege, situație în care nu se poate

considera că lipsa condiției de formă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului

judecătoresc, ar putea conduce la pierderea dreptului în substanța lui.

În acest sens sunt și prevederile

art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea

înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice

sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost

adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

În consecință, soluția instanței de

apel, de a se casa sentința tribunalului, dispunându-se reluarea judecății pe

fond, este legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat

conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei 226

din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 martie 2007.