ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 196 din data de 4 mai

2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.M.D. în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Apărării Naționale și

U.M. XXX Șimleul Silvaniei, ca tardiv

formulată

.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamantul a supus

controlului judiciar al instanței de contencios administrativ Ordinul M.A.N.

nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă

din motive imputabile acestuia.

Examinând

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că

reclamantul a cunoscut în mod evident acest ordin încă de la epoca respectivă,

dovadă în acest sens fiind procedurile judiciare derulate pentru anularea

actului administrativ încă din acel moment, finalizate cu o soluție

defavorabilă reclamantului (conform înscrisurilor depuse la filele 24-25 din

dosar).

Față de acestea, și

prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

instanța de fond a apreciat că, raportat la momentul introducerii prezentei

cereri de chemare în judecată (7 decembrie 2009), a fost depășit chiar și

termenul maxim de 1 an prevăzut de dispozițiile legale indicate în vederea

exercitării dreptului la acțiune, argumentație necesară și suficientă pentru

respingerea ca fiind tardiv formulată a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul C.M.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs reclamantul a arătat în esență următoarele:

- În mod greșit

instanța nu a ținut cont de faptul că abia în anul 2009 i s-a eliberat un act

prin care a aflat motivul trecerii în rezervă, odată cu desecretizarea unor

documente;

- Din sentințele

penale rezultă că recurentul doar a relatat faptele care l-au deranjat pe

înlocuitorul comandantului care l-a trecut abuziv în rezervă

;

- Se mai arată că

recurentul a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului și nu prin acte de

comandament, acestea sunt în caz de necesitate și război.

Analizând cererea de

recurs, normele legale incidente precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

La data de 4

decembrie 2008, recurentul - reclamant a formulat acțiune în anularea

Ordinul M.A.N. nr. M.P./

587 din 12 iunie 1997

,

invocând neefectuarea într-un mod procedural a cercetării faptei pentru care a

fost sesizat Consiliul de Judecată.

În conformitate cu art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „p

entru motive

temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi

introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an

de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii

cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.

În raport

de aceste prevederi, se reține că atacarea acestui act administrativ individual

după aproximativ 12 ani este cu evidență tardiv și din acest punct de vedere,

instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Nu se

poate reține că recurentul – reclamant nu a avut  cunoștință de actul

administrativ vătămător mai devreme, din procesul – verbal al Consiliului de judecată

din 9 iulie 1997 rezultă că recurentul – reclamant a semnat hotărârea

Consiliului de judecată de trecere în rezervă și a fost de acord cu ea (fila 19

dosar fond).

Mai mult decât

atât prin Sentința civilă nr. 20/1999 Curtea de Apel Cluj a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantului – recurent privind anularea aceluiași

Ordinul M.A.N. nr. M.P./

587 din 12 iunie 1997

.

Față de

cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de către recurentul – reclamant C.M.D. împotriva Sentinței civile nr. 196

din 4 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2011.