ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5815/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 9 februarie 2005, reclamantul D.F. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, să se dispună

anularea hotărârii nr. 2650 din 22 martie 2003, prin care i s-a respins cererea

privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că, în perioada 7 februarie 1954 - 16 noiembrie 1956, a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă, dar pârâta i-a respins solicitarea de a i se

acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, sub motivația că nu

îndeplinește cerințele prevăzute de actul normativ menționat.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 61 din 9

mai 2005, a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, deși pe perioada stagiului militar, reclamantul a îndeplinit

funcția de „constructor”, acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

309/2002, întrucât nu a lucrat într-un detașament al Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul D.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul consideră că sentința

pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece perioada de stagiu

militar, îndeplinită în unități de muncă, îi conferă beneficiul drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă, în perioada menționată.

Stabilirea drepturilor prevăzute

prin actul normativ menționat se face, potrivit art. 6 alin. (2) din lege, la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Pentru a putea beneficia de

drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiții:

- să fie cetățean român;

- să fi efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii;

- perioada avută în vedere să fie

cuprinsă între 1950 - 1961.

Materialul probator administrat în

cauză - livretul militar seria Ge nr. 059688, evidențiază, însă, că reclamantul

nu a făcut dovada că a îndeplinit stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Toate aceste argumente îndreptățesc

concluzia că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Rezultă că recursul este

neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.F. împotriva

sentinței nr. 61 din 9 mai 2005, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.