ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5379/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5379/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 129 din 02

martie 2009, a fost admisă plângerea formulată de petentul S.V.D. și, în

consecință, a fost modificată în parte dispoziția Primarului municipiului

Bistrița nr. 1574 din 10 octombrie 2006, în sensul restituirii în natură a

suprafeței de 238 mp teren, colorat în roz pe planșa nr. 6 a completării aduse raportului de expertiză întocmit de expertul P.V., identificat cu nr. top. nou

551/1/1, 552/1/1 în C.F. 341 Bistrița, potrivit variantei V din expertiză

tehnică, parte integrantă a prezentei hotărâri.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale actului atacat.

Intimații au fost obligați să

plătească suma de 250 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

Prin Notificarea înregistrată la Executorul Judecătoresc M.M. sub nr. 419/2001 și la Primăria municipiului Bistrița sub nr. 17725/2001, reclamantul S.V.D., în calitate de moștenitor al foștilor

proprietari deposedați, a solicitat restituirea în natură a imobilului teren de

628 mp, înscris în C.F. 341 Bistrița, cu nr. top 551 și 552 și pentru diferența

de teren și casa demolată despăgubiri.

Potrivit colii evolutive C.F. nr. 341

Bistrița și a certificatului de moștenitor nr. 474/1971, imobilul casă de

locuit și teren în suprafață de 728 mp, înscris sub nr. top 551 și 552 a fost proprietatea numiților S.V.D. și S.F. și a trecut în proprietatea reclamantului cu titlul

de moștenire.

In baza Decretului de expropriere

nr. 442/1982, poziția 152 din planul situație, a fost expropriată, de la

reclamant, suprafața de 728 mp teren, din care 320,2 mp construcții și 34 mp

împrejurimi.

În prezent, potrivit Certificatului

privind starea de fapt a imobilului pct. 6, 7, 8, 9 și 13 și a raportului de expertiză

efectuat de expert tehnic T.B.M., imobilele construcție - casă de locuit și

anexe gospodărești au fost demolate în întregime, iar terenul este ocupat de

blocul de locuințe nr. 25, în suprafață de 110 mp, curtea blocului 60 mp, loc

de joacă 284 mp și garaje, construcții provizorii în suprafață de 4 mp.

Schimbarea formei de proprietate a

fost evidențiată în documentele de publicitate imobiliară în anul 1992, cu

ocazia întăbulării blocului de locuințe înainte menționat, când a fost

dezmembrată parcela cu nr. top nou 551/2 și 552/2, având suprafața de 110 mp și

transcrisă într-o altă coală funciară, cealaltă parcelă cu nr. top nou 551/1 și

552/1 cu suprafața de 628 mp rămânând înscrisă în aceeași carte funciară, însă

în proprietatea Statului român.

Prin Dispoziția nr. 1574 din 10

octombrie 2006 a Primarului municipiului Bistrița, a fost stabilită calitatea

de persoană îndreptățită la restituire a petentului S.V.D. pentru imobilul casă

de locuit și teren în suprafață totală de 728 mp, care a fost situat în

Bistrița, identificat în C.F. 341 Bistrița, nr. top 551 și 552 inițial.

S-a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 74 mp, ocupată de garaje, construcții provizorii, potrivit

raportului de expertiză întocmit de expert tehnic T.B.M. și acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri achitate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață

de 654 mp și casa de locuit, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi

oferite în compensare. Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilului a

cărui restituire nu este posibilă.

S-a instituit în sarcina

reclamantului obligația rambursării sumei de 37 dolari SUA, la cursul oficial

al BNR din data plății, reprezentând despăgubirea actualizată încasată în anul

1983, pentru suprafața de 74 mp, care se restituie în natură, în contul

colector 50.53 „Disponibil din sume colectate reprezentând despăgubiri

restituite în baza Legii nr. 10/2001”, deschis la Trezoreria municipiului Bistrița.

S-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului teren în suprafață de 654 mp și casa de locuit, ca nefiind posibilă,

întrucât construcțiile au fost demolate în întregime, iar terenul este ocupat

integral de blocul de locuințe nr. 25, alee de acces și parcare aferentă

blocului loc de joacă pentru copii.

Concluziile expertului tehnic P.V.

confirmă parțial temeinicia pretenției reclamantului, îndreptățit la o

reparație superioară celei din dispoziția atacată.

În litigiu nu se află suprafața de

110 mp pe care s-a edificat blocul de locuințe de la nr. adm. 25, respectiv

scara A, terenul având afectațiunea fixată prin expropriere și menținută pe

parcursul timpului prin construirea acestuia.

