ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5296/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea introductivă reclamanta

O.E. a solicitat obligarea pârâților Primăria municipiului Piatra-Neamț și

Prefectura județului Neamț de a rezolva cererea adresată privind acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate de la autorii săi.

Reclamanta a arătat în motivarea

cererii, că nu a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 până la

data de 14 februarie 2002, întrucât nu a putut obține actele de proprietate și

datorită stării de boală.

Prin sentința civilă nr. 866/C din 23

octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, s-a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că

reclamanta s-a adresat la data de 26 mai 2006, cu o cerere la Prefectura

județului Neamț, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele

situate în Piatra Neamț, precum și repunerea în termenul de formulare a

notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că starea de boală a

împiedicat-o să respecte termenul legal.

Reclamanta nu a respectat procedura

administrativă, respectiv nu a trimis o notificare prin executorul

judecătoresc, numai în această situație pârâtele având obligația prevăzută de

art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.

Cât privește cererea de repunere în

termen, instanța nu a primit-o, întrucât reclamanta nu a făcut dovada faptului

că a fost împiedicată să formuleze notificarea dintr-o împrejurare mai presus

de voința sa.

De asemenea s-a mai arătat că

termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere

și nu de prescripție cum susține reclamanta.

Apelul declarat de reclamanta O.E.

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 22 din 12

februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Curtea a reținut că Legea nr.

247/2005 nu a prelungit termenul pentru depunerea notificărilor, acesta

expirând la 14 februarie 2002.

De asemenea, s-a mai reținut că nu

există temeiuri pentru repunerea în termen, reclamanta nefăcând dovada

îndeplinirii condițiilor impuse de art. 103 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta O.E.

Recurenta susține că cererea de

repunere în termen este justificată, fiind vorba de un caz fortuit.

Astfel, recurenta arată că l-a

îngrijit pe fratele său în perioada când s-a aplicat Legea nr. 10/2001, fiind

în imposibilitate să formuleze notificare.

Tot din această cauză nu a putut

procura actele necesare, găsindu-le întâmplător în primăvara anului 2006.

Deși recurenta nu a încadrat în

drept motivele de recurs, criticile formulate permit încadrarea în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, a formulat întâmpinare

Primarul municipiului Piatra-Neamț, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma

criticilor formulate se constată că este nefondat.

Astfel cum rezultă din materialul

probator administrat în cauză, recurenta reclamantă nu a urmat procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Astfel, recurenta nu a formulat

notificare, prin executorul judecătoresc, până la data de 14 februarie 2002,

termenul limită până la care se puteau formula notificări.

Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și

completări Legii nr. 10/2001. Aceste modificări nu se referă la art. 21 din

Legea nr. 10/2001, care privește obligativitatea adresării notificării în

termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie

2002.

Termenul de decădere instituit prin

art. 21 alin. (1), actualmente art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată și

completată nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Împrejurările menționate de

recurentă în justificarea cererii sale de repunere în termenul de depunere a

notificării nu pot justifica o asemenea măsură, nefiind vorba e o împiedicare

datorată unei împrejurări mai presus de voința părții, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 103 C. proc. civ.

Recurenta a adresat o cerere către

prefectul județului Neamț la data de 26 mai 2006, solicitând măsuri reparatorii

pentru imobilele situate în Piatra-Neamț.

Cererea de restituire formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001 adresată direct unității deținătoare poate fi

asimilată unei notificări cu condiția să fie însoțită de acte doveditoare și să

fie formulată în termenul legal.

Așa cum a rezultat din

considerentele expuse mai sus, cererea recurentei a fost formulată cu mult

peste termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv 14 februarie

2002.

În temeiul art. 312 C. proc. civ.

recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta O.E., împotriva deciziei nr. 22 din 12 februarie 2007 a

Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2007.