ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 353 din 27 mai 2005, Tribunalul Neamț a admis contestația formulată de contestatorii R.T.L.V. și R.T.D.G., prin mandatar R.V. împotriva deciziei nr. 2 din 27 februarie 2004, emisă de SC A.C. SA Piatra Neamț, a anulat decizia și a obligat pârâta să continue procedura administrativă conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Contestația față de I.T., I.E., Ș.N. și Ș.L. s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive. Pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț a fost obligată să plătească contestatorilor suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a da această soluție, prima instanță a reținut că principalul aspect de nelegalitate a deciziei emise de pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț este acela că aceasta nu numai că a încălcat dreptul notificatorilor de a participa la cererea de restituire în natură a bunului [drept consacrat de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001], dar nu și-a îndeplinit principala obligație ce îi incumbă, potrivit art. 24, de a le face o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii reale a imobilului, câtă vreme a considerat că restituirea lui în natură nu este posibilă.

S-a arătat că obligația de emitere a ofertei de restituire prin echivalent rezultă din scopul legii și din procedura prealabilă instituită în mod imperativ în sarcina unității notificate ca deținătoare a imobilului, unitate căreia instanța nu i se poate substitui, astfel încât, admițând contestația și anulând decizia atacată, tribunalul a obligat pârâta să continue respectiva procedură în condițiile legii și să soluționeze notificarea într-o modalitate care să aibă pentru contestatori caracterul reparatoriu urmărit de legiuitor la adoptarea actului normativ în baza căruia au formulat notificarea. Împotriva sentinței au declarat apel pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț și contestatorii. Prin decizia civilă nr. 52 din 14 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, pe fondul cauzei, că, potrivit art. 24 alin. (1), devenit art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii reale a imobilului. S-a considerat, deci că, neprocedând în acest mod, în mod corect prima instanță a anulat decizia contestată și a obligat pârâta să continue procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 din legea republicată. Contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, criticând-o, în esență, pentru că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și că nu s-a dispus, așa cum s-a cerut, restituirea în natură a imobilului.

Recursul se va admite pentru următoarele argumente. Prin contestația formulată la 14 aprilie 2004, notificatorii R.T.L.V. și R.T.D.G. au solicitat anularea deciziei nr. 2 din 27 februarie 2004 emisă de pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț și restituirea în natură a imobilului în litigiu. Soluționând contestația, atât prima instanță, cât și cea de apel, au admis-o numai în parte și, anulând dispoziția atacată, au obligat pe pârâtă să continue procedura administrativă conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată. Se constată, așadar, că instanțele au dispus altceva decât au cerut contestatorii, întrucât au omis să cerceteze cererea acestora de restituire în natură a imobilului. Astfel, prin hotărârea dată instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, motiv ce atrage casarea acesteia pentru nelegalitate.

Se impune, în raport cu prevederile art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate, dar și a sentinței pronunțate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Neamț, ocazie cu care instanța va analiza și susținerile contestatorilor din motivele de recurs, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de R.T.L.V. și R.T.D.G. împotriva deciziei nr. 52 din 14.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 353 din 27 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.