ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 236 din 10 noiembrie 2009

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul V.O.,

în

contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.

și

a dispus anularea Deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de autoritatea

pârâtă cu reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută potrivit specificului

activității sale.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de

temei legal, atâta

vreme cât O.G. nr.

37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1.257 din 7

octombrie

2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Prin O.G. nr. 37/2009 așa cum a fost

aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al

serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea,

așa cum a stabilit Curtea Constituțională.

Astfel, prin modificările aduse de

O.G. nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate

din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de „director

executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale

din unitățile administrativ teritoriale".

Prin reglementările sale, O.G. nr.

37/2009 „afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de

conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu

modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate

cu prevederile art. 37 alin. (3) lit. j) din Legea Fundamentală, potrivit

cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

Împotriva hotărârii instanței de

fond pârâta A.P.I.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

prin sentința pronunțată, instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că "actul

administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii

fundamentale", reținând ca și unic temei al admiterii acțiunii faptul că O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României.

În opinia recurentei instanța de

fond trebuia să țină cont la momentul pronunțării sentinței, respectiv la data

de 10 noiembrie 2009, de faptul că, anterior constatării neconstituționalității

Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, aceasta a fost abrogată, iar

prevederile art. III alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009 "Funcțiile prevăzute

la alin. (3) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu

ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub

autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv, pe o

perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii

specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează

drepturile și obligațiile părților, precum și condițiile de încetare și

reziliere a acestuia, au fost preluate de art. IV alin. (4) din O.U.G. nr.

105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru

întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale

din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum

și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din

administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul

alesului local, publicată în M.Of. Partea I, nr. 668 din 06 octombrie 2009, potrivit

căruia „Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.

(3) se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în

subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul

public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa

nr. 1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în

condițiile art. V" și totodată că, potrivit art. IV alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2009 "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile

încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum

și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții

acestuia, sunt si rămân desființate sau, după caz, se desființează", menținându-se

practic prevederile O.U.G. nr. 37/2009, care au stat la baza emiterii deciziei

atacate.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză este de necontestat faptul

că Decizia A.P.I.A. nr. 634 din 24 aprilie 2009, prin care intimatul-reclamant

a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv adjunct,

a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) și 11 din O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, potrivit cărora:

„(1) Funcțiile publice, funcțiile

publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență,

care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se

desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.”

„(11) Începând cu

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor

publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi

dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător

dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv

a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările

ulterioare”.

De asemenea, este de necontestat că

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a

unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat

că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare

a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de

neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…)

nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”.

Or, a argumentat Curtea

Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Potrivit Deciziei Curții

Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, la adoptarea O.U.G. nr. 37/2009

au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, regimul juridic al

serviciilor publice deconcentrate și statutul juridic al funcției publice de

conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, care este lege organică,

Guvernul intervenind astfel într-un domeniu pentru care nu avea competență

materială.

Totodată, este de reținut faptul că

O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009,

publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009, care, la rândul său, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II,

art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași

reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit

obiectul O.U.G. nr. 37/2009, în privința neconstituționalității căreia Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat

și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile

sale sunt general obligatorii.

Pe de altă parte, în

cazul actelor administrative, prin Legea nr. 554/2004, care are caracter de

lege organică, potrivit art. 73 alin. (1) lit. n) din Constituția României, s-a

creat un cadru juridic special.

Astfel, potrivit art. 9 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate

introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate

avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste

Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și

după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ

sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Același text de lege

reglementează în alin. 4 situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată,

în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei

excepții într-o altă cauză.

Din interpretarea

logică, ca metodă de interpretare a normei de drept, Înalta Curte constată că

legiuitorul a prevăzut că în ipoteza admiterii excepției de

neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la

data admiterii excepției și în cauze similare, care au ca temei juridic

aceleași prevederi declarate neconstituționale.

În litigiul care

formează obiectul prezentei analize judiciare, reclamantul-intimat a solicitat

anularea deciziei de eliberare din funcție, temeiul juridic fiind Legea nr.

554/2004, invocându-se inițial și neconstituționalitatea ordonanței care a stat

la baza adoptării actului administrativ.

Așa cum s-a subliniat

anterior, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea de

aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și implicit această ordonanță, precum și O.U.G.

nr. 105/2009.

î

n consecință în baza art. 9 din

Legea nr. 554/2004 efectele acestor decizii se extind și asupra celorlalte

cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza O.U.G. nr.

37/2009.

În acest context, eliberarea

reclamantului dintr-o funcție publică în alte situații decât cele reglementate

în Legea nr. 188/1999 reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod

evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de

securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

actele comunitare, precum și alte tratate internaționale la care România este

parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure potrivit art. 11 și art.

20 din Constituția României.

Față de aspectele arătate, Înalta

Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul

administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei ordonanțe de

urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este

neconstituțională, acesta fiind, drept urmare, afectat de viciul de

neconstituționalitate al ordonanței.

Înalta Curte constată că sunt

neîntemeiate susținerile din recurs, referitoare la faptul că legalitatea

deciziei contestate este validată de faptul că actul a fost emis în executarea

prevederilor imperative ale art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr.

37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de

neconstituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost

emis.

Pentru argumentele anterior arătate,

nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G. nr.

37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2009 s-a prevăzut că sunt și rămân desființate funcțiile de genul celei din

care a fost eliberat reclamantul, ori susținerile referitoare la faptul că

deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.

Față de aceste susțineri, Înalta

Curte reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele

două ordonanțe este lipsită de efecte juridice, din moment ce aceste

reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma

și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică și ale

cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale.

Admiterea opiniei contrare, a

recurentei, ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de

exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr.

47/1992.

Pentru considerentele arătate și în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I.A.,

împotriva sentinței civile nr. 236 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

octombrie 2010.