Deși se reclamă restituirea în

natură a porțiunii de 299 mp având destinația loc de joacă pentru copii,

evidențiată ca atare în schițele întocmite de expert și atașate la dosar f. 294-297,

pretenția nu poate fi satisfăcută întrucât regimul juridic al acesteia se

circumscrie efectelor art. 11.3 din H.G. nr. 250/2007, care definește imobilele

libere ce pot fi retrocedate în înțelesul Legii nr. 10/2001: „care nu au primit

afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea”, în deplină concordanță cu

concluziile expertului tehnic referitoare la amplasarea locului de joacă pe

terenul fosta proprietate a reclamantului, cu ocazia cercetării locale

întreprinse la data de 05 octombrie 2007 s-a concluzionat că lucrarea

tehnico-edilitară „loc de joacă" ocupă funcțional suprafața respectivă [art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001], fiind exploatată ca atare de vreme ce

amenajările recente s-au produs, fiind montate tobogane noi. Apărarea pârâților

potrivit căreia investițiile în reamenajare nu au vizat integral locul de joacă

întrucât terenul este litigios, departe de a reprezenta o circumstanță atenuată

în îndeplinirea obligațiilor de a respecta drepturile membrilor comunității

locale, apare credibilă în contextul economic actual. întrebuințarea conformă

destinației, loc de joacă a fost sesizată și în procesul verbal de cercetare la

fața locului. Ca atare, porțiunea de teren în discuție este exclusă de la

restituirea in natură.

Cu toate că prin dispoziția atacată

s-a dispus retrocedarea suprafeței de 79 mp ocupată în prezent de parte dintre

garajele deținute de locuitorii blocului de locuințe, instanța a apreciat că

este teren liber, în optica Legii nr. 10/2001, întreaga suprafață de 238 mp

colorată cu roz pe Planșa nr. 6 a completării raportului de expertiză întocmit

de expert P.V., identificată cu nr. top noi 551/ 1/1, 552/1/1 din C.F. 341

Bistrița, potrivit variantei V din completarea raportului de expertiză tehnică.

Porțiunea descrisă include atât

terenul ocupat de garaje, cât și parte din aleea de acces din lateral și

spatele blocului de locuințe. Ea nu poate fi apreciată ca un teren amenajat

pentru uzul și utilitatea localității, exclus de la restituirea în natură prin

voința legiuitorului consacrată prin dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr.

250/2007, întrucât aleea de acces și curtea blocului au o suprafață ce excede

utilizării firești, apreciată ca atare luând în calcul o lățime a aleii de

acces de 4 metri în lateral și spatele blocului. Textul legal evocat obligă la

verificarea destinației actuale a terenului solicitat pentru a nu afecta căile

de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări

amenajate și alte asemenea) însă nu condiționează menținerea întinderii acestora,

atunci când este apreciată ca excesivă. într-o atare situație este evident că

prioritară este restituirea proprietății pierdute abuziv.

Prin decizia civilă nr. 246 din 9

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea

apelului formulat de reclamantul S.V.D. împotriva sentinței civile nr. 129 din

2 martie 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud, ca nefondat.

A fost admis în parte apelul

declarat de Primarul Municipiului Bistrița Năsăud și Municipiul Bistrița

împotriva aceleiași sentințe care a fost schimbată în parte, în sensul că

reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul casă

de locuit și suprafața de 490 mp teren, situat în municipiul Bistrița, înscris

în C.F. nr. 341 Bistrița nr. top 551 și 552, sub condiția restituirii în

valoare actualizată, a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii; au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței; a fost respinsă cererea reclamantului

apelant de obligare a pârâților apelanți la plata cheltuielilor de judecată în

apel.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut următoarele:

în suprafață de 7928 mp, situat în Bistrița, identificat cu nr.top 551, 552, în

C.F. nr. 341 Bistrița a aparținut soților S.D. și S.F.

moștenitorul legal exclusiv al celor doi proprietari tabulari, calitate

justificată prin certificatul de moștenitor nr. 474/1971, emis de Notariatul de

Stat Județean Bistrița Năsăud.

expropriere nr. 442/1982, imobilul identificat mai sus a trecut în proprietate

de stat, în scopul realizării zonei de locuințe „Ștefan cel Mare” din

Municipiul Bistrița.

integral demolată, iar pe teren s-a construit blocul de locuințe nr. 25 din Bistrița.

identificat cu nr. top 551, 552, în C.F. nr. 341 Bistrița a fost dezmembrat în

două parcele, după cum urmează:

- parcela cu nr. top nou 551/1,

552/1, având suprafața de 628 mp teren a fost reînscrisă sub A+2, în aceeași coală

funciară, în favoarea Statului Român (f. 35);

- parcela cu nr. top nou 551/2,

552/2, teren în suprafață de 110 mp a fost comasată cu nr. top 8031/1 și

transcrisă în C.F. nr. 5476 în favoarea locatarilor blocului 25, Bistrița.

