ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

iunie 2009, reclamanta G.C.A. a solicitat anularea deciziei nr. 594 din 24

aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia contestată a fost nelegal eliberată din funcția publică

de conducere de director executiv la C.J.D. – A.P.I.A., deoarece nu erau

aplicabile prevederile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Reclamanta a învederat că funcția de

conducere ocupată nu este o funcție publică din cele vizate de actul normativ

susmenționat, iar C.J.D. nu constituie un serviciu public deconcentrat al A.P.I.A.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 196

din 26 octombrie 2009, prin care a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei

nr. 594 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta A.P.I.A.

Instanța de fond a constatat

nelegalitatea deciziei contestate, cu motivarea că aceasta a fost emisă în baza

prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale

prin decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Astfel, s-a avut în vedere că, prin

această decizie s-a reținut că O.U.G. nr. 37/2009 afectează statutul juridic al

unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr.

188/1999.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs pârâta A.P.I.A., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a dispus în mod greșit anularea deciziei nr. 594 din 24 aprilie 2009, care

a fost emisă anterior pronunțării deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, dat fiind că aceasta

produce efecte numai pentru viitor.

De asemenea, s-a arătat că instanța

de fond a avut în vedere că decizia contestată este legală în raport de noua

reglementare cuprinsă în O.U.G. nr. 105/2009, care a menținut dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, în sensul că funcțiile publice prevăzute în acest act normativ sunt

și rămân desființate sau după caz, se desființează.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin decizia nr. 594 din 24 aprilie

2009 emisă de A.P.I.A. s-a dispus ca începând cu data emiterii acesteia,

reclamanta G.C.A. să fie eliberată din funcția publică de conducere de director

executiv la C.J.D. din cadrul A.P.I.A., care s-a desființat în temeiul

dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.

Prin decizia nr. 594 din 24 aprilie

2009 pronunțată de Curtea Constituțională, în cadrul controlului anterior

promulgării legii de aprobare a ordonanței, s-a constatat

neconstituționalitatea reglementării, ca urmare a încălcării normelor

referitoare la adoptarea ordonanței de urgență prevăzute de art. 115 alin. (6)

din Constituție.

Neconformitatea actului normativ aplicat

de către recurentă cu prevederile constituționale afectează legalitatea actului

administrativ dedus judecății, astfel că a fost corect admisă acțiunea în

anulare formulată de intimata – reclamantă.

Susținerea recurentei privind efectele

viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituțională declară

neconstituționale prevederile unui act normativ se dovedește a fi nefondată,

întrucât decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a fost pronunțată și publicată în M. Of. anterior soluționării prezentului litigiu.

Independent de efectele deciziei

pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate, se constată că,

la data pronunțării instanței de fond, actul normativ în baza căruia a fost

emis actul administrativ contestat nu mai era în vigoare, fiind abrogat expres

prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.

Recurenta a invocat  neîntemeiat

incidența în cauză a acestui ultim act normativ, care preia în integritate și

cu modificări nesemnificative conținutul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Reținând că O.U.G. nr. 105/2009 conține

aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele cuprinse în O.U.G.

nr. 37/2009, declarate neconstituționale prin decizia nr. 1.257 din 7 octombrie

2009, Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale și

prevederile acestui act normativ prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009.

Față de considerentele expuse,

motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate și nu există temei pentru

casarea sau modificarea hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință,

se va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I.A.,

împotriva sentinței nr. 196 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.