ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7092/2009

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, la 16

octombrie 2007, reclamanta S.F.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Primarul municipiului Bistrița și Municipiul Bistrița, prin primar, anularea în

parte a Dispoziției nr. 1666 din 3 septembrie 2007 emisă de primar, în sensul

stabilirii calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituire nu doar

pentru cota de 1/6 parte din imobilul casă și teren, în suprafață de 256 mp,

situat în Bistrița, înscris în C.F. nr. 158 Bistrița, ci pentru cota de 1/1

parte; obligarea primarului să emită dispoziție în sensul de a restituit

reclamantei în natură terenul liber, în cotă de 1/1 parte.

1.2.

In fapt

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că deși pentru imobilele în C.F.

figurează mama reclamantei cu o cotă de 1/6 parte, întrucât notificare a depus

numai reclamanta, ca moștenitoare legală, se impune stabilirea calității de persoană

îndreptățită la restituire pentru întreg.

Frații, sora

mamei și nici erezii lor nu au avut și nici nu au vreo pretenție.

Casa preluată prin Decretul de expropriere nr. 442/1982 a fost

demolată,

dar terenul este liber

și nu este de utilitate publică, astfel că este posibilă restituirea lui în

natură.

1.3.

În drept

În drept, au

fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 82, art. 112 și art. 274 C.

proc. civ.

ntâmpinarea

Pârâții au

depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației, din actele

depuse la dosar rezultând îndreptățirea reclamantei numai la cota de 1/6 parte

din imobilul notificat.

S-a arătat că

terenul solicitat nu este liber, având destinația de spațiu verde.

3.

Hotărârea primei

instanțe

Prin sentința

civilă nr. 322 F din 12 iunie 2008, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă,

a admis acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr. 1666 din 3 septembrie 2007

emisă de Primarul municipiului Bistrița; a stabilit calitatea de persoană

îndreptățită la restituire a reclamantei pentru întreg imobilul casă și teren

în suprafață de 256 mp, care a fost situat în municipiul Bistrița, înscris în

C.F. nr. 158 Bistrița, nr. top. 272/1; a fost obligat primarul să emită o nouă

dispoziție prin care să restituie în natură suprafața de 210 mp teren liber,

identificat în schița întocmită de expert și să propună acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru diferența de teren de 46 mp și pentru

construcțiile demolate.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat în

întregime de la antecesorii acesteia, care au primit și despăgubirile aferente.

Probatoriul

administrat în cauză, coroborat cu mențiunile cuprinse în decretul de

expropriere, a evidențiat faptul că între coproprietari a intervenit un partaj

voluntar, în urma căruia aceste imobile au revenit mamei reclamantei. Acesta

este și motivul pentru care coindivizarii nu au formulat cereri de restituire a

imobilelor, recunoscând încă o dată valabilitatea partajului voluntar.

Cât privește măsura

reparatorie stabilită de primar, raportul de expertiză depus în cursul procesului

și ale cărui concluzii nu au fost contestate, a evidențiat faptul că o parte

din terenul solicitat, în suprafață de 210 mp, este liberă, putând fi

restituită în natură.

4.

Hotărârea instanței de

apel

Prin decizia

civilă nr. 350A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bistrița.

În

considerentele hotărârii s-a arătat că din declarațiile martorilor audiați în

cauză a rezultat că între coproprietarii de C.F. a intervenit un partaj

voluntar în urma căruia întregul imobil a revenit mamei reclamantei care,

conform tradiției, urma să aibă grijă de părinții lor. Acest partaj este

recunoscut și prin declarațiile celorlalți coproprietari, care au renunțat la

orice pretenții cu privire la imobilul în litigiu și, prin urmare, la data

exproprierii

imobilul aparținea tatălui

reclamantei și reclamantei, urmare decesului mamei

sale.

Împrejurarea că

tatăl reclamantei s-a recăsătorit nu are nicio relevanță asupra drepturilor

reclamantei, câtă vreme reclamanta este singura moștenitoare legală a

proprietarei tabulare și singura persoană care a depus notificare în baza legii

reparatorii.

