ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 196 din data de 4 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.M.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și U.M. XXX Șimleul Silvaniei, ca tardiv formulată . În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamantul a supus controlului judiciar al instanței de contencios administrativ Ordinul M.A.N. nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă din motive imputabile acestuia.

Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că reclamantul a cunoscut în mod evident acest ordin încă de la epoca respectivă, dovadă în acest sens fiind procedurile judiciare derulate pentru anularea actului administrativ încă din acel moment, finalizate cu o soluție defavorabilă reclamantului (conform înscrisurilor depuse la filele 24-25 din dosar). Față de acestea, și prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că, raportat la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (7 decembrie 2009), a fost depășit chiar și termenul maxim de 1 an prevăzut de dispozițiile legale indicate în vederea exercitării dreptului la acțiune, argumentație necesară și suficientă pentru respingerea ca fiind tardiv formulată a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat în esență următoarele: - În mod greșit instanța nu a ținut cont de faptul că abia în anul 2009 i s-a eliberat un act prin care a aflat motivul trecerii în rezervă, odată cu desecretizarea unor documente; - Din sentințele penale rezultă că recurentul doar a relatat faptele care l-au deranjat pe înlocuitorul comandantului care l-a trecut abuziv în rezervă ; - Se mai arată că recurentul a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului și nu prin acte de comandament, acestea sunt în caz de necesitate și război. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: La data de 4 decembrie 2008, recurentul - reclamant a formulat acțiune în anularea Ordinul M.A.N. nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997 , invocând neefectuarea într-un mod procedural a cercetării faptei pentru care a fost sesizat Consiliul de Judecată. În conformitate cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „p entru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.

În raport de aceste prevederi, se reține că atacarea acestui act administrativ individual după aproximativ 12 ani este cu evidență tardiv și din acest punct de vedere, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică. Nu se poate reține că recurentul – reclamant nu a avut cunoștință de actul administrativ vătămător mai devreme, din procesul – verbal al Consiliului de judecată din 9 iulie 1997 rezultă că recurentul – reclamant a semnat hotărârea Consiliului de judecată de trecere în rezervă și a fost de acord cu ea (fila 19 dosar fond). Mai mult decât atât prin Sentința civilă nr. 20/1999 Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului – recurent privind anularea aceluiași Ordinul M.A.N.

nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997 . Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de către recurentul – reclamant C.M.D. împotriva Sentinței civile nr. 196 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.