Decizia nr. 5379/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Imobilul casă de locuit și teren în suprafață de 7928 mp, situat în Bistrița, identificat cu nr.top 551, 552, în C.F. nr. 341 Bistrița a aparținut soților S.D. și S.F.

Reclamantul S.V.D. este moștenitorul legal exclusiv al celor doi proprietari tabulari, calitate justificată prin certificatul de moștenitor nr. 474/1971, emis de Notariatul de Stat Județean Bistrița Năsăud.

Prin efectul Decretului de expropriere nr. 442/1982, imobilul identificat mai sus a trecut în proprietate de stat, în scopul realizării zonei de locuințe „Ștefan cel Mare” din Municipiul Bistrița.

Casa de locuit expropriată a fost integral demolată, iar pe teren s-a construit blocul de locuințe nr. 25 din Bistrița.

În anul 1992, corpul funciar identificat cu nr. top 551, 552, în C.F. nr. 341 Bistrița a fost dezmembrat în două parcele, după cum urmează: - parcela cu nr. top nou 551/1, 552/1, având suprafața de 628 mp teren a fost reînscrisă sub A+2, în aceeași coală funciară, în favoarea Statului Român (f. 35); - parcela cu nr. top nou 551/2, 552/2, teren în suprafață de 110 mp a fost comasată cu nr. top 8031/1 și transcrisă în C.F. nr. 5476 în favoarea locatarilor blocului 25, Bistrița. Prin notificarea înregistrată cu nr. 17715 din 01 august 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 628 mp și despăgubiri aferente casei demolate și diferenței de 110 mp teren (f. 34). Prin Dispoziția nr. 1574 din 10 octombrie 2006, Primarul municipiului Bistrița a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, constând în: restituirea în natură, în limitele suprafeței de 74 mp teren, ocupată de garaje, și despăgubiri pentru diferența de 654 mp teren și pentru casa de locuit, terenul fiind integral ocupat de blocul de locuințe, aleea de acces și parcare, respectiv loc dejoacă pentru copii (f. 28). În art. 3 al Dispoziției, este stipulată obligația rambursării sumei de 37 dolari SUA, în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubirea încasată în anul 1983 pentru suprafața de 74 mp teren care se restituie în natură. Parcela nou formată, cu nr. top nou 551/2, 552/2, având suprafața de 110 mp, este în prezent ocupată de blocul de locuințe nr. 25 din municipiul Bistrița, construcție ce are un caracter definitiv. Parcela cu nr. top nou 551/1, 552/1, înscrisă în C.F. nr. 341 Bistrița în favoarea Statului Român, cu destinația „teren aferent construcției", în suprafață reală de 618 mp, este ocupat de „curtea blocului" (240 mp), „garaje" (79 mp) și „loc de joacă pentru copii" (299 mp), conform identificărilor realizate de expertul P.V. prin raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 168-174 dosar). Răspunzând obiecțiunilor formulate de pârâții în cauză, prin înscrisul denumit „Completare la raportul de expertiză", expertul tehnic judiciar P.V. precizează că obiectivele identificate pe terenul în litigiu, respectiv locul de joacă pentru copii și curtea blocului au fost prevăzute în planurile de sistematizare, însă atât locul de joacă pentru copii, cât și garajele edificate au caracter provizoriu. În varianta de restituire propusă a luat în considerare 4 m de la colțul blocului, necesari pentru asigurarea accesului la blocul de locuințe, inclusiv în caz de incendiu, astfel că, în aprecierea expertului, obiecțiunile pe care pârâtul le formulează sub acest aspect sunt nejustificate. Se propun alte două variante suplimentare de restituire, și anume: varianta II, însumând o suprafață de 395 mp, care exclude curtea blocului și terenul aflat între garajele auto și limita topograficului 550; varianta III, însumând 463 mp teren, care exclude aleea de acces și obligă la restituirea terenurilor până la o distanță de 4 m de la colțul blocului (p. 225-229 dosar). La solicitarea instanței în ședința publică din 10 februarie 2007 (f. 245 dosar), același expert a întocmit o nouă completare a raportului de expertiză tehnică judiciară, propunând restituirea terenului în litigiu în 11 variante, evidențiate prin înscrisurile de la pag. 285-295, vol. II dosar tribunal. Curtea a reținut că din totalul suprafeței de 728 mp, pretins a fi restituită, suprafața de 110 mp este în mod cert afectată blocului de locuințe de la nr. 25, având, prin urmare, afectațiunea fixata prin expropriere, astfel că restituirea nu este cu putință, împrejurare necontestată în apel. Rămâne în litigiu corpul funciar identificat cu nr. top nou 551/1, 552/1 în C.F. 341 Bistrița, identificat de expert ca având destinația de curtea blocului, garaje și loc dejoacă pentru copii. Reclamantul apelant pretinde restituirea în natură a terenului in suprafață de 291 mp, evidențiat în raportul de expertiză cu destinația de loc de joacă pentru copii, însă Curtea a constatat că în mod temeinic prin hotărârea primei instanțe s-a stabilit faptul că lucrarea tehnico-edilitară denumită „loc de joacă" ocupă funcțional întreaga suprafață respectivă fiind amenajată și exploatată ca atare. Or, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în ipoteza în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Prin dispozițiile art. 11 pct. 3 din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 250/2007, se conferă entității învestite cu soluționarea notificării plenitudine de competență în a aprecia dacă dispune restituirea în natură sau acordă beneficiul celorlalte măsuri reparatorii, în funcție de necesitățile localității privind realizarea planului de urbanism și realizarea unei investiții de utilitate publică. Suprafața de teren in litigiu fiind, așadar, ocupat iar nu liber, în înțelesul textelor de lege mai sus evocate, temeinic prima instanță a respins cererea de restituire a acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 3 din Norme, apare obligatoriu a se identifica cu exactitate terenul în litigiu și vecinătățile și, totodată, de a se verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces. în cazul în care se constată existența pe terenul respectiv a unor căi de acces ori existența și utilizarea unor amenajări subterane, restituirea în natură se va limita la suprafețele de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Printr-o corectă aplicare a acestor dispoziții, prima instanță a reținut a fi liber și susceptibil de o restituire in natură terenul în suprafață de 238 mp, identificat prin raportul de expertiză cu destinația „curtea blocului”, in aceste limite restituirea fiind de natură a nu afecta accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane și, totodată, ea asigură calea de acces către blocul de locuințe, pe o lățime a aleii de acces de 4 m în lateral și în spatele blocului. Prin urmare, Curtea a apreciat că restituirea dispusă de instanță conform variantei V din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară este una conformă cu dispozițiile legale incidente. Procedând la modificarea actului juridic atacat, în privința suprafeței de teren restituite, prima instanță a omis să hotărască o modificarea corespunzătoare a dispoziției Primarului municipiului Bistrița în partea referitoare la limitele în care urmează a fi stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent [art. 2 lit. b), Dispoziția nr. 1574/2006], precum și în partea referitoare la cuantumul obligației de rambursare a sumei reprezentând valoarea despăgubirilor încasate de reclamant la momentul exproprierii (art. 3, Dispoziția nr. 1574/2006). Or, in raport cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, apărea obligatorie o dispoziție expresă a instanței referitoare la împrejurările mai sus relevate. Împotriva acestei decizii au formulat recurs succesorii reclamantului decedat D.S., S.D.D. și S.C.V. și pârâții Municipiul Bistrița și Primarul Municipiului Bistrița. Recursul succesorilor reclamantului vizează în esență următoarele aspecte. În mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 250/2007, deoarece entitatea învestită cu soluționarea notificării are competența de a soluționa acestea nu discreționar și sub pretextul unor lucrări să refuze restituirea în natură, atâta timp cât exproprierea nu s-a efectuat pentru a face loc de joacă pentru copii ci pentru a construi blocuri, fără a afecta suprafața solicitată a fi restituită în natură. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că suprafața de 537 mp este liberă și poate fi reconstituită în natură. În raport cu această situație, dispoziția atacată este netemeinică și nelegală în partea referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a diferenței de 537 mp teren, care nu a fost afectată blocului de locuințe construit în zonă și pentru care expres s-a dezmembrat suprafața de 110 mp, ea fiind în realitate un teren viran pe care neautorizat mai multe persoane și-au construit provizoriu. Temeiul de drept invocat de instanță în realitate susține ideea restituirii în natură. Conform art. 11.3 din H.G. nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 „imobilele expropriate (construcții și teren) care sunt libere (care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite. Prin urmare, sunt supuse restituirii fostului proprietar, imobilele care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea. Ori, terenul în discuție este liber el nefiind expropriat pentru amenajări loc de joacă copii. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta solicitând admiterea lui, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței primei instanțe dispunând restituirea în natură a suprafeței de 537 mp și măsuri reparatorii pentru suprafața de 191 mp și casa de locuit, și respingerea apelului Primarului municipiului Bihor. Recursul Municipiului Bistrița prin primar și al Primarului Municipiului Bistrița, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în esență următoarele: Instanța a încălcat dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Astfel, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoane îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Conform art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. „În toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării au obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestora, pentru a nu afecta căile de acces (existent pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări, amenajări și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și alte asemenea. În cazul când se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajării de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere aceste suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunități, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi și grădini publice, piețe pietonale, ș.a. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul proceselor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității investite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile cât și documentele de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prin urmare, soluția este ceea a măsurilor reparatorii în echivalent pentru diferența de teren ce excede suprafeței de 79 mp. Examinând recursurile părților instanța reține următoarele: Recursurile părților vizează aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care trimite completator la dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) din aceeași lege. Astfel, recurenții succesori ai reclamantului pornind de la premisa caracterului de teren liber, neafectat realizării scopului pentru care proprietatea a fost expropriată solicită restituirea în natură a suprafeței de 557 mp, care de fapt este un loc viran denumit doar loc de joacă pe care se depozitează gunoaiele din zonă și prin urmare nu s-a realizat afectațiunea în vederea realizării exproprierii, în timp ce recurenții pârâți solicită restrângerea măsurii de restituire în natură dispusă de instanța de apel pentru suprafața de 238 mp teren, doar la cea dispusă prin dispoziția de restituire și pentru diferență primind echivalent bănesc. Deoarece recursurile părților vizează aplicarea acelorași dispoziții legale, urmează a răspunde criticilor formulate printr-un considerent comun. Pentru a se dispune restituirea în natură, în cazul imobilelor expropriate, cum este cazul în speță trebuie determinat obiectiv dacă suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură este teren liber (nu s-a realizat afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea) sau nu, ipoteză secundă care privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3), (4), (5), (6) din Legea nr. 10/2001 și Normelor de aplicare a acestei lei, corelativ textelor citate. În cauză, suprafața de teren de 299 mp teren, având destinația de loc de joacă pentru copii și ocupând funcțional întreaga suprafață respectivă este exclus a fi restituită în natură, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 atâta vreme cât a fost amenajată și este exploatată ca atare, fiind necesară pentru buna utilizare a lucrării blocului, pentru care s-a dispus exproprierea. Sub acest aspect recursul succesorilor reclamanților este neîntemeiat. Suprafața de 238 mp, identificat prin raportul de expertiză în varianta V, ocupată în prezent de garaje deținute de locuitorii blocului de locuințe, și parte din aleea de acces lateral și spate la blocul de locuințe, este un teren liber în sensul legii, deoarece excede ca suprafață unei utilizări firești a căii de acces a blocului, a căror folosință nu este afectată, mai ales că blocul pentru care s-a dispus exproprierea este amplasat la stradă, fiind posibilă intervenția în caz de urgență pentru incendii, reparații și intervenții, la blocul de locuințe existent pe teren, loturile, accesul la garajele aflate pe lotul alăturat, precum și exercițiul servituților legale. Prin urmare, în limitele configurate existând posibilitatea unei bune utilizări a construcției în limitele unor standarde obișnuite excede suprafața de 238 mp excede acestei destinații și corect a fost restituită în natură, atâta vreme cât nu afectează nici accesul ori utilizarea normală a spațiilor subterane. Față de cele reținute recursurile părților - al succesorilor reclamantului calificat de instanță a aparține pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și al pârâților motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează a fi respinse ca nefondate.