ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1001 din 12
februarie 2004, reclamantul Z.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa
Județeană de Pensii Bacău, recunoașterea perioadei 2 iunie 1951 - 22 februarie
1954, ca fiind stagiu militar efectuat în detașamente de muncă ale Direcției
Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de
Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 195 din 27
aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul Z.A., în contradictoriu
cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău; a anulat hotărârea nr. 6915 din 11
noiembrie 2003, emisă de pârâtă, a admis cererea înregistrată de petiționarul-reclamant,
la pârâtă, sub nr. 7293 din 26 septembrie 2002 și a constatat că solicitantul
se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, ca persoană care a efectuat
stagiul militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, în
perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, acordându-i drepturile, începând cu
data de 1 octombrie 2002.
În motivarea soluției s-a
reținut că cele două detașamente în care reclamantul a efectuat stagiul militar,
se regăsesc înscrise în tabelul întocmit de Arhivele Naționale ale Statului,
pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru
lipsă de temei legal, susținând în esență că, în mod greșit instanța a admis
acțiunea, întrucât S.R.P. Zemeș și detașamentul A. 4. 4. Bacău nu se regăsesc
în Tabelul comunicat Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări
Sociale, de Arhivele Naționale ale Statului, pentru a stabili calitatea de
beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Examinând cauza, în raport
cu motivele invocate în recurs, probele administrate și dispozițiile legale
incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat, pentru
considerentele următoare:
Legea nr. 309/2002 prevede
în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai
persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de
muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această
reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite
cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de
lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar
nu în cadrul unor unități militare, iar a II-a condiție este aceea ca acele
detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii.
Art. 6 alin. (2) din aceeași
lege prevede că „stabilirea drepturilor se face la cerere, pe baza înscrisurilor
din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare
județene sau de U.M. 02405 Pitești”.
În cauză nu există dovezi
din care să rezulte că detașamentele A. 4.4. Bacău și S.R.P. Zemeș, la care
reclamantul a efectuat stagiul militar, au făcut parte din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii sau din cadrul fostului Minister al Forțelor
Armate. Din livretul militar nu rezultă dacă intimatul-reclamant se încadrează
în prevederile Legii nr. 309/2002.
Întrucât materialul probator
administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond
să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care
urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin.
(2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la Centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, pentru a se stabili cu certitudine
dacă intimatul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul
Direcției Generale a Serviciului Muncii și în care perioade anume.
Văzând și prevederile art. 6
alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și ale art. 313 și 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 195 din 27
aprilie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 martie 2005.