ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4902/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4902/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Ministerul Apărării Naționale pentru U.M., în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea poziției de la nr. crt. 18,

Secțiunea a II-a din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 905/2002 privind atestarea

domeniului public al județului Bistrița-Năsăud precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Bistrița-Năsăud referitoare la imobilul în

care își are sediul Centrul Militar Județean Bistrița-Năsăud situat în

municipiul Bistrița, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

cu prezentul litigiu.

au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în anul 1990 U.M. a solicitat Primăriei jud. Bistrița-Năsăud să se

transmită în administrarea Ministerul Apărării Naționale (M.Ap.N.) imobilul mai

sus­menționat, astfel că, în temeiul art. 1 lit. b) din Decretul nr. 409/1955

privind reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului, Primăria

Bistrița-Năsăud prin Decizia nr. 51 din 02 martie 1990 a transmis din

administrarea sa în administrarea M.Ap.N. acest imobil înscris și în C.F. 740,

nr. topo. 1660 -1661 și C.F. nr. 4.136 cu nr. topo. 1662 - 1663.

Reclamantul a precizat că în cursul

derulării procedurii prealabile, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a adoptat

Hotărârea nr. 50 din 15 aprilie 2009 prin care a transmis dreptul de

administrare a imobilului Ministerului Administrației și Internelor și a

abrogat Decizia nr. 51 din 02 martie 1990 emisă de Primăria jud. Bistrița-Năsăud.

Conchide reclamantul susținând că nu

i-a fost adusă la cunoștință această decizie, ci a aflat la data de 04 mai 2009

de pe site-ul Prefecturii, situație în care formulat plângerea prealabilă cu

nr. A.1730 din 07 mai 2009 prin care a solicitat revocarea în tot a acesteia ca

nelegală și netemeinică, dar solicitarea sa a fost respinsă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul

Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes, a lipsei calității

procesuale active a Ministerului Apărării Naționale și excepția tardivității

introducerii acțiunii.

Referitor la excepția lipsei de

interes, pârâtul a arătat că reclamantul nu face dovada interesului legitim, personal,

născut și actual.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului Ministerului Apărării Naționale, raportat

la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituția României și la Legea nr. 554/2004, pârâtul a apreciat că acesta nu își justifică calitatea procesuală

activă, întrucât nu face dovada dreptului propriu recunoscut de lege și care să

fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ contestat, după cum nu face

nici dovada legăturii de cauzalitate între act și vătămarea invocată.

Privitor la excepția tardivității

introducerii acțiunii, pârâtul arată că având în vedere că H.G. nr. 905/2002

face parte din categoria actelor prevăzute de art. 107 alin. (4) din

Constituția României și a căror comunicare către persoanele interesate este

considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial, în

speță aceasta realizându-se prin publicarea în M.Of. nr. 647 din 31 august

2002, acțiunea în justiție a fost formulată după ce se împlinise termenul de

prescripție prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la

acea dată.

Mai arată pârâtul că, în raport cu

data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicită de reclamant, pârâtul

a apreciat că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor

stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Intervenientul Consiliul Județean

Bistrița-Năsăud, a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în

interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat admiterea, în

principiu, a acestei cereri și pe fond, admiterea acesteia.

Intervenientul relevă că în cauză,

obiectul pricinii îl constituie anularea poziției nr. 18, Secțiunea a 11-a din

Anexa nr. 1 la H.G.R. nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al

județului B-N, precum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul

B-N, în acord cu prevederile pct. X din H.G.R. nr. 548/1999 privind aprobarea

Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul

public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, care dispun că

inventarele se însușesc prin hotărâre, de către consiliile județene.

În ceea ce privește cererea de

intervenție în interesul pârâtului Guvernului României, intervenientul a

invocat prevederile pct. XIII din H.G.R. nr. 548/1999 privind aprobarea

Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc

domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor atestarea

apartenenței bunurilor la domeniul public de interes județean care dispun că

aceasta se va face, conform legii, de către Guvern, prin hotărâre emisă pentru

fiecare județ în parte. În aceste condiții, prin urmare, prin H.G.R. nr. 905/2002

Guvernul României a atestat apartenența la domeniul public al județului

Bistrița-Năsăud a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 58 și desigur și a

bunului înscris în Anexa nr. 1, Secțiunea II, Bunuri imobile, nr. crt. 18, cod

de clasificare 1.6.4. aflat în litigiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5/2010 din 12 ianuarie

2010, a admis excepția de tardivitate a introducerii cererii de chemare în

judecată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. Cluj-Napoca

împotriva pârâților Guvernul României, a admis cererea de intervenție

principală formulată de către intervenientul Consiliul Județean Bistrița-Năsăud

și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în

judecată introdusă de către reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva

pârâților Guvernul României, si Statul Român reprezentat prin Ministrul

Finanțelor Publice.

au stat la baza formării convingerii instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

5.1. Cu privire la excepția de

tardivitate instanța a constatat că nu poate fi stabilit un alt moment al

comunicării actului administrativ decât data publicării în Monitorul Oficial,

cu atât mai mult cu cât reclamanta, nefiind destinatar al actului

administrativ, nu a primit vreodată comunicarea oficială pe altă cale

procedurală a acestui act si mai mult, nici nu a existat vreo obligație legală

in acest sens.

