ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 12 februarie 2004, reclamantul Z.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 6915 din 11 noiembrie

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, arătând că, în perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie

1954, a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de actul normativ

invocat.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 195 din 27

aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a admis cererea

înregistrată sub nr. 7293 din 26 septembrie 2002, la Casa Județeană de Pensii

Bacău și a constatat că solicitantul se încadrează în dispozițiile Legii nr.

309/2002, ca persoană care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă

ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 2 iunie 1951 - 22

februarie 1954, drepturile urmând a se acorda începând cu data de 1 octombrie

2002.

Recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bacău împotriva sus-menționatei sentințe a fost admis de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 1957 din 24 martie 2005, hotărârea atacată fiind

casată, cu trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, spre rejudecare, în vederea

suplimentării materialului probator, care să lămurească situația de fapt dedusă

judecății.

Judecând pricina în fond după

casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr. 96 din 15 iulie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea

nr. 6915/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău și a constatat că

reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 2

iunie 1951 - 22 februarie 1954, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu ultima probă administrată, respectiv certificatul nr. 79500

din 2005, emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale și cu

dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei din urmă sentințe

a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău,

solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în esență, că

soluția instanței de fond după casare este greșită, întrucât s-a fundamentat pe

un act nou depus direct în faza judiciară, care nu a fost prezentat Comisiei de

aplicare a Legii nr. 309/2002, așa cum impunea legea.

Că, în raport cu documentele

prezentate de petent la comisie, actul administrativ contestat este legal și

temeinic.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Conform dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Din copia livretului militar

prezentat de intimatul-reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a

efectuat stagiul militar în perioada 2 iunie 1951 - 23 iunie 1951, la

Detașamentul A.4.4 Bacău și 23 iunie 1951 - 22 februarie 1954, la Detașamentul

S.R.P. Zemeș.

Prin certificatul nr. 79500/2005,

emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale și depus în faza

judecății în fond după casare, intimatul a făcut dovada că cele două

detașamente unde a prestat serviciul militar, se încadrează în detașamentele de

muncă ale fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, făcând, astfel, proba

că este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul

normativ indicat.

Nu are relevanță împrejurarea că

certificatul menționat a fost depus în faza judiciară, acest act fiind

administrat ca urmare a îndrumărilor obligatorii date prin decizia de casare,

de către instanța de control judiciar.

Dând o corectă dezlegare cauzei

deduse judecății, instanța de fond, după casare, a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 96 din 15 iulie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.