ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 450/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2729/112 din

14 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamantele B.A., C.M.

și V.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul județean Bistrița-Năsăud,

Președintele Consiliului Județean Bistrița Năsăud și Județul Bistrița Năsăud,

reprezentat prin Președintele Consiliului județean Bistrița-Năsăud anularea

dispoziției nr. 163 din 11 februarie 2008, cu consecința restituirii în natură

în favoarea reclamantelor a imobilului teren în suprafață de 203 mp,

identificat în cartea funciară nr. 1620 Bistrița – top 1592, 1593/2, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au susținut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea

terenului situat în Municipiul Bistrița, identificat în cartea funciară nr.1620

Bistrița top 1952, 1593/2, preluat fără titlu de statul român, aflat în posesia

și folosința S.A. Bistrița, aflată în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.

Au mai susținut reclamantele în

motivarea acțiunii, că, din actele anexate notificării rezultă că terenul a

fost cumpărat de antecesorii reclamantelor, numiții S.F. și S.G., fiind

intabulat inițial pe numele antecesorilor și apoi pe numele reclamantelor și că

proprietatea reclamantelor asupra terenului în litigiu rezultă și din expertiza

topografică efectuată în dosarul în care părțile s-au judecat pentru

revendicarea imobilului.

Totodată, au susținut reclamantele

în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în mod eronat s-a reținut în

cuprinsul dispoziției atacate faptul că acestea nu sunt urmașele lui D.I. și B.E.,

de la care s-a expropriat terenul, întrucât pe de o parte, reclamantele nu au

susținut niciodată calitatea lor de urmași ai acestora, iar, pe de altă parte,

acestor persoane li s-a expropriat terenul din cartea funciară nr. 308 Bistrița

topografic 1593/1 pe care reclamantele nu l-au solicitat.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 785/F din 3

decembrie 2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamante, sentința fiind menținută prin decizia civilă nr. 51A

din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins, ca nefondat

apelul declarat de reclamante.

Pentru a se pronunța astfel,

instanțele au reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1159/2002

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2273/2004 s-a respins acțiunea

în revendicarea terenului în suprafață de 203 mp pronunțată de reclamante

împotriva S.P.A. Bistrița, în considerentele acestei hotărâri irevocabile

reținându-se faptul că, în realitate, antecesorii reclamantelor au cumpărat o

suprafață mai mică de 753 mp și nicidecum cea înscrisă în cartea funciară.

Raportat la litigiul dedus

judecății, această decizie prezintă autoritate de lucru judecată, în sensul că

exprimă adevărul cu privire la situația juridică a imobilului litigios, astfel

încât ceea ce a format obiectul judecății acțiunii în revendicare se impune

într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare.

Chiar dacă în C.F. nr. 308 Bistrița

nr.top 1593/1 este înscrisă suprafața de 391 mp, din actele de preluare a

acestui imobil în proprietatea statului român rezultă, fără echivoc, că, în

realitate suprafața expropriată a fost de 624 mp, iar imobilul a fost preluat

de la proprietarii tabulari D.I. și soția B.E..

În consecință reclamantele neavând

calitatea de proprietare a imobilului în litigiu la data preluării acestuia de

către stat sau de moștenitoare dale foștilor proprietari tabulari D.I. și soția

B.E., nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea acestuia, nefiind

îndeplinite cerințele art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile nr. 51/A

din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamanții B.A.,

C.M. și V.F., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

formulând, în esență, următoarele critici:

Decizia civilă nr. 1159/2002 a

Curții de Apel Cluj nu poate fi aplicabilă în soluționarea prezentei cauze.

Reclamații sunt proprietarii

imobilului înscris în C.F. 1620 top 1592, 1593/2, casă de piatră cu etaj și

curte în suprafață de 946 mp, din care folosesc numai suprafața de 741 mp,

diferența de 203 mp fiind folosită Statului Român, căruia îi este recunoscut

dreptul de proprietate fără vreun act justificativ. Ca atare, reclamanții se

află în situația preluării fără titlu a terenului lor, motiv pentru care au

solicitat restituirea în natură a acestuia în baza Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat în sensul

considerentelor ce succed.

In fapt, prin decizia civilă nr.

51/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 2729/112/2008, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele B.A., C.M. și V.F.

împotriva sentinței civile nr. 785/F din 03 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr. 2729/112/2008, pe care o menține.

In pronunțarea acestei decizii,

instanța de apel, a avut în vedere decizia nr. 1159/2002 a Curții de Apel Cluj

coroborată cu cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.1666/1974,

autorizația de înstrăinare nr. 4441/1974, schița anexă la autorizație, memoriu

justificativ întocmit la data de 08 aprilie 1974 în vederea emiterii

autorizației, din care rezultă, fără dubiu, că suprafața înstrăinată este mai

mică decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv numai suprafața de 741 mp

si nu 946 mp, cât este menționat în contractul de vânzare cumpărare. S-a avut

în vedere, totodată, că limitele dintre proprietăți sunt marcate de un zid

despărțitor, construit în urmă cu peste 40 de ani și că imobilul solicitat în

suprafața de 203 mp a fost preluat în proprietatea statului de la D.I. și soția

B.E., între reclamante și proprietarii deposedați neexistând legături de

rudenie.

