ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1290 din 28 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț s-a admis acțiunea precizată a reclamantului B.V. și B.M. în contradictoriu cu pârâții C.L.G., SC R.T.P. SRL și C.G. și s-a constatat anularea formelor de licitație înscrise în procesul verbal încheiat la 22 februarie 2002, licitație efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 39 și art. 72 din H.G. nr. 55/1998, cu aplicarea prevederilor art. 129. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28 februarie 2002, având ca obiect vânzarea spațiului magazin și debara, spațiu construit pe suprafața de 61 m.p., având o suprafață utilă de 56,32 m.p.

conform documentelor cadastrale, care au stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare. De asemenea, s-a constat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14 mai 2004 pentru suprafața de 272 m.p. act încheiat cu încălcarea prevederilor 39, 68 și 72 din 2 H.G. nr. 55/1998 și s-a admis capătul de cerere privind constituirea unei servituți de trecere, dispunându-se constituirea acesteia în favoarea reclamanților pe terenul de 272 m.p. pe amplasamentul cuprins între la Nord, moștenitorii defunctului M.V., la Sud, proprietatea reclamanților B.V. și B.M., la Est, drumul județean și la Vest moștenitorii defunctului V.M. Servitutea de trecere se va institui pe suprafața de 120 m.p.

conform coordonatelor stabilite prin expertiza tehnică. Prin decizia nr. 524 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, s-au admis apelurile pârâților, iar sentința a fost anulată în totalitate, trimițându-se cauza spre competentă soluționare secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț. Soluționând cauza, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 41 din 26 ianuarie 2007 prin care a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.

Instanța fondului a reținut că susținerile reclamanților cu privire la procesul verbal de licitație din 22 februarie 2002 și a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28 februarie 2006 sunt nefondate întrucât nu există motive care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de licitație din 22 februarie 2002 și nici a contractului de vânzare cumpărare autentificat cub nr. 702 din 28 februarie 2002, actele respective întrunind condițiile de validitate. Și cu privire la procesul verbal de licitație nr. 2001 din 20 martie 2002 și contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14 mai 2004 s-a reținut că încheierea acestora s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legislației în vigoare, respectiv a dispozițiilor art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 cu modificările ulterioare.

Prin decizia nr. 80 din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți B.V. și B.M., aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON. În considerentele deciziei, instanța apelului a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea pârâtei C.G., iar terenul pe care se află amplasat este proprietatea unității administrativ teritoriale și că, tocmai datorită regimului juridic diferit al acestora (construcție și teren) înstrăinarea lor s-a făcut după proceduri diferite, reținându-se corect de către instanța fondului că prin modalitatea în care s-au desfășurat procedurile nu s-a încălcat legea.

Cu privire la licitația publică s-a considerat că, la epoca încheierii actelor contestate erau aplicabile dispozițiile generale din materia contenciosului administrativ (Legea nr. 29/1990), procesul verbal din 20 martie 2002 fiind emis de o autoritate publică, respectiv C.L.C. Girov astfel că, petitul prin care s-a solicitat anularea acestui act este inadmisibil întrucât nu s-a făcut dovada procedurii prealabile reglementată de art. 5 din actul normativ menționat. Menținându-se procesul verbal de licitație, pe cale de consecință, s-a menținut și contractul de vânzare – cumpărare încheiat în baza acestuia, reținându-se că reclamanta nu a invocat motive de nulitate a acestuia care să fie independente de cele invocate de primire la licitație.

Referitor la dreptul de trecere s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză conchizându-se că varianta de acces pe ternul pârâtei SC R.T.P. SRL este absolut împovărâtoare pentru aceasta întrucât ar trebui să fie constituită pe întreaga suprafață de teren aferentă construcției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.V. și B.M. care au invocat motive de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: - licitația pentru teren nu a avut loc la data de 21 martie 2002 tocmai pentru a se obstrucționa participarea celor interesați la aceasta. - deși instanța apelului a apreciat că petitul referitor la nulitatea procesului verbal de licitație se supune normelor contenciosului administrativ, în raport de care este prematur formulat, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

- decizia este nulă, fiind dată cu încălcarea normelor de competență materială privitoare la petitul ce vizează instituirea unei servituți de trecere. În continuare, recurenta reiterează aspecte ce țin de situația de fapt respectiv de derularea licitației după care arată că înțelege să se folosească de toate criticile pe care le-a invocat în fața instanței de apel. Prin întâmpinarea depusă la 12 noiembrie 2002, C.G. – S.C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Inițial, reclamanții au investit, cu soluționarea acțiunii lor, Judecătoria Piatra Neamț care, prin sentința nr. 1290 din 28 martie 2005 au admis-o în tot.

Prin decizia nr. 524 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost admise apelurile pârâților formulate împotriva sentinței pe care au anulat-o în totalitate, cauza fiind trimisă spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ. Față de petitele cererii care datorită naturii lor atrăgeau competența materială a mai multor instanțe, considerând că datorită stadiului procesual instanța de apel se afla în imposibilitate de a da eficiență prevederilor art. 165 C. proc. civ., privitoare la disjungere s-a statuat ca în rejudecare, instanța fondului să pună în discuția părților, în raport cu fiecare capăt de cerere, competența materială de soluționare în primă instanță, precum și calitatea procesuală pasivă.

Or, ambele instanțe atât cea de fond cât și cea de apel au ignorat îndrumările deciziei de casare (rămase irevocabile prin neexercitarea căii de atac) deși aveau obligația de a proceda, în soluționarea cauzei, în sensul celor stabilite prin hotărârea respectivă. S-a ajuns astfel ca instanța comercială să soluționeze petite ce intră în competența materială a instanței de contencios administrativ și instanței civile cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. d) C. proc. civ. și art. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea atât a deciziei cât și a sentinței pronunțate în cauză. În baza considerentelor expuse, Înalta Curte va admite ca fondat recursul, iar în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa decizia atacată cât și sentința primei instanțe cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamț.

Cu prilejul rejudecării, instanța de fond se va conform deciziei de casare nr. 524 din 8 noiembrie 2005 de Tribunalul Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții B.V. și B.M. împotriva deciziei nr. 80 din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și sentința nr. 41/ COM din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Neamț și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.