Prin notificarea înregistrată cu nr.

17715 din 01 august 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a

terenului liber în suprafață de 628 mp și despăgubiri aferente casei demolate

și diferenței de 110 mp teren (f. 34).

Prin Dispoziția nr. 1574 din 10

octombrie 2006, Primarul municipiului Bistrița a stabilit calitatea

reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, constând în:

restituirea în natură, în limitele suprafeței de 74 mp teren, ocupată de

garaje, și despăgubiri pentru diferența de 654 mp teren și pentru casa de

locuit, terenul fiind integral ocupat de blocul de locuințe, aleea de acces și

parcare, respectiv loc dejoacă pentru copii (f. 28).

În art. 3 al Dispoziției, este

stipulată obligația rambursării sumei de 37 dolari SUA, în echivalent lei la data

plății, reprezentând despăgubirea încasată în anul 1983 pentru suprafața de 74 mp

teren care se restituie în natură.

Parcela nou formată, cu nr. top nou

551/2, 552/2, având suprafața de 110 mp, este în prezent ocupată de blocul de

locuințe nr. 25 din municipiul Bistrița, construcție ce are un caracter

definitiv.

Parcela cu nr. top nou 551/1, 552/1,

înscrisă în C.F. nr. 341 Bistrița în favoarea Statului Român, cu destinația

„teren aferent construcției", în suprafață reală de 618 mp, este ocupat de

„curtea blocului" (240 mp), „garaje" (79 mp) și „loc de joacă pentru

copii" (299 mp), conform identificărilor realizate de expertul P.V. prin

raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 168-174 dosar).

Răspunzând obiecțiunilor formulate

de pârâții în cauză, prin înscrisul denumit „Completare la raportul de

expertiză", expertul tehnic judiciar P.V. precizează că obiectivele

identificate pe terenul în litigiu, respectiv locul de joacă pentru copii și

curtea blocului au fost prevăzute în planurile de sistematizare, însă atât

locul de joacă pentru copii, cât și garajele edificate au caracter provizoriu.

În varianta de restituire propusă a

luat în considerare 4 m de la colțul blocului, necesari pentru asigurarea

accesului la blocul de locuințe, inclusiv în caz de incendiu, astfel că, în

aprecierea expertului, obiecțiunile pe care pârâtul le formulează sub acest

aspect sunt nejustificate.

Se propun alte două variante

suplimentare de restituire, și anume: varianta II, însumând o suprafață de 395 mp,

care exclude curtea blocului și terenul aflat între garajele auto și limita

topograficului 550; varianta III, însumând 463 mp teren, care exclude aleea de

acces și obligă la restituirea terenurilor până la o distanță de 4 m de la colțul blocului (p. 225-229 dosar).

La solicitarea instanței în ședința

publică din 10 februarie 2007 (f. 245 dosar), același expert a întocmit o nouă

completare a raportului de expertiză tehnică judiciară, propunând restituirea

terenului în litigiu în 11 variante, evidențiate prin înscrisurile de la pag.

285-295, vol. II dosar tribunal.

Curtea a reținut că din totalul

suprafeței de 728 mp, pretins a fi restituită, suprafața de 110 mp este în mod

cert afectată blocului de locuințe de la nr. 25, având, prin urmare,

afectațiunea fixata prin expropriere, astfel că restituirea nu este cu putință,

împrejurare necontestată în apel.

Rămâne în litigiu corpul funciar

identificat cu nr. top nou 551/1, 552/1 în C.F. 341 Bistrița, identificat de

expert ca având destinația de curtea blocului, garaje și loc dejoacă pentru

copii.