Prin dispoziția nr. 163 din 11

septembrie 2008 emisă de Președintele Consiliului Județean Bistrița Năsăud s-a

respins cererea de restituire în natură sau în echivalent a petentelor privind

imobilul teren în suprafață de 203 mp, înscris în C.F. nr. 1620, nr. top

1592,1593/2, pentru lipsa calității de persoană îndreptățită, în sensul

prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 - adică petentele să fi

avut calitatea de proprietar la data preluării imobilului în proprietatea

statului sau să fie moștenitoare ale fostului proprietar.

Prin Decretul nr. 600/20 decembrie

1955, s-a preluat in proprietatea statului imobilul situat în Bistrița, înscris

in C.F. nr. 308, nr. top 1593/1, in care funcționează Scoală Populară de Artă,

imobil aflat în domeniul public al județului Bistrița - Năsăud, de la D.I. și

soția născută B.E., atribuindu-se acestora, drept despăgubire, imobilul teren

și clădire situat în Bistrița, proprietatea statului român.

Totodată, din decizia nr.

20.042/V-1957, emisă de Comitetul Executiv Regional al Sfatului Popular

Regional Cluj, prin care s-a dat destinația de muzeul raional imobilului

construcție, rezultă că imobilul preluat in proprietatea statului în baza

Decretului nr. 600/1955, înscris în C.F. nr. 308, nr. top 1593/1 a fost în

suprafață construită de 210 mp și teren aferent de 624 mp.

Astfel, chiar dacă în coala de carte

funciară nr. 308, pe nr. top 1593/1 este înscrisă suprafața de 392 mp,

coroborând actul de preluare în proprietatea statului, respectiv Decretul nr. 600/1955,

actul de atribuire în schimb a unei alte proprietăți, respectiv decizia nr. 133/1955

si decizia nr. 20.042/1957, prin care s-a dat imobilului construcție destinația

de muzeu raional, rezulta că suprafața de 203 mp, solicitata de petente, a fost

preluata în proprietatea statului de la D.I. și soția B.E. în anul 1957,

petentele menționând acest lucru și în notificare.

Chiar și în condițiile în care

suprafața de teren de 203 mp ar fi fost preluată în proprietatea statului, fără

titlu, de la numita C.E. tot nu sunt întrunite condițiile prevăzute art. 3 si art.

4 din Legea nr. 10/2001, respectiv petentele să fi avut calitatea de proprietar

la data preluării imobilului în proprietatea statului sau să fie moștenitoare

ale fostului proprietar, C.E.

Această suprafața de teren fiind

preluată în proprietatea statului încă din anul 1957, cu titlu, de la D.I., nu

putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în anul 1974,

cu atât mai mult cu cât cele două proprietăți sunt separate de un zid

despărțitor ce exista in anul 1963.

Această situație de fapt s-a reținut

și de către Curtea de Apel Cluj în decizia nr. 1159/2002, pronunțată în dosar

nr. 2273/2002, prin care s-a respins acțiunea în revendicare a reclamanților

privind imobilul teren în suprafața de 203 mp, reținând in considerentele

deciziei că această suprafață nu putea face obiectul contractului de vânzare -

cumpărare, prin urmare recurentele-reclamante nu au calitatea de proprietar al

imobilului teren în suprafața de 203 mp, înscris în C.F. nr. 1620, Bistrița,

nr. top 1592,1593/1.

Referitor la calitatea de proprietar

a acestora consideram că, dată fiind, existenta deciziei civile nr. 1159/2002,

prin care s-a respins acțiunea în revendicare reclamantelor pe motiv că

antecesorii lor nu au cumpărat imobilul revendicat în suprafața de 203 mp în

mod corect a reținut instanța de apel că, în această privință există autoritate

de lucru judecat , instanța fiind ținută de aceste, constatări într-un nou

proces, cum este cel in speță, care vizează tocmai proprietatea supra

imobilului în litigiu.

Ori, în aplicarea prevederilor Legii

nr. 10/2001, prima condiție care trebuie îndeplinită de către o persoană care

se consideră îndreptățită este calitatea de proprietar al imobilului, mai mult,

să fi fost proprietar la data preluării imobilului în proprietatea statului.

Chiar dacă presupunem că suprafața

de 203 mp a fost preluată în proprietatea satului, fără titlu, de la C.E.

vânzătoare în contractul de vânzare-cumpărare, acest contract nu poate fi

invocat în dovedirea calității de proprietar de către petente întrucât s-a

încheiat după preluarea imobilului în proprietatea statului.

Față de considerentele ce preced,

constatând neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții B.A., C.M. și V.F. împotriva deciziei nr. 51 A din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2010.