ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 534/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3187 din 1 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 3458/2006 al Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC C.M. Piatra Neamț împotriva pârâților Municipiul Piatra Neamț și SC P. SA Piatra Neamț. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei de a se constata în temeiul art. 111 C. proc. civ., că este proprietara unei magazii în suprafață de 21 mp. situată administrativ în municipiul Piatra Neamț, Piața 22 Decembrie este nefondată deoarece construcția a fost edificată fără existența autorizației prevăzute în acest sens de Legea nr. 50/1991.

Pentru acest considerent, obiectul dedus judecății este ilicit iar interesul urmărit de reclamantă nu este legitim întrucât urmărește eludarea legii, de asemenea nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 111 C. proc. civ., acțiunea fiind prin urmare, inadmisibilă. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 17 din 20 februarie 2007 pronunțată în dosar nr. 53/32/2007 al Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de control judiciar în argumentarea soluției pronunțate a reținut că tribunalul în urma unei corecte analize a actelor dosarului a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, deoarece reclamanta are posibilitatea de a cere realizarea dreptului în condițiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 cerere care însă nu a fost formulată.

Raportat la această stare de fapt, administrarea altor probe nu era utilă, motiv pentru care s-a respins și critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.M. Piatra Neamț criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, după prezentarea stării de fapt și a probelor existente la dosar recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de ambele instanțe, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate este nu doar admisibilă dar este și singura posibilitate de reglementare a situației juridice a acestei construcții.

Astfel, arată recurenta, este eronată concluzia instanțelor în sensul că în realitate se urmărește eludarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, deoarece construcția din litigiu a fost edificată cu avizele tuturor comisiilor de specialitate ale consiliului local, a fost achitat impozitul aferent anilor 1995 - 2006, singura problemă constând în omisiunea sa de a solicita eliberarea autorizației de construire. În prezent o atare cerere nu mai poate fi formulată cu succes deoarece prin H.C.L. nr. 397/2006 a C.L. Piatra Neamț s-a decis să nu se mai elibereze astfel de autorizații pentru construcțiile mai vechi de doi ani, cum este și cazul celei din speță, însă aceeași hotărâre prevede posibilitatea formulării acțiunii în instanță pentru construcțiile edificate cu mai mult de doi ani în urmă, pe terenul privat al investitorului, iar pentru cele construite pe terenul municipiului se propune demolarea.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Municipiul Piatra Neamț a solicitat respingerea recursului deoarece construcția a fost edificată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 2 – art. 7 din Legea nr. 50/1991 art. 111 C. proc. civ. și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat, respingându-l ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Conform art. 111 C. proc. civ., admisibilitatea acțiunii în constatare este condiționată de imposibilitatea promovării unei acțiuni în realizarea dreptului. Din această perspectivă, corect au reținut ambele instanțe că reclamanta poate cere realizarea dreptului său în condițiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor.

Cu alte cuvinte reglementarea situației juridice a construcției din litigiu poate avea loc doar pe calea unei acțiuni în realizare dacă sunt respectate condițiile speciale, incluzând printre altele și existența autorizației de construire, prevăzute de acest act normativ și nu pe calea dispozițiilor din dreptul comun, respectiv art. 111 C. proc. civ. De altfel, impedimentul invocat de recurentă în promovarea unei acțiuni în realizare și anume, existența unei hotărâri a consiliului local prin care s-a decis să nu se mai elibereze autorizații de construire pentru construcțiile mai vechi de doi ani nu poate fi interpretat în sensul că acțiunea în constatare este admisibilă. În concluzie, reținând că recurenta interpretând eronat dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., formulează critici nefondate, iar decizia atacată este legală aceasta va fi menținută ca atare, ca efect al respingerii recursului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M. Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 17 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.