5.2. Astfel, a constatat instanța, raportat

la data publicării actului administrativ atacat în M.Of. (31 august 2002),

cererea de chemare în judecată este tardiv formulată la data de 18 mai 2009, cu

depășirea termenului de decădere de un an, stabilit imperativ prin prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ministerul Apărării Naționale U.M. Cluj Napoca.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

6.1. Hotărârea de Guvern atacată

este un act administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4)

din Legea contenciosului administrativ, poate fi oricând atacată pe calea

acțiunii directe la instanța competentă de contencios administrativ, motiv

pentru care, recurentul critică soluția de respingere a acțiunii ca tardiv

formulată.

6.2. Deși instanța de fond a

apreciat că actul administrativ atacat este un act administrativ cu caracter

individual, nu s-a acordat nicio importanță specificului acestuia, respectiv

obligației de comunicare efectivă către părțile interesate.

Asimilându-se data comunicării

actului cu data publicării, instanța de fond a aplicat în mod greșit în cauză

prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și, ca urmare și soluția

de respingere a acțiuni ca tardivă este neîntemeiată.

Termenul de decădere de un an

trebuia calculat nu de la data comunicării actului, ci de la data luării la

cunoștință prin orice mijloace despre existența anexei la H.G. nr. 905/2002.

6.3. Instanța de fond era obligată

să țină seama în soluționarea excepției de tardivitate de practica constantă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, potrivit căreia, în cazul hotărârii Guvernului de atestare a domeniului

public al unei unități administrativ teritoriale, îndeplinirea condiției de

aducere la cunoștință publică se realizează, în privința anexelor care cuprind

bunurile a căror apartenență se atestă, la data comunicării și nu la data pe

care o poartă numărul bis la Monitorul Oficial al României în care acestea sunt publicate, întrucât numerele bis ale Monitorului Oficial se publică doar

într-un tiraj restrâns, la solicitarea directorilor instituției din cadrul

administrației publice centrale.

Astfel, recurentul nu a putut lua

cunoștință despre includerea în Anexa nr. 1 la pct. 18 a bunului proprietate

publică a statului pe care îl are în administrare, ca aparținând domeniului

public al județului Bistrița-Năsăud, decât în cursul lunii martie 2009.

6.4. Sentința recurată este

criticată și din perspectiva admiterii cererii de intervenție în interes

propriu formulată în cauză de Consiliul Județean Bistrița Năsăud, pe care o

consideră inadmisibilă, în raport de prevederile art. 49 alin. (2) C. proc.

civ.

6.5. Calitatea în care s-a cerut

introducerea în cauză a Statului Român este aceea de titular al dreptului de

proprietate publică asupra imobilului înscris la nr. 18, Secțiunea a II-a din

Anexa nr. 1 la H.G. nr. 905/2002 și nu de pârât cum greșit a reținut instanța

de fond.

intimatul-intervenient Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.

Intimatul solicită respingerea

recursului ca nefondat, deoarece H.G. nr. 905/2002 s-a publicat în M.Of.

României nr. 647 din 31 august 2002, deci s-a adus la cunoștință în mod

oficial, iar cererea de intervenție îndeplinește condițiile impuse de

dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.1. Astfel, în mod corect instanța

de fond a calificat actul administrativ atacat ca fiind individual și nu

normativ.

H.G. nr. 905/2002 privind atestarea

domeniului public al județului Bistrița Năsăud, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Bistrița-Năsăud este un act ce se adresează

și produce efecte juridice față de subiecte de drept determinate și nu

erga

omnes

.

1.2. Introducerea acțiunii în

instanță pentru anularea unui astfel de act administrativ este reglementată de

dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată.

Momentul de la care se calculează

termenul este acela al luării la cunoștință a actului atacat, întrucât

reclamantul este terț și nu există obligația comunicării.

Se observă că H.G. nr. 905/202 a

fost publicată în M.Of. nr. 647 din 31 august 2002, fără a se publica și

anexele nr.1-58, care s-au publicată în M.Of. nr. 647 bis din aceeași dată.

Este excesiv a se considera că

recurentul-reclamant a luat cunoștință despre cuprinsul anexelor la H.G. nr. 905/2002, la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.

Este cunoscut că anexele se comunică

în numărul bis al M.Of. care nu este de largă publicare, astfel încât, cât timp

conținutul anexelor nu a ajuns la persoana interesată nu se poate reține că a

fost îndeplinită condiția luării la cunoștință a actului.

Aceasta este practica constantă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, care a constatat că numerele bis ale M.Of. se publică într-un tiraj

redus, numai la solicitarea instituțiilor din cadrul administrației publice

centrale.

Din această perspectivă, hotărârea

instanței de fond, care a considerat că data luării la cunoștință a anexelor

atacate este data publicării în Monitorul Oficial numărul bis, este greșită,

critica fiind întemeiată.

Data luării la cunoștință a actului

administrativ contestat este luna martie 2009, astfel cum a afirmat și dovedit

recurentul-reclamant, de unde rezultă că acțiunea a fost formulată în termenul

de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată.

1.3. Critica referitoare la

admiterea cererii de intervenție este nefondată.

Este evident că intervenientul

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud are interes în sensul prevăzut de art. 49

alin. (2) C. proc. civ., fiind inițiatorul actului administrativ contestat.

1.4. Este nefondată și critica ce

privește reținerea calității de pârât a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, deoarece în speță nu se discută dreptul de proprietate,

conform art. 12 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 213/1998, ci legalitatea

unui act administrativ cu caracter individual.

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312

alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 02032 Cluj-Napoca

împotriva sentinței nr. 5/2010 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2010.