Reclamantul apelant pretinde

restituirea în natură a terenului in suprafață de 291 mp, evidențiat în

raportul de expertiză cu destinația de loc de joacă pentru copii, însă Curtea a

constatat că în mod temeinic prin hotărârea primei instanțe s-a stabilit faptul

că lucrarea tehnico-edilitară denumită „loc de joacă" ocupă funcțional

întreaga suprafață respectivă fiind amenajată și exploatată ca atare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în ipoteza în care construcțiile

expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii

poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru

cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei

utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Prin dispozițiile art. 11 pct. 3 din

Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată

prin H.G. nr. 250/2007, se conferă entității învestite cu soluționarea

notificării plenitudine de competență în a aprecia dacă dispune restituirea în

natură sau acordă beneficiul celorlalte măsuri reparatorii, în funcție de

necesitățile localității privind realizarea planului de urbanism și realizarea

unei investiții de utilitate publică.

Suprafața de teren in litigiu fiind,

așadar, ocupat iar nu liber, în înțelesul textelor de lege mai sus evocate,

temeinic prima instanță a respins cererea de restituire a acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 10 pct.

3 din Norme, apare obligatoriu a se identifica cu exactitate terenul în litigiu

și vecinătățile și, totodată, de a se verifica destinația actuală a terenului

solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces. în cazul

în care se constată existența pe terenul respectiv a unor căi de acces ori

existența și utilizarea unor amenajări subterane, restituirea în natură se va

limita la suprafețele de teren disponibile sau, după caz, numai la acele

suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a

amenajărilor subterane.

Printr-o corectă aplicare a acestor

dispoziții, prima instanță a reținut a fi liber și susceptibil de o restituire

in natură terenul în suprafață de 238 mp, identificat prin raportul de

expertiză cu destinația „curtea blocului”, in aceste limite restituirea fiind

de natură a nu afecta accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane

și, totodată, ea asigură calea de acces către blocul de locuințe, pe o lățime a

aleii de acces de 4 m în lateral și în spatele blocului.

Prin urmare, Curtea a apreciat că

restituirea dispusă de instanță conform variantei V din completarea la raportul

de expertiză tehnică judiciară este una conformă cu dispozițiile legale

incidente.

Procedând la modificarea actului

juridic atacat, în privința suprafeței de teren restituite, prima instanță a

omis să hotărască o modificarea corespunzătoare a dispoziției Primarului

municipiului Bistrița în partea referitoare la limitele în care urmează a fi

stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent [art. 2 lit.

b), Dispoziția nr. 1574/2006], precum și în partea referitoare la cuantumul

obligației de rambursare a sumei reprezentând valoarea despăgubirilor încasate

de reclamant la momentul exproprierii (art. 3, Dispoziția nr. 1574/2006).

Or, in raport cu prevederile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, apărea obligatorie o dispoziție expresă a

instanței referitoare la împrejurările mai sus relevate.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs succesorii reclamantului decedat D.S., S.D.D. și S.C.V. și

pârâții Municipiul Bistrița și Primarul Municipiului Bistrița.

Recursul succesorilor reclamantului

vizează în esență următoarele aspecte.

În mod greșit au fost interpretate

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 250/2007,

deoarece entitatea învestită cu soluționarea notificării are competența de a

soluționa acestea nu discreționar și sub pretextul unor lucrări să refuze

restituirea în natură, atâta timp cât exproprierea nu s-a efectuat pentru a

face loc de joacă pentru copii ci pentru a construi blocuri, fără a afecta

suprafața solicitată a fi restituită în natură.

Prin raportul de expertiză efectuat

în cauză s-a constatat că suprafața de 537 mp este liberă și poate fi

reconstituită în natură.

În raport cu această situație,

dispoziția atacată este netemeinică și nelegală în partea referitoare la

respingerea cererii de restituire în natură a diferenței de 537 mp teren, care

nu a fost afectată blocului de locuințe construit în zonă și pentru care expres

s-a dezmembrat suprafața de 110 mp, ea fiind în realitate un teren viran pe

care neautorizat mai multe persoane și-au construit provizoriu.

Temeiul de drept invocat de instanță

în realitate susține ideea restituirii în natură.

Conform art. 11.3 din H.G. nr. 250/2007

privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 „imobilele

expropriate (construcții și teren) care sunt libere (care nu au primit

afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost

înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite.

Prin urmare, sunt supuse restituirii

fostului proprietar, imobilele care nu au primit afectațiunea pentru care s-a

dispus exproprierea. Ori, terenul în discuție este liber el nefiind expropriat

pentru amenajări loc de joacă copii.

Recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta solicitând admiterea lui,

modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și

schimbării în tot a sentinței primei instanțe dispunând restituirea în natură a

suprafeței de 537 mp și măsuri reparatorii pentru suprafața de 191 mp și casa

de locuit, și respingerea apelului Primarului municipiului Bihor.

Recursul Municipiului Bistrița prin

primar și al Primarului Municipiului Bistrița, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., vizează în esență următoarele:

Instanța a încălcat dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Astfel, conform art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat

construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate,

persoane îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Conform art. 10.3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

„În toate cazurile entitatea

investită cu soluționarea notificării au obligația, înainte de a dispune orice

măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a

verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestora,

pentru a nu afecta căile de acces (existent pe terenul respectiv a unor străzi,

trotuare, parcări, amenajări și altele asemenea), existența și utilizarea unor

amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate

de mare calibru, adăposturi militare și alte asemenea. În cazul când se

constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele

suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care

nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma

amenajării de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în

vedere aceste suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv

suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor

comunități, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări

tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi și grădini publice,

piețe pietonale, ș.a.

Individualizarea acestor suprafețe,

în cadrul proceselor administrative de soluționare a notificărilor, este

atributul entității investite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute

în vedere, de la caz la caz, atât servituțile cât și documentele de amenajare a

teritoriului și de urbanism.

Prin urmare, soluția este ceea a

măsurilor reparatorii în echivalent pentru diferența de teren ce excede

suprafeței de 79 mp.

Examinând recursurile părților

instanța reține următoarele:

Recursurile părților vizează

aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care trimite

completator la dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) din aceeași

lege.

Astfel, recurenții succesori ai

reclamantului pornind de la premisa caracterului de teren liber, neafectat realizării

scopului pentru care proprietatea a fost expropriată solicită restituirea în

natură a suprafeței de 557 mp, care de fapt este un loc viran denumit doar loc

de joacă pe care se depozitează gunoaiele din zonă și prin urmare nu s-a

realizat afectațiunea în vederea realizării exproprierii, în timp ce recurenții

pârâți solicită restrângerea măsurii de restituire în natură dispusă de

instanța de apel pentru suprafața de 238 mp teren, doar la cea dispusă prin

dispoziția de restituire și pentru diferență primind echivalent bănesc.

Deoarece recursurile părților

vizează aplicarea acelorași dispoziții legale, urmează a răspunde criticilor

formulate printr-un considerent comun.

Pentru a se dispune restituirea în

natură, în cazul imobilelor expropriate, cum este cazul în speță trebuie

determinat obiectiv dacă suprafața de teren solicitată a fi restituită în

natură este teren liber (nu s-a realizat afectațiunea pentru care s-a dispus

exproprierea) sau nu, ipoteză secundă care privește acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, în sensul art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3), (4),

(5), (6) din Legea nr. 10/2001 și Normelor de aplicare a acestei lei, corelativ

textelor citate.

În cauză, suprafața de teren de 299 mp

teren, având destinația de loc de joacă pentru copii și ocupând funcțional

întreaga suprafață respectivă este exclus a fi restituită în natură, conform

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 atâta vreme cât a fost amenajată și

este exploatată ca atare, fiind necesară pentru buna utilizare a lucrării

blocului, pentru care s-a dispus exproprierea.

Sub acest aspect recursul

succesorilor reclamanților este neîntemeiat.

Suprafața de 238 mp, identificat prin

raportul de expertiză în varianta V, ocupată în prezent de garaje deținute de

locuitorii blocului de locuințe, și parte din aleea de acces lateral și spate

la blocul de locuințe, este un teren liber în sensul legii, deoarece excede ca

suprafață unei utilizări firești a căii de acces a blocului, a căror folosință

nu este afectată, mai ales că blocul pentru care s-a dispus exproprierea este

amplasat la stradă, fiind posibilă intervenția în caz de urgență pentru

incendii, reparații și intervenții, la blocul de locuințe existent pe teren, loturile,

accesul la garajele aflate pe lotul alăturat, precum și exercițiul servituților

legale.

Prin urmare, în limitele configurate

existând posibilitatea unei bune utilizări a construcției în limitele unor

standarde obișnuite excede suprafața de 238 mp excede acestei destinații și

corect a fost restituită în natură, atâta vreme cât nu afectează nici accesul

ori utilizarea normală a spațiilor subterane.

Față de cele reținute recursurile

părților - al succesorilor reclamantului calificat de instanță a aparține pct. 9

al art. 304 C. proc. civ. și al pârâților motivat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamanții D.S., S.D.D., S.C.V. și de pârâții Municipiul Bistrița și Primarul

municipiului Bistrița, împotriva deciziei civile nr. 246/A din 9 octombrie 2009

a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

octombrie 2010.