ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1290 din

28 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț s-a admis acțiunea

precizată a reclamantului B.V. și B.M. în contradictoriu cu pârâții C.L.G., SC

R.T.P. SRL și C.G. și s-a constatat anularea formelor de licitație înscrise în

procesul verbal încheiat la 22 februarie 2002, licitație efectuată cu

încălcarea dispozițiilor art. 39 și art. 72 din H.G. nr. 55/1998, cu aplicarea

prevederilor art. 129.

S-a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28 februarie 2002,

având ca obiect vânzarea spațiului magazin și debara, spațiu construit pe

suprafața de 61 m.p., având o suprafață utilă de 56,32 m.p. conform

documentelor cadastrale, care au stat la baza încheierii contractului de

vânzare – cumpărare.

De asemenea, s-a constat

nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14

mai 2004 pentru suprafața de 272 m.p. act încheiat cu încălcarea prevederilor

39, 68 și 72 din 2 H.G. nr. 55/1998 și s-a admis capătul de cerere privind

constituirea unei servituți de trecere, dispunându-se constituirea acesteia în

favoarea reclamanților pe terenul de 272 m.p. pe amplasamentul cuprins între la

Nord, moștenitorii defunctului M.V., la Sud, proprietatea reclamanților B.V. și

B.M., la Est, drumul județean și la Vest moștenitorii defunctului V.M.

Servitutea de trecere se va institui pe suprafața de 120 m.p. conform

coordonatelor stabilite prin expertiza tehnică.

Prin decizia nr. 524 din 8

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, s-au admis

apelurile pârâților, iar sentința a fost anulată în totalitate, trimițându-se

cauza spre competentă soluționare secției comerciale și de contencios

administrativ a Tribunalului Neamț.

Soluționând cauza,

Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat

sentința nr. 41 din 26 ianuarie 2007 prin care a respins acțiunea reclamanților

ca nefondată.

Instanța fondului a reținut

că susținerile reclamanților cu privire la procesul verbal de licitație din 22

februarie 2002 și a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28

februarie 2006 sunt nefondate întrucât nu există motive care să atragă

nulitatea absolută a procesului verbal de licitație din 22 februarie 2002 și

nici a contractului de vânzare cumpărare autentificat cub nr. 702 din 28

februarie 2002, actele respective întrunind condițiile de validitate. Și cu

privire la procesul verbal de licitație nr. 2001 din 20 martie 2002 și

contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14 mai 2004 s-a

reținut că încheierea acestora s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legislației în vigoare, respectiv a dispozițiilor art. 38 alin. (5) lit. b) din

Legea nr. 215/2001 cu modificările ulterioare.

Prin decizia nr. 80 din 21

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții

reclamanți B.V. și B.M., aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 600 RON.

În considerentele deciziei,

instanța apelului a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea pârâtei

C.G., iar terenul pe care se află amplasat este proprietatea unității

administrativ teritoriale și că, tocmai datorită regimului juridic diferit al

acestora (construcție și teren) înstrăinarea lor s-a făcut după proceduri

diferite, reținându-se corect de către instanța fondului că prin modalitatea în

care s-au desfășurat procedurile nu s-a încălcat legea.

Cu privire la licitația

publică s-a considerat că, la epoca încheierii actelor contestate erau

aplicabile dispozițiile generale din materia contenciosului administrativ

(Legea nr. 29/1990), procesul verbal din 20 martie 2002 fiind emis de o

autoritate publică, respectiv C.L.C. Girov astfel că, petitul prin care s-a

solicitat anularea acestui act este inadmisibil întrucât nu s-a făcut dovada

procedurii prealabile reglementată de art. 5 din actul normativ menționat.

Menținându-se procesul

verbal de licitație, pe cale de consecință, s-a menținut și contractul de

vânzare – cumpărare încheiat în baza acestuia, reținându-se că reclamanta nu a

invocat motive de nulitate a acestuia care să fie independente de cele invocate

de primire la licitație.

Referitor la dreptul de

trecere s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză conchizându-se

că varianta de acces pe ternul pârâtei SC R.T.P. SRL este absolut împovărâtoare

pentru aceasta întrucât ar trebui să fie constituită pe întreaga suprafață de

teren aferentă construcției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs B.V. și B.M. care au invocat motive de nelegalitate întemeiate

pe prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora

susține următoarele:

- licitația pentru teren nu

a avut loc la data de 21 martie 2002 tocmai pentru a se obstrucționa participarea

celor interesați la aceasta.

- deși instanța apelului a

apreciat că petitul referitor la nulitatea procesului verbal de licitație se

supune normelor contenciosului administrativ, în raport de care este prematur

formulat, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

- decizia este nulă, fiind

dată cu încălcarea normelor de competență materială privitoare la petitul ce

vizează instituirea unei servituți de trecere.

În continuare, recurenta

reiterează aspecte ce țin de situația de fapt respectiv de derularea licitației

după care arată că înțelege să se folosească de toate criticile pe care le-a

invocat în fața instanței de apel.

Prin întâmpinarea depusă la

12 noiembrie 2002, C.G. – S.C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Analizând decizia atacată,

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Inițial, reclamanții au

investit, cu soluționarea acțiunii lor, Judecătoria Piatra Neamț care, prin

sentința nr. 1290 din 28 martie 2005 au admis-o în tot.

Prin decizia nr. 524 din 8

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost admise apelurile

pârâților formulate împotriva sentinței pe care au anulat-o în totalitate,

cauza fiind trimisă spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ.

Față de petitele cererii

care datorită naturii lor atrăgeau competența materială a mai multor instanțe,

considerând că datorită stadiului procesual instanța de apel se afla în

imposibilitate de a da eficiență prevederilor art. 165 C. proc. civ.,

privitoare la disjungere s-a statuat ca în rejudecare, instanța fondului să

pună în discuția părților, în raport cu fiecare capăt de cerere, competența

materială de soluționare în primă instanță, precum și calitatea procesuală

pasivă.

Or, ambele instanțe atât cea

de fond cât și cea de apel au ignorat îndrumările deciziei de casare (rămase

irevocabile prin neexercitarea căii de atac) deși aveau obligația de a proceda,

în soluționarea cauzei, în sensul celor stabilite prin hotărârea respectivă.

S-a ajuns astfel ca instanța

comercială să soluționeze petite ce intră în competența materială a instanței

de contencios administrativ și instanței civile cu încălcarea prevederilor art.

2 lit. d) C. proc. civ. și art. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea atât

a deciziei cât și a sentinței pronunțate în cauză.

În baza considerentelor

expuse, Înalta Curte va admite ca fondat recursul, iar în temeiul art. 312 alin.

(2) C. proc. civ., va casa decizia atacată cât și sentința primei instanțe cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamț.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de fond se va conform deciziei de casare nr. 524 din 8 noiembrie 2005

de Tribunalul Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții B.V. și B.M. împotriva deciziei nr. 80 din 21 iunie 2007 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, casează

decizia recurată și sentința nr. 41/ COM din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului

Neamț și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.