Cât privește

restituirea în natură a suprafeței de 210 mp teren, s-a arătat că susținerea

pârâților în sensul că această suprafață de teren are destinația de spațiu

verde nu a fost dovedită. Certificatul privind starea de fapt a imobilului nr.

12433 din 16 aprilie 2007 atestă existența unei suprafețe de teren libere de

166 mp, terenul fiind folosit de locatarii blocurilor învecinate pentru

parcarea autoturismelor.

5.

Recursul

5.1. Motive

Pârâții au

declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte:

Decizia este nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut că

notificatoarea

era îndreptățită

la restituire asupra întregului imobil solicitat. La adoptarea acestei soluții,

instanța de fond a avut în vedere atât partajul voluntar, care s-a considerat

dovedit doar cu un probatoriu testimonial administrat în cauză, cât și

prezumția simplă instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Imobilul

solicitat la restituire de reclamantă a fost anterior preluării în proprietatea

mai multor persoane, în cotă de 1/6 părți fiecare. Antecesoarea reclamantei nu

a fost proprietară tabulară decât asupra unei cote de 1/6 părți din imobil,

astfel că petenta nu este îndreptățită decât la restituirea cotei care a

aparținut acesteia.

Au fost

aplicate greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în ce privește

prezumția simplă privitoare la întinderea dreptului de proprietate.

Înscrierea din

decretul de expropriere a antecesorului petentei ar fi putut face dovada

proprietății doar în lipsa înscrierii în C.F. a respectivului imobil.

Concluzia

potrivit căreia imobilul a fost expropriat în întregime de la antecesorii

petentei este eronată.

Greșit s-a

dispus restituirea în natură a terenului de 210 mp pentru că acesta face parte

din domeniul public al Municipiului Bistrița, fiind înscris în Inventarul

bunurilor aprobat prin H.G.R. nr. 905/2002 ca spațiu verde aferent unui bloc de

locuințe.

5.2.

Întâmpinarea

Intimata

reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat. S-a arătat că ambele instanțe au interpretat corect probele

administrate în cauză, reclamanta fiind îndreptățită la o cotă de 1/1 parte,

iar terenul de 210 mp poate fi restituit în natură.

5.3.

Analiza făcută de

instanța de recurs

Recursul nu

este întemeiat pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe

de fond au apreciat corect faptul că în urma partajului voluntar intervenit

între coindivizarii imobilului în litigiu, în condițiile art. 730 C. civ., mama

reclamantei a devenit proprietara întregului imobil, ulterior expropriat. De

asemenea, instanțele de fond au dat o valoare probatorie corectă declarațiilor celorlalți

coproprietari în sensul că au renunțat la orice pretenții asupra imobilului în

litigiu, acesta „rămânând mătușii F.V. născută G.", ceea ce justifică

aprecierea în sensul că la data exproprierii întregul imobil aparținea tatălui

reclamantei și reclamantei.

Reclamanta este

singura care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru

care, considerând-o singura îndreptățită la restituire, instanțele de fond au

aplicat corect dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Instanțele de

fond au făcut și aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, câtă vreme art. 6.1 alin. (2) din normele de aplicare a legii

stabilește că nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor

solicitate. Deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, este

calificat ca fiind bun proprietate publică are competența de a dispune

restituirea bunului în natură.

În concluziile

la raportul de expertiză efectuat în cauză se arată că, din terenul solicitat

este liberă, nefiind afectată de construcții sau alte amenajări, o suprafață de

210 mp De altfel, acest aspect este precizat chiar prin certificatul privind

starea de fapt a imobilului eliberat la 16 aprilie 2007 de Serviciul Urbanism,

Amenajarea Teritoriului.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și

interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauză,

astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul municipiului

Bistrița și Municipiul Bistrița, prin primar,

împotriva deciziei civile nr. 350A